Surse de împrumut în economia de piata atestat

By | Tuesday, May 4, 2021

Navigare

  • Bem-vindo(a) ao Scribd!
  • Atestat - Surse de finantare externe
  • Imprumuturile de Stat
  • Enviado por
  • Bem-vindo(a) ao Scribd!

    Piata împrumutului cuprinde atestat o rambursare atestat capitalului economia şi o economia a dobânzilor descrescătoare surse timpul. Tipuri piata nevoi: 5. La evaluarea impactului pe împrumut decalajul împrumut l produce asupra surse viitoare a ntreprinderii, accentul cade pe analiza financiar care s-a integrat n mecanismul de conducere i a devenit un instrument extrem de util pentru practica n domeniu. Durata locaţiei este mai redusă decât cea de funcţionare a bunului. Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, ;

    Surse de împrumut în economia de piata atestat

    Economia n etapa de împrumut i cretere sunt de obicei surse de stabile n funcionare atestat a nu avea n mod constant piata cu fluxul de numerar. Durata împrumutului obligatar este cuprinsă între momentul vânzării obligaţiunilor, moment din care ele devin purtătoare de dobândă, şi momentul retragerii lor din circulaţie în urma răscumpărării acestora de către emitent. Totalitatea impozitelor si taxelor provenite de la persoane fizice si persoanele juridice care Expresia de mai jos este corectă? Dizolvarea societatii trebuie inscrisa in Registrul Comertului publicata in Monitorul Oficial.

    Atestat - Surse de finantare externe

    Principalele avantaje oferite de autofinantare sunt: - constituie un mijloc sigur de finantare, o sursa independenta si stabila de fonduri; - autonomia financiara asigurata prin autofinantare permite întreprinderii independenta de gestionare fata de organismele financiare si de credit; - asigura întreprinderii un mare grad de libertate privind dezvoltarea investitiilor, cu conditia realizarii unor investitii utile, profitabile; - permite frânarea îndatorarii si implicit reducerea cheltuielilor financiare; Pentru finantările nerambursabile, firma trebuie să propună un proiect, intocmind o documentatie care intră în competiţie cu documentaţiile elaborate de alte firme; finanţarea o primesc cele mai bune proiecte.

    Finantarile nerambursabile sunt ajutoare financiare, care provin de la bugetul de stat, de la Uniunea Europeana sau alte organizatii. In general companiile sau fondurile venture investesc bani in firme mici si mijlocii. Firma primeste in afacere, pe termen scurt sau mediu, un partener cu o suma d ebani reprezentand aportul la capitalul social.

    In aceasta asociere, compania sau fondul devine actionar si isi va retrage participarea după o perioada de timp in care firma restituie creditul si dobanda. Se incheie un contract de inchiriere in care se stabilesc perioada de inchiriere, obligatiile partilor, conditiile in care beneficiarul poate devenii proprietar al bunului respectiv la finalul perioadei d eleasing.

    Rolul lor consta in punerea la dispozitia intreprinzatorilor a unor servicii strategice si logistice pentru a se dezvolta. Pot avea urmatoarele roluri : 1. Studiul ofertelor de finanţare pe piaţa monetară şi pe piaţa capitalurilor Capitalul utilizat de o firmă pentru sustinerea activităţii acesteia poate fi dobândit de pe diferite pieţe, cum ar fi piaţa monetară din imprumuturile acordate de bănci sau piaţa de capital din vânzarea acţiunilor, emitere de obligaţiuni.

    Finanţarea de pe piaţa monetară se face prin intermediul creditelor. Creditele reprezintă imprumuturi acordate, cu titlu rambursabil, de către o bancă sau de către altă instituţie financiară, unui solicitant şi condiţionate, de obicei de plata unei dobânzi. Din perspectiva firmelor solicitante, pregătirea oentru accesarea unui credit bancar presupune : - informarea asupra ofertelor de finanţare ; - evaluarea corectă a dobânzii - alegerea instituţiei şi a tipului de credit ; - pregătirea documentatiei solicitate de bancă.

    Creditele solicitat de o firmă poate avea diferite destinaţii : - pentru activitatea curentă ; - pentru dezvoltare ; - de investitii ; Piaţa de capital poate contribui la finanţarea firmelor care sunt organizate ca societăţi pe acţiuni.

    O societate pe acţiuni se poate finanţa pe piaţa de capital printr-o ofertă publică de vânzare în vederea deschiderii societăţii către public ofertă publică primară. Enumeraţi trei drepturi pe care le au acţionarii. Un agent economic contractează un împrumut de Dacă împrumutul trebuie restituit în patru tranşe anuale egale, calculaţi, scriind formulele de calcul şi explicitând simbolurile utilizate: a.

    Dividendul:a este un venit variabil;b este aferent acţiunilor şi obligaţiunilor ;c este acordat doar pentru acele acţiuni care setranzacţionează pe pieţele financiare;d depinde de mărimea firmei. Bursa de valori:a este piaţa financiară primară;b reprezintă locul în care deţinătorii stabilesc cursul titlurilor;c este locul în care se realizează operaţiuni de plăţi ale dividendelor;d este o piaţă financiară secundară;e nu admite şi desfăşurarea de operaţiuni cu caracter pur speculativ.

    Dacă o societate comercială emite obligaţiuni noi, atunci:a datoriile societăţii comerciale cresc; b datoriile societăţii comerciale se reduc;c capitalul social creşte;d capitalul social se reduce;e disponibilităţile băneşti ale societăţii comerciale se reduc. Încasările unei firme sunt de 20 miliarde u. Capitalul social al firmei este divizat în acţiuni. Dividendul pe o acţiune este: a 4,5 milioane u. Caracterizati relatia dintre o banca si o firma nou infintata.

    Enumerati alte surse de finantare ale unei afaceri precizand cel putin un avantaj al acelei variante. La un credit de 10 u. În acestecondiţii,calculati dobânda încasată de la un debitor firma dupa trei luni. Calculati rata dobanzii pe care a negociat-o o firma , stiind ca va achita o dobanda de u. Ce dobanda va obtine un antreprenor ce depune o suma de u. Precizaţi dacă următoarele afirmaţii sunt adevărate sau false: Autofinanţarea presupune plata unei dobânzi.

    Dobânda solicitată pentru un credit este mai mare decât dobânda acordată pentru un depozit. Pentru bancă, creditul reprezintă cea mai importantă sursă de finanţare externă. Oferta publică secundară se referă la tranzacţionarea acţiunilor şi obligaţiunilor nou emise. Munca reprezintă un factor de producţie derivat.

    Finanţările obţinute prin programe care au ca scop promovarea IMM-urilor sunt doar nerambursabile. Creditul reprezintă un împrumut acordat cu titlu nerambursabil de către o bancă sau altă instituţie financiară unei persoane fizice sau juridice. Giranţii reprezintă cea mai importantă formă de garanţii reale.

    Răspundeţi succint la următoarele cerinţe: 1. Daţi 3 exemple de posibilităţi de finanţare pentru un IMM. Numiţi cele 2 instrumente tranzacţionate pe piaţa de capital. Daţi 3 exemple de erori posibile în solicitarea unui credit. Numiţi un avantaj şi un dezavantaj al împrumutului de la rude.

    Care este avantajul principal pentru o firmă al încheierii unei asigurări. Numiţi 2 operaţiuni importante efectuate în cadrul băncilor. Enumeraţi etapele contractării unui credit. Prezentaţi următoarele noţiuni: 1.

    Descrieţi operaţiunea de finanţare prin credit bancar. Descrieţi activitatea de autofinanţare. Asigurarea resurselor materiale - relaţiile firmei cu furnizorii Resursele materiale necesare pot fi de natura: produselor, a materiilor prime, a utilajelor şi echipamentelor, dar şi a serviciilor de diferite naturi: servicii de construcţii, de transport, de consultanţă şi studii, etc. Activitatea de asigurare a resurselor materiale are rolul de a armoniza interesele, uneori contrare ale celor doi parteneri consumatorul si furnizorul.

    Activitatea de asigurare cu resurse materiale trebuie privita din doua perspective: - pe termen scurt — cand preponderenta o detin activitatile de asigurare a materialelor -pe termen lung — cand preponderenta o detin activitatile de studii de piata, prin care sa se valorifice cat mai bine nevoia de a cumpara 1. Grupați următorii factori de producție, marcând cu un X în coloana , iar apoi specificați ce alți factori de producție sunt de asemenea utilizați în celelalte coloane, potrivit cerințelor din tabelul de mai jos: Factor de producție Capital fix Kf Capital circulant Kc Munca L Natura N Autoturismele unei firme de Taximetrie model X Combustibil sofer Sediu teren Făina folosită de o brutărie Sistemul de Reprezintă un element de capital circulant:a clădirile; b calculatoarele de process;c materiile prime;d maşinile;e utilajele.

    Combinarea factorilor de producţie nu depinde de: a natura activităţii economice;b condiţiile de producţie;c venitul disponibil al consumatorului;d abilitatea întreprinzătorului ;e managementul şi marketingul firmei. Reprezintă neofactor de producţie :a materiile prime ;b combustibilul ;c maşinile ;d utilajele ;e informaţia. Nu este caracteristic factorului muncă folosit în activitatea economică:a o acţiune specific umană;b o acţiune conştientă; c un rol determinant în activitatea economică;d factorul activ şi determinant al producţiei;e factorul pasiv al producţiei.

    Completați tabelul cu informațiile necesare: Element comparat Kf Kc Argumentați succint de ce combinarea resurselor factorilor de producție este expresia inițiativei întreprinzătorului. Desenați câteva elemente de capital fix și circulant pentru o afacere pe care doriți să o deschideți menționând prețul de achiziție al fiecăruia și furnizorul.

    Prezentati in limba engleza sau alta limba studiata in liceu resursele materiale pe care le vei utiliza in afacerea ta. Numiţi 3 etape ale unei aprovizionări eficiente. Daţi 3 exemple de criterii de alegere a furnizorilor.

    Daţi 3 exemple de compartimente necesare în realizarea unei aprovizionări eficiente. Asigurarea resurselor umane necesare firmei Resursele umane reprezintă una dintre cele mai importante investitii ale unai firme de care depinde succesul sau insuccesul afacerii. Etapele procesului de selectie a angajaţilor: - alegerea preliminara a solicitanţilor, - completarea formularului de cerere de angajare, - intervievarea pentru angajare, Fişa postului este un document care precizează sarcinile şi responsabilităţile ce-i revin titularului postului, condiţiile de lucru, condiţiile de ocupare a postului, aptitudinile necesare, competenţa manageriala, atribuţiile, limitele de competentă, sfera relationala.

    Fişa postului conţine denumirea postului de muncă, integrarea in structura organizatorică, responsabilităţile cerute, sarcinile stabilite, activitati si actiuni specifice postului, pregatirea necesara postului, salariul si condiţiile de promovare. Salariul reprezinta suma de bani incasata de catre angajat, ca remuneratie pentru activitatea depusa intr-o intreprindere. Salariul reprezintă preţul la care este tranzacţionă forţa de muncă, reprezintă cost pentru întreprinzător, deoarece salariile sunt elemente de cheltuieli; reprezintă venit, pentru lucrător, reprezentând principalul suport al cererii de bunuri şi servicii.

    Elaborarea unui sistem de salarizare trebuie sa aiba in vedere respectarea unor principii generale: Principiul formării salariului pe baza mecanismelor pietei si implicarii agentilor economici. Principiul negocierii salariilor. Principiul existenţei sau fixarii salariilor minime. Alte forme de venit pentru angajati: tichete de masa, tichete cadou, tichete de cresă, bonusuri de vacanta, sporuri de vechime, fidelitate, muncă de noapte, ore suplimentare etc , facilitati diverse telefon, autoturism, locuinta de serviciu etc.

    Completati o lista cu angajatii de care aveti nevoie pentru a initia si derula o afacere precizand calificare si numarul acestora. Ce criterii are in vedere un antreprenor atunci cand evalueaza salariatii la finalul anului in vederea concedierii sau a promovarii? Care dintre factorii menționați în prima coloană a tabelului de mai jos inflențează cererea și respectiv oferta de muncă și în ce fel directă sau inversă proporționalitate conform modelului: Factori Cererea de muncă Oferta de muncă Direct proporțional Invers proporțional 1.

    Situația economică a firmelor Mihai 2. Volumul investițiilor 3. Posibilitățile de promovare 4. Populația activă și sporul demografic 5. Nivelul și evoluția productivității muncii 6. Evoluția cererii pe piața bunurilor și serviciilor 7. Salariul real 5. Cum se negociaza salariul intr-o firma? Ce reprezinta salariul de echilibru mediu , salariul minim? Salari u Cererea de muncă Oferta de muncă Mihai 6.

    In curand veti putea lucra cu contract de munca. Cu cat veti incepe mai devreme sa lucrati cu atat veti avea mai multe sanase pe piata muncii mai tarziu, cand veti absolvi o facultate. Voluntariatul este si el o alternativa! Ce credeti ca atuuri aveti pentru a fi angajat?

    Ce calitati si carcteristici ar trebui sa aiba un angajat daca ati fi specialistul in recrutare al unei firme ce angajeaza elevi pe timp de vara? Realizati un anunt de angajare pentru firma voastra! Unde o sa-l postati? Grupați-vă în trei echipe. Una va aduce argumente pro sindicatele , unii vor fi indeciși reprezentantii guvernului , iar alții vor fi contra salariului minim pe economie reprezentantii patronatului-firmele.

    Completati un CV tip Europass si o scrisoare de intentie pentru o slujba pe care v-o doriti in viitorul apropiat. Ce alte documente pot sa solicite angajatorii de la un elev?

    Folositi un happy face pentru a preciza daca sunteti de acord cu urmatoarele afirmatii: Mihai a. Aplicarea planului urmăreşte atingerea obiectivelor propuse. Obiectivul fundamental al firmei poate fi reprezentat de obţinerea de profit. Funcţia reprezintă ansamblul proceselor de muncă asemănătoare sau complementare, care contribuie la realizarea aceluiaşi obiectiv. Principalele funcţii care există în firmele moderne, de dimensiuni mijlocii si mari, sunt: Mihai 1.

    Functia de cercetare-dezvoltare este reprezentata de ansamblul activitatilor desfasurate În cadrul firmei, în scopul producerii de idei noi si transformarea lor în noutati utile. Aceasta functiune are un caracter complex, se manifesta în toate domeniile si rezida în necesitatea adaptarii permanente a firmelor la noile cuceriri tehnico-stiintifice.

    Principalele activitati ale acestei functiuni sunt cercetarea stiintifica, ingineria tehnologica si introducerea progresului tehnic, investitii precum si organizarea productiei si a muncii. Functia de productie este reprezentata de ansamblul activitatilor de baza, auxiliare si de servir prin care se realizeaza obiectivele din domeniul fabricarii produselor, elaborarii lucrarilor si prestarii serviciilor în cadrul firmei.

    Principalele activitati cuprinse în cadrul acestei functii sunt: fabricarea sau exploatarea, întretinerea si reapararea utilajelor, productia auxiliara, controlul tehnic de calitate.

    Functia comerciala cuprinde activitatea de realizare a obiectivelor ce se refera la stabilirea legaturilor unitatii cu mediul ambiant în vederea procurarii mijloacelor necesare desfasurarii activitatii si desfacerii produselor, serviciilor si lucrarilor care fac obiectul activitatii de baza a unitatii.

    Mihai Aceasta functie cuprinde 3 activitati: aprovizionarea tehnico-materiala, desfacerea si marketingul. Functia financiar-contabila este reprezentata de activitatea privind obtinerea si folosirea mijoacelor financiare necesare unitatii, precum si înregistrarea si evidenta în expresie valorica a fenomenelor economice din unitate. Rolul acestei functii este static, pasiv, uneori chiar un obstacol în introducerea noului.

    Functia de personal cuprinde activitati de realizare a obiectivelor din domeniul asigurarii si dezvoltarii potentialului uman necesar. Principalele activitati cuprinse în cadrul acestei functii se refera la planificarea, recrutarea, formarea, perfectionarea, motivarea, promovarea, retribuirea si protectia personalului.

    Interdependentele dintre functiuni sunt determinate de interdependentele ce se manifesta între activitatile desfasurate în cadrul firmei. Acestea se manifesta în contextul în care producerea unei dereglari în cadrul unei functiuni determina dereglari si în cadrul celorlalte, putându- se vorbi chiar de o autoagravare a dereglarilor si de un proces de reglare în lant.

    Mihai Comercializarea rezultatelor activităţii Comercializarea bunurilor produse de firmă este precedată de stabilirea preţului de vânzare. Calculul pretului de vanzare are la bază costurile pentru producerea şi desfacerea bunului respectiv. Cheltuielile trebuie incluse in preţul de vânzare al produsului pentru a fi recuperate. Aceasta este o conditie pentru reluarea şi continuarea producţiei.

    Strategiile de pret, determinate de obiectivele specifice ale firmelor, pot fi foarte diferite. Alegerea unei strategii de pret se face şi în functie de etapa din ciclul de viaţă în care se gaseste produsul, de gradul de noutate al produsului etc.

    Astfel, pentru un produs nou se utilizeaza, de obicei, strategia de luare a caimacului sau strategia de penetrare. Orice strategie se aplică pe o anumită perioadă de timp, fiind apoi revizuită potrivit schimbărilor intervenite in activitatea firmei sau pe piaţă. Indicatori de eficienţă Preocuparea oricărei firme de a desfăşura o activitate eficientă poate fi urmărită cu ajutorul unor indicatori, asa cum sunt productivitatea, costurile şi profitul. Productivitatea factorilor de productie, exprimata valoric W , reprezinta raportul între rezultatele unei activitati economice si eforturile facute în acest scop, aceasta mai fiind denumita si eficienta sau randament.

    Se determina ca un raport între valoarea productiei Q obtinuta între-un orizont de timp si într-un cadru întreprindere, firma, fabrica etc.

    Mihai Costul este un instrument foarte util în vederea luarii deciziilor menite sa asigure nivelul performant al activitatii firmei. Totodata, îl ajuta pe întreprinzator sa fundamenteze în asa fel utilizarea factorilor de productie încât sa obtina o rentabilitate cât mai mare. Marimea costului poate fi calculata pe: unitate de produs unitar, mediu ; pe o masa de productie omogena cost al productiei ; pe productia de regula eterogena a unei firme, într -un orizont de timp an, trimestru.

    Costul de productie reprezinta totalitatea cheltuielilor, corespunzatoare consumului de factori de productie, pe care agentul economic le efectueaza pentru producerea si vanzarea de bunuri materiale sau prestatoare de servicii.

    Mihai excedent de venituri peste valoarea costului total implicat. Rentabilitatea permite firmei nu numai menţinerea în afaceri, dar şi dezvoltarea. Determinarea şi analiza rentabilităţii unei firme — etapă esenţială în determinarea şi analiza riscului financiar — se realizează pe baza analizei profitului şi a ratelor de rentabilitate.

    Profitul constituie mobilul oricărui agent economic. Profitul reprezintă excedentul venitului peste costul de producţie, el fiind necesar nu numai pentru remunerarea capitalurilor, ci şi pentru investiţii de dezvoltare a activităţii. Obiectivul final al oricărei firme în economia de piaţă este obţinerea profitului şi, implicit, creşterea rentabilităţii; ca urmare, pentru a se dezvolta şi supravieţui în condiţii de concurenţă, firma trebuie să desfăşoare o activitate rentabilă, care să se soldeze cu rezultate R favorabile cât mai mari.

    Mihai sistematice pe termen scurt, mediu şi lung să acţioneze asupra: - creşterii veniturilor încasărilor ; - reducerii cheltuielilor. Starea rentabilităţii unei firme se poate analiza pe baza ratelor.

    Din punct de vedere metodologic, o rată reprezintă raportul a două mărimi, raport exprimat procentual. Sistemul de rate uzual folosit în analiza rentabilităţii activităţii firmei este compus din: - rata rentabilităţii economice; - rata rentabilităţii financiare; - rata rentabilităţii comerciale a vânzărilor.

    Rata rentabilităţii economice. Se referă la eficacitatea cu care sunt utilizate activele firmei. Se obţine ca raport între rezultatul net al exerciţiului şi valoarea activelor totale. Rata rentabilităţii financiare. Se referă la eficacitatea cu care este utilizat capitalul firmei. Controlul este o necesitate obiectiva si subiectiva, dar nu este un scop, ci un mijloc de perfectionare a activitatii executate, inclusiv a procesului de conducere a acestuia.

    Pe aceasta linie controlul are ca directii esentiale organizarea mai buna a muncii, intarirea ordinii si disciplinei in organizarea si desfasurarea activitatii economice a disciplinei, tehnologiei. Prin control se actioneaza in directiile esentiale ale cerintelor sociale, se acorda atentie deosebita problemelor economice si financiare concrete, trecerea de la faza de preocupari generale, de program, la asigurarea activitatii practice si eficiente. Controlul are menirea de a orienta munca spre obiective majore, intr-o ordine de prioritati rationale de perspectiva, care sa previna si sa inlature risipa de efort uman si mijloacele materiale si sa asigure eficienta economica si sociala.

    Controlul este un factor care contribuie la mentinerea activitatii si a unei situatii normale, la solutionarea cu inteligenta si competenta a problemelor privind dezvoltarea si modernizarea economica, in conditii de eficienta reala. Controlul urmareste in principal, functionarea unitatii de productie la capacitatea normala. Controlul financiar descopera elemente de progres si contribuie la aplicarea celor mai moderne metode de organizare si conducere, a experientelor pozitive, iar prin studiile efectuate largeste orizontul de informare si prospectare in legatura cu rentabilizarea activitatii economico-sociale.

    Activitatea de conducere presupune un sistem de comunicare care sa asigure transmiterea clara, precisa, completa si rapida a informatiilor, instructiunilor, ordinelor, directiunilor necesare bunului mers al activitatii. Sistemul de informare implica controlul asupra fundamentarii si executarii deciziilor.

    Evidenta si controlul sunt esentiale in conducerea activitatii economico-sociale pe criterii de profil. Evidenta si controlul implica ordine si disciplina economica si financiara. Necesitatea ordinei si disciplinei economice si financiare determina necesitatea evidentei stricte si controlul riguros si sistematic asupra mijloacelor ei banesti, proceselor economice si rezultatelor obtinute. Organizarea rationala si clara a evidentei si controlului asigura disciplina economica, contractuala, gestionara si financiara.

    Controlul ca functie a conducerii presupune informatii continue, concordanta intre activitatea economico-financiara si deciziile de conducere, legi, norme, standarde, ordine, precizari, relevarea influentei conducerii asupra activitatilor a abaterilor de la deciziile ei principale de conducere si organizare adoptate si a cauzelor acestor abateri, stabilirea cailor de corectare a organizarii activitatii conduse, a mijloacelor de inlaturare a abaterilor a deficientelor si dificultatilor care ingreuneaza desfasurarea optima a activitatii economico-sociale.

    Pentru a obtine o imagine fidela a activitatii economico-financiare controlate este necesar ca sursele de informatii ale controlului sa fie reale, legale, concrete, de calitate. De aceea, sub acest aspect, in sfera controlului se cuprind mai intai, obiective privind atat intocmirea documentelor primare cu respectarea conditiilor de forma si continut, cat si organizarea si conducerea evidentei tehnic-operative si contabile cu respectarea normelor metodologice.

    Datele consemnate in documentele primare si evidenta tehnic-operativa si contabila are cea mai larga utilizare in exercitarea controlului intrucat acestea reflecta intreaga activitate economico-financiara a agentilor economici.

    Documentele primare sau actele justificative, ca dovezi scrise ale faptelor economice si financiare se consemneaza la locul si in momentul efectuari lor, servesc pentru informarea operativa a conducerii agentilor economici. Pentru contabilitate, documentele indeplinesc functia de acte justificative.

    Caracteristica esentiala a documentelor consta in faptul ca reflecta situatia patrimoniala si angajeaza raspunderea materiala, iar pe baza lor se exercita controlul financiar intern. De aceea documentele trebuie sa indeplineasca anumite cerinte, atat in ceea ce priveste structura cat si circulatia si pastrarea lor indiferent de mijloacele utilizate pentru intocmirea si prelucrarea datelor. Dezvoltarea echipamentelor de calcul a facut posibila inlocuirea documentelor primare traditionale cu suporti tehnici de informatii, care indeplinesc atat rolul de documente primare, cat si pe acela de import tehnic de date necesare prelucrarii lor in continuare.

    O importanta deosebita se acorda controlului documentelor, atat inainte de a se inregistra in conturi cat si ulterior. Controlul documentelor se face sub aspectul formei si continutului. Un obiectiv esential al controlului documentelor il constitue gestionarea, folosirea si evidenta formularelor cu regim special. Formularele tipizate cu regim special au menirea sa evidentieze circulatia si utilizarea valorilor materiale si banesti.

    Prin folosirea frauduloasa sau neconforma cu actele normative formularele pot servi la scoaterea din circuitul economic a unor valori materiale sau banesti in scopul insusirii lor in interes personal sau al justificarii neglijentei, risipei, slabei gospodariri. Formularele cu regim special constitue deci un mijloc important de prevenire a pagubirii patrimoniului. Mijloacele moderne de calcul si evidenta asigura exactitatea sporita a rezultatelor, fapt care permite exercitarea unui control mai sigur al legaturilor dintre documentele primare si situatiilor centralizatoare.

    Evidenta automatizata la sistemul de prelucrare si prezentare a datelor, asigura o baza unitara a informatiilor statistice, operative si contabile, precum si gruparea lor in mai bune conditii, ceea ce face posibila efectuarea cu mai multa usurinta si eficienta a controlului fenomenelor economice si financiare. Evidenta automatizata da rezultate precise atunci cand porneste de la documente intocmite corect si cu date certe.

    De aceea un obiectiv important al controlului documentar-contabil, in conditiile utilizarii mijloacelor moderne de calcul, il constituie activitatea preluarii si prelucrarii datelor, precum si modul in care este exercitat in contabilitate controlul asupra exactitatii datelor ce se prelucreaza cu mijloace moderne.

    Acest obiectiv se refera indeosebi la pregatirea datelor primare curente pentru inregistrare, prelucrarea datelor din operatiunile precedente, prelucrarea si furnizarea datelor.

    Daca nu este bine pusa la punct, evidenta automatizata ofera posibilitati mai mari de producere de erori si denaturari decat evidenta obisnuita manuala.

    Organizarea in bune conditii a controlului asupra exactitatii datelor ce se prelucreaza creeaza posibilitatea exercitarii unui control financiar cuprinzator si fundamentat. Pentru aceste considerente, aplicarea tehnici contabile moderne necesita promovarea unui sistem de control care sa cuprinda: realitatea, exactitatea, codificarea si prelucrarea datelor, controlul procesului de prelucrare efectuat de catre persoane desemnate si de catre masina prin programare.

    Centrul de greutate al controlului se deplaseaza spre controlul prin sondaj asupra modului de aplicare a normelor privind efectuarea lucrarilor de evidenta si controlului al sistemului de prelucrare, acordandu-se in acelasi timp atentie sporita controlului obiectivelor economice si financiare.

    Ghita –Control financiar componenta a mecanismului economiei de piata ,Ed. Universitaria ,Craiova , Dictionarul explicativ al limbii romane , Ed.

    Academiei , Bucuresti. Le petit Larouse-Dictionaire enciclopedique, Paris ,Larousse , The New Merriam –Webster Dictoinary. Hotararea nr. Cu ocazia receptiei bunurilor se urmaresc concordanta cu prevederile din contract si documentele de livrare si transport. Se intocmeste “Nota de receptis si constatare de diferente”. In cazul unitatii noastre aceasta a re si forme de aprovizionare. Aprovizionarea prin delegate propriu. Delegatul unitatii beneficiare se prezinta la furnizor cu o comanda, o delegatie de ridicare a bunurilor in timpul transportului.

    Aprovizionarea prin delegate al unitatii furnizoare, necesita prezentarea acestuia la unitatea beneficiara unde se verifica bunurile si se intocmesc documentele de receptive.

    Receptia se face in prezenta delegatului unitatii furnizoara. Aprovizionarea prin intermediul depozitelor de repartizare – forma intalnita in cadrul unitatilor “en-detail” sau de alimentatie publica. Frecvent, furnizorii acorda clientilor lor reduceri de pret, reduceri ce pot fi grupate in:. Rabaturile sunt reduceri exceptionale de pret practicate datorita unor defecte de calitatea la produsele sau maririle facturate.

    Ele se acorda in momentul facturarii produselor sau livrarilor repective si ca atare nu apar inregistrate in contabilitatea furnizorului. In Franta, evidenta rabaturilor acordate dar si celor primate se tine cu ajuorul unui cont special, remize si risturnuriil.

    Remiza II este o reducere de pret practicata prin aplicarea unui procent de reducere la pretul de vanzare tinand cont de pozitia privilegiata detinuta de un anumit client in clientele intreprinderii-reducere pentru client vechi si anumiti clienti in clientela intreprinderii –reducere pentru clientii vechi si constanti.

    Risturnurile reprezinta reduceri ulterioare de pret acordate tinand cont de ansamblul operatiunilor avute pe o anumita perioada de timp cu acelasi client.

    Risturile implica intocmierea unor facturi ulterioare de reducere a obligatiilor initiale. Scontul de decontare este o reducere de tip financiar acordata clientilor care-si achita inainte de scadenta cumparaturile. Scontul se inregistreaza contabilitate astfel:. Pentru reflectarea in contabilitate a datoriilor fata de furnizori se utilizeaza contul “Furnizori”.

    Este cont de pasiv de surse atrase, care se crediteaza cu datoriile fata de furnizori ca urmare a aprovizionarii facute de unitate. Se crediteaza:. Valoarea serviciilor prestate in coresnpondenta cu contul ”cheltuieli cu redvente, locatii de gestionare,chirii”. Valoarea facturilor primate ulterior, bunurile fiind sosite anterior fata documente prin contul ”furnizori-facturi nesosite”. Se debiteaza:. Soldul contului reflecta obligatiile neachitate catre furnizori.

    Relatiile de drepturi sunt generale in prinvipal din vaznari de bunuri, executari de lucrari si presati de servicii dar si de alte relatii de natura intamplatoare care nu constituie activitati de baza a institutiei ca de exemplu recuperarile unor pagube sau degradari.

    Relatiile cu clientii sunt in general relatii de drepturi dar se pot transforma in relatii si obligatii daca se incaseaza de la client avansuro sau aconturi. In cazule vanzarilor de bunuri acesta presupune 2 inconveniente:. Pretul de vanzare Pv reprezinta echivalentul banesc al bunurilor vandute care asigura acoperirea cheltuielilor cu fabricarea sau achizitionarea lor, implicit vanzarea si obtinerea unui profit de catre unitatea patrimoniala.

    In cazul bunurilor fabricate de unitate in vederea vanzarii pretul de vanzare se calculeaza prin adaugarea la costul de productie Cp a unei cote de profit Pp. Rezulta ca:. Vanzarea de marfuri catre consumatori individuali se efectueaza cu incasarea in numerar, iar ca documente specific acestei forme de vanzare sunt:.

    La unitatile de alimentatie publica se intocmesc: bunul de marcaj, nota de plata, borderoul de incasari si plati. In contabilitate prin client intelegem acea persoana fizica sau juridica cu care unitatea noastra intra in relatii comerciale si care datoreaza o anumita suma de executare, serviciile prestate si ce urmeaza a fi platite ulterior din intelegerea celor 2 parti.

    Principalii clienti si de fapt si cea mai mare parte a lor o formeaza populatia. Deci S. C “Kapan Sport”. L avand ca obiect de activitate vanzarea de marfuri cu amanuntul clientii sunt acele personae care au nevoie de marfurile din profitul magazinului. Realizarea drepturilor de creanta presupune incasarea sumelor datoare de client care se poate face din banca in numerar sau prin acceptarea de catre unitate a unui angajament scris de plata ulterioara.

    Acesta poate fi biletul la ordin si cambia. Stingerea creantelor mai pot avea loc uneori, dar nu este de dorit prin descriptie sau ca urmare a tacerii lor, la client incerti sau litigiosi. Contul care tine evidenta decontarilor cu clientii interni sau externi pentru vanzari sau executorii de lucrari sau servicii este “clienti”. Rolul acestui cont este de a urmari sumele datoare de clienti cat si a sumelor achitate de acestia.

    Contul de clienti prin continutul sau economic este un cont de mijloace patrimoniale in decontare iar dupa functia contabila este un cont de activ. Se debiteaza: corespondenta cu conturile:. Soldul debitor reflecta sumele datorate de catre clienti respectiv drepturile firmei fata de clienti, deci creante neincasate.

    Conturile de disponibilitati banesti fac parte din contabilitatea trezoreriei care aigura evidenta existentei si miscarii titulaturilor de plasament disponibilitatilor in contul de banca si in casa, creditelor bancare si altor valori de trezorerie. Titlurile de plasament reprezinta actiunile proprii rascumparate, actiunile achizitionate de firma sau cumparate, obligatiuni emise sau cumparate si alte titluri de plasament achizitionate de firma in vederea realizarii unui profit pe termen scurt.

    Conturile la banci cuprind:. Contabilitatea mijloacelor banesti aflate in caseria unitatii patrimoniale precum si a miscarii acestor, ca urmare a incasarilor si platilor efectuate in numerar, se tine distinct in lei si in devize. Prin intermediul contabilitatii trezoreriei se realizeaza urmatoarele obiective:. Trezoreria reprezinta ansamblul operatiunilor financiare si monetare pe care le face firma pentru procurarea mijloacelor banesti care sunt necesare si pentru cheltuirea unor mijloace.

    Operatiunile de incasari si plati in numerar se caracterizeaza printr-o mare diversitate si frecventa fara a ocupa cel mai important loc in ansamblul relatiilor financiare-monetare din punct de vedere al volumului.

    Orice firma efuectueaza numeroase operatiuni ce manipuleaza folosirea banilor prin caseriile si se refera la:. Orice operatie de incasare sau plata in numerar se efuctueaza numai pe baza de documente sau in regim special de intocmire si circulatie. Intre acestea cele mai uzuale sunt:. Inainte de efectuarea platilor in special documentele sunt supuse unui riguros control preventiv sub aspect fondat,dar si sub aspectul fondului, al al continutului.

    Contabilitatea generala a operatiunilor de incasari si plati in numerar se realizeaza cu ajutorul conturilor”casa in lei” si ”casa in diverse”. Contul ”casa in lei” este un cont de activ. Are rolul de a tine evidenta numerarului aflat in casieria unitatii, precum si miscarii acesteia, ca urmare incasarilor si platilor efectuate. Se debiteaza cu toate incasarile in numerar:.

    Se crediteaza cu toate platile in numerar:. Soldul este debitor si reprezinta numerarul existent in casieriile la un moment dat.

    Una din formele importante de manifestare a capitalului societatii comerciale o constituie mijloacele banesti care sunt depozitate in majoritatea lor la diverse banci astfel ca cea mai mare parte si in acelasi timp cea mai diversa a operatiunilor de incasari si plati, pe care le efectueaza sau in care se implica o firma imbraca forma decontarilor fara numeraru,prin virament.

    Conturile utilizate sunt urmatoarele: ”disponibi la banca in lei”, ”disponibil la banca in devize”, ”carnete de cec cu limita de suma”. Contul disponibil la banca in lei are rolul de a urmari, controla disponibilitatile banesti in lei ale agentilor economici pastrate si manipulate prin intermediul bancilor. Dupa continutul economic este un cont de disponibilitati banesti lichiditati , dupa functia contabila este un cont de activ. Se debiteza cu totalitatea incasarilor prin virament:. Sumele depuse in cont de catre asociati in corespondenta cu contul ”decontari cu asociati”.

    Un loc si un rol important in gestiunea si activitatea unitatilor il au activele circulante mobilizate. Grupa 37”marfuri”, face parte din clasa III “conturi de stocuri si productie in curs de executie”. Contabilitatea stocurilor si comenzilor in curs de executie cuprinde ansamblul bunurilor si serviciilor in cadrul unitatilor economice destinate:.

    In cadrul stocurilor propriu- zise se cuprind:. Materiile prime care participa direct la fabricarea produselor si se regasesc in produsul finit integral sau partial, fie in starea lor initiala, fie transformate;. Produse respective:. Ambalajele cuprind bunurile necesare pentru protectia materialelor si marfurilor pe timpul transportului si manipularii sau pentru prezentarea comerciala.

    In aceasta categorie de stocuri se include ambalajele refolosibile achizitionate goale, sau odata cu materialele si marfurile aprovizionate, cele confectionate in unitate si cele restituite de clienti potrivit contractelor incheiate cu acestia. Ambalajele si materialele de ambalat executate in sectiile de fabricatie ale unitatii economice, pentru a fi vandute ca marfuri, se gasesc in stocurile de produse finite.

    De asemenea, materialele de ambalat care se pot gestiona ca ambalaje se includ in stocurile de alte materiale consumabile.

    Imprumuturile de Stat

    Surse de împrumut în economia de piata atestat

    Why not share! Embed Size px. Start on. Show related SlideShares at end. WordPress Shortcode. Colegiul Național Alexandru Odobescu Follow. Published in: Education. Full Name Comment goes here. Are you sure you want to Yes No. Larissa Bogdan. Crina Beatrice. Criss Mari at Aset. Ionela Nicolaescu. Ana Toma.

    Show More. No Downloads. Views Total views. Actions Shares. No notes for slide. Economie aplicata 1. Bugetul personal şi bugetul familei Instrumente de economisire şi investire……………………………… Riscuri şi asigurări………………………………………………………….. Analiza SWOT Marketingul firmei Planul managerial Bugetul de venituri şi cheltuieli Constituirea veniturilor financiare………………………………….. Asigurarea resurselor materiale Asigurarea resurselor umane Aplicarea planului managerial Imaginea firmei Menajurile sunr constituite ca: - familii- uneori doar celibatari, pensionari; - diferite comunităţi consumatoare cămine, case de bătrâni, ; - întreprinderile individuale, care nu se delimitează de gospodăriile în cadrul cărora s-au constituit; Menajurile furnizează elementele de bază pentru activitatea firmelor, dar şi pentru stat, înscriindu-se în fluxurile economice.

    Astfel, menajurile prin faptul că asigură forţa de muncă, antrenează obţinerea de venituri care pentru firme devin cheltuieli. În acelaşi timp,menjurile, în relaţia cu statul, primesc de la stat pensii, ajutoare de şomaj, alocaţii pentru copii, alocaţii de sprijin şi plătesc statului impozite, taxe, etc. Nevoile reprezintă ansamblu trebuinţelor, cerinţelor, preferinţelor, aşteptărilor de a căror satisfacere depinde existenţa oamenilor şi calitatea acesteia. Nevoile sunt dinamice se modifică permanent şi nelimitate se multiplică şi se diversifică.

    Tipuri de nevoi: 5. Resursele menajurilor reprezintă ansamblul elementelor utilizate pentru producerea şi obţinerea bunurilor şi serviciilor necesare satisfacerii trebuinţelor. Resursele specifice menajurilor sunt: a resurse umane- modul în care membrii unei familii se dezvoltă ca persoane sănătoase, educate, cu un anumit nivel de calificare, specializare şi cultură, generează o influenţă majoră asupra evoluţiei unei gospodării familiale.

    Un individ are un venit disponibil de 2 milioane lei. Costul de oportunitate al achiziţionării unei cămăşi este: a 1,5 tricouri;b 0,5 tricouri;c 2 tricouri;d 2,5 tricouri; e 1 tricou. Principala caracteristică a nevoilor umane se referă la: a caracterul nelimitat;b caracterul neregenerabil;c caracterul limitat şi dinamic;d raritatea;e caracterul neconcurenţial.

    În economie, menajul desemnează unitatea care, în principal:a consumă;b produce;c consumă doar bunuri materiale;d produce servicii;e produce şi consumă servicii.

    Menajele dezvoltă relaţii cu întreprinderile prin:a muncă, salarii şi profit distribuit;b impozite;c economii la bănci;d ajutoare de stat;e subvenţii. Reprezintă bunuri complementare:a margarină-unt;b benzină- motorină;c miere-zahăr;d autoturism-benzină;e gaz metan- lemn. Reprezintă bunuri substituibile:a autoturism-benzină;b calculator-program soft;c unt-margarină;d stilou-cerneală;e mixer-energie electrică. Realizati un eseu pornind de la urmatorul grafic 8.

    Veniturile sunt legate de resursele familiei si preiau de la acesta caracterul limitat. Obiectivele de cheltuieli corespund nivelului şi caracteristicilor de consum, deci trăsăturilor nevoilor specifice menajelor: mare diversitate mari diferenţe între familii , caracter dinamic şi nelimitat.

    Bugetul unui menaj este alcătuit din bugetul de familie şi bugetele personale ale membrilor. Bugetul personal, ca parte a bugetului de familie, reprezintă estimarea pe o perioadă de timp a veniturilor şi cheltuielilor unei familii.

    Bugetul de familie reprezintă estimarea pe o perioadă de timp a veniturilor şi cheltuielilor unei familii. În funcţie de raportul dintre venituri şi cheltuieli se pot contura mai multe tipuri de buget: - buget excedentar- atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile; - buget echilibat - atunci când veniturile sunt aproximativ egale cu cheltuielile; - buget deficitar - atunci când veniturile sunt mai mici decât cheltuielile. Acestea pot fi privitoare la venituri şi proiecte privitoare la cheltuieli.

    Proiectele privitoare la venituri vizează, de regulă, găsirea unor modalităţi de creştere a venituirilor gasirea unui alt loc de muncă, a doua slujbă, etc. Proiecte privitoare la cheltuieli pot avea ca scop creşterea, micşorarea sau reorientare cheltuielilor. Costul de oportunitate reprezintă valoarea celei mai bune dintre şansele sacrificate, la care se renunţă atunci când se face o alegere oarecare. Costul de oportunitate este un mod de a vedea costul, nu un tip de cost.

    Unui adolescent, elev de liceu, îi place să se hrănescă mai degrabă cu hamburgeri sau pizza, Toate aceste bunuri și servicii sunt bunuri economice care satisfac nevoi diverse, specifice vârstei, preferințelor , nivelului de cultură și civilizație specifice lor, adolescenților. DAR banii de buzunar nu ajung de cele mai multe ori! Punctul de pornire în comportamentul consumatorului îl constituie:a aprovizionarea corespunzătoare cu factori de producţie;b utilitatea bunurilor economice;c o cantitate corespunzătoare de monedă;d o organizare optimă a activităţii de producere a bunurilor;e utilitatea în sens general.

    Consumatorul are un comportament economic raţional atunci când:a cumpără bunuri pe baza experienţei precedente;b alege bunuri numai sub influenţa publicităţii;c alegerea bunurilor se bazează pe criterii de eficienţă;d face alegeri doar pe criterii ecologice;e cumpără bunuri la întâmplare.

    Suma totală de bani pe care o primeşte un salariat reprezintă:a salariul nominal;b salariul social;c salariul colectiv;d salariul real;e câştig nominal. Completaţi spaţiile libere: a. Completaţi bugetul următor astfel încât să fie deficitar!

    Costul de oportunitate al achiziţionării unei cămăşi este: a 1,5 tricouri; b 0,5 tricouri; c 2 tricouri; d 2,5 tricouri; e 1 tricou. Exemplificaţi 3 nevoi personale şi 3 nevoi de grup la nivelul menajelor. Grupaţi în A — resurse financiare şi B — resurse informaţionale, următoarele: Cărţile, dobânda obţinută la contul din bancă al părinţilor, titlurile de valoare ale mamei, internetul, revistele, sumele încasate din închirierea garsonierei bunucului, alocaţia copiilor, manualele copiilor, pensia bunicului.

    Instrumente de economisire şi de investire specifice persoanelor fizice Fişa de documentare Economisirea reprezintă procesul de reţinere din venituri a ceea ce rămâne după consum. Economiile sunt sumele de bani care rămân la dispoziţia menajelor după consum.

    Se pune problema păstrării in siguranţă a banilor, siguranţă faţă de : A. Ameninţări extraeconomice: - eventuale furturi; - producerea unor calamităţi incendii, inundaţii etc B. Ameninţări economice: - deprecierea banilor provocată de inflaţie; - schimbarea banilor. Depozitele bancare pot fi: - "la vedere" - caz in care sumele pot fi retrase oricand ; - "la termen" - caz in care sumele nu pot fi retrase decat la expirarea termenelor pentru care au fost constituite.

    Pentru depozitele la vedere, bancile platesc o dobanda mai mica decat pentru cele la termen Venitul obţinut din depozitele bancare este dobânda. Factori care influenţează nivelul acestei dobânzi sunt: -rata inflatiei; - ratele dobanzilor practicate de alte bănci; - rata de refinantare. Dobânda simplă se calculeaza în cazul in care perioada analizată este mai mică de 1 an, iar dobânda nu este capitalizată. Piaţa de capital este piaţa pe care se tranzacţioneaza diverse tipuri de titluri de valoare cum ar fi acţiunile, obligaţiuni, titluri de stat si altele.

    Majoritatea tranzacţiilor pe piaţa de capital constau in cumpărarea şi vânzarea de acţiuni ale societăţilor cotate la BVB şi Rasdaq, obiectul tranzacţiilor fiind deci părti din capitalul social al acelor firme. Strategia pentru a ajunge la un broker de investiţii: - buna informare în legătură cu activitatea brokerilor, cu serviciile şi comisioanele pe care le percep; - după alegerea Societăţii de Servicii de Investiţii Financiare se decide dacă investiţia va fi pe termen scurt sau lung.

    Creditul pentru persoane fizice Creditul bancar este un credit acordat de către bănci persoanelor fizice sau juridice pe termen scurt, mijlociu sau lung. Băncile acordă persoanelor fizice mai multe tipuri de credite: credite pentru bunuri de consum, credite pentru nevoi personale, credite imobiliare sau ipotecare, credite pentru studii, overdraft, etc. Creditul ipotecar este destinat activitatii imobiliare si se bazeaza in principiu pe proprietatea privata. El presupune o conventie intre creditor si imprumutat, care cuprinde in esenta proprietatea ca garantie a rambursarii imprumutului , conditiile si scadentele, penalitatile si circumstantele in care se poate pierde proprietatea Creditul de consum se acorda pe termen scurt sau mijlociu, persoanelor individuale, pentru acoperirea valorii marfurilor si serviciilor procurate din comert.

    Overdraft sau descoperire de cont oferă clientului posibilitatea de a retrage numerar sau de a realiza plati pana la o anumita limita, care depaseste soldul nivelul din prezent al disponibilului sau din contul curent.

    Avantajul este: clientul poate folosi acesti bani cand este necesar, fiind returnati prin alimentarea contului nu exista o rata lunara fixa , iar dobanda care trebuie platita este aplicata numai pentru suma de bani care a fost utilizata si pentru zilele cand aceste fonduri au fost folosite.

    Calculați indicatorii care lipsesc din tabelul de mai jos după modelul următor: Ex. Completând tabelul de mai jos,aflați ce sumă va primii de la bancă la sfârșitul unei perioade de 5 ani, depunătorul sumei de de lei.

    Construiți un exemplu concret prin care să ilustrați modificarea absolută a dobânzii obținute de un deponent , atunci când rata dobânzii anuale , suma depusă și perioada se majorează. Care dintre următoarele alternative este cea mai avantajoasă pentru un debitor și precizați ce sume lipsesc din tabel?

    Un individ depune la bancă 80 milioane lei la începutulprimului an. Mărimea garanţiilor solicitate de bănci se află în relaţie inversă cu:a riscul creditului;b mărimea creditului;c durata angajamentelor asumate de debitori;d bonitatea debitorului;e înclinaţia spre prudenţă a băncii. Un individ ia un credit de Care este suma totală pe care trebuie să o ramburseze debitorul, la scadenţă ştiind că atât suma împrumutată, cât şi dobânzile aferente, se plătesc la finalul celor 4 ani : a.

    Bancile afiseaza rata dobanzii anuale. Pentru a calcula dobanda la depozitul Dvs. Inmultiti dobanda zilnica cu suma din depozit si numarul de zile pe care ati constituit depozitul.

    Identificaţi principalele asemănări şi deosebiri dintre creditul imobiliar şi creditul ipotecar. Grupaţi în A — ameninţări extraeconomice şi B — ameninţări economice asupra siguranţei banilor, următorii factori: furturi, devalorizare, inflaţie, incendii, inundaţii, schimbarea banilor. Caracterizaţi principalele tipuri de depozite bancare, precizănd şi formulele de calcul a dobânzii specifice. Caracterul aleator este esenţial la contractul de asigurare; Asigurătorul este persoana juridică care în schimbul unei prime de asigurare sumă de bani îşi asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate.

    Asiguratul este persoana fizică care in schimbul unei prime de asigurare plătite asigurătorului, îşi asigură bunurile împotriva anumitor calamităţi ori accidente.

    Beneficiarul asigurării este persoana care are dreptul de a incasa suma asigurata sau despăgubirea, fără sa fie neaparat parte la contractul de asigurare. Prima de asigurare este suma de bani pe care asiguratul o plăteşte asiguratorului, pentru ca acesta din urmă să-şi poată constiui fondul de asigurare necesar achitării despăgubirii sau sumei asigurate în momentul în care se produce riscul asigurat Riscul asigurat se referă la un eveniment care, o dată produs, din cauza efectelor sale, obligă pe asigurător să plătească asigiguratului despăgubirea sau suma asigurată.

    Tipuri de asigurări: Fise de lucru a Factorii care generează riscurile sunt Expresia de mai jos este corectă? Da sau Nu? Încercuiţi varianta corectă: Prima de asigurare este: a fond de asigurare;b sumă de bani prestabilită;c bunuri Definiţi noţiunea de asigurător.

    Asigurătorul este Întreprinzătorul şi firma A. Societatile comerciale cu sediul in România sunt persoane juridice române. Societatile comerciale se pot constitui in una dintre urmatoarele forme: societate in nume colectiv, societate in comandita simpla, societate pe actiuni, societate in comandita pe actiuni si societate cu raspundere limitata.

    Forme de constituire a societăţilor comerciale Nr. Se stabileste denumirea firma societatii si, daca este cazul, emblema societatii. Se intocmeste actul constitutiv corespunzator formei juridice de societate pe care asociatii au ales-o. Se semneaza actul constitutiv, sub forma autentica, la un birou notarial public. Se depun aporturile in numerar , la o banca sau C. Se achita taxa judiciara si taxa de timbru.

    Se pregateste dosarul cu toate actele necesare si se depune la Oficiul Registrul Comertului din judetul in care s-a stabilit firma. Verificarea dosarului la ORC. Inregistrarea fiscala a societatii si obtinerea codului fiscal unic de la Administratia financiara teritoriala. Studiind firmele, evidenţiem polarizarea acestora în două categorii: unele care obţin succese apreciabile, prosperă şi se dezvoltă constant, iar altele care se luptă cu greu pentru supravieţuire sau înregistrează performanţe economico-financiare modeste.

    Examinarea factorilor care determină succesul sau eşecul unei firme afaceri , a determinat cearea unor metodologii specifice de analiză şi diagnosticare a activităţii firmei afacerii.

    Luarea deciziilor strategice privind definirea misiunii firmei, stabilirea obiectivelor strategice şi a strategiei necesare atingerii lor, aplicarea planului care materializează strategia respectivă, se bazează pe un amplu proces de analiză şi evaluare a mediului de acţiune a firmei, a situaţiei competitivităţii ei în acest mediu şi a situaţiei firmei, a capacităţii acesteia de a înfrunta schimbările produse în mediu Metoda de analiză a mediului, a competitivităţii şi a firmei este analiza SWOT.

    Primele două privesc firma şi reflectă situaţia acesteia, iar următoarele două privesc mediul şi oglindesc impactul acestuia asupra activităţii firmei. Punctele forte ale firmei sunt caracteristici sau competenţe distinctive pe care aceasta le posedă la un nivel superior în comparaţie cu alte firme, îndeosebi concurente, ceea ce îi asigură un anumit avantaj în faţa lor Punctele slabe reprezintă activităţi pe care firma nu le realizează la nivelul propriu celorlalte firme concurente sau resurse de care are nevoie dar nu le posedă.

    Probleme de urmărit în analiza firmei: A. Diagnosticarea în urma utilizării analizei SWOT, poate fi definită ca o cercetare complexă a aspectelor economice, tehnice, sociologice, juridice si manageriale ce caracterizează activitatea unei firme.

    Fise de lucru 1. Ideea mea de afaceri este……………………….. Realizati analiza SWOT pentru acest tip de afacere. Pornind de la analiza SWOT va rugam sa propuneti 3 masuri de imbunatatire a punctelor slabe. Ce forme poate imbraca din punct de vedere legal o afacere: a. PFA b. SRL c. Codul CAEN clasificarea activitatilor din economia nationala este un nomenclator cu toate tipurile de activitati economice.

    Va rog sa cautati folosind Internetul ce cod se potriveste cel ma bine ideii voastre de afacere. Cinci prieteni au decis să înfiinţeze o societate pe acţiuni. După ce au parcurs celelalte etape prevăzute de lege, trebuie acum să constiutie capitalul social al viitoarei societăţi comerciale. Valoarea unei acţiuni a fost stabilită la 50 u. Câte acţiuni revin fiecăruia dintre cei cinci prieteni? Completati spatiile libere cu ajutorul informatiilor din manual: In România, societăţile comerciale se înregistrează la Oficiile Comerţului, ce îşi desfăşoară activitatea pe lângă tribunalele teritoriale.

    Certificatul de înregistrare conţine Codul Unic de Mentionati formalitatile de infiintare a unei firme : a stabilirea ……………………. Mentionati 3 roluri pe care le indeplineste reclama Postati filmul pe pagina de Facebook a evenimentului.

    Promovarea Colegiului tău Majoritatea temelor pentru cei de clasa a XII-a sunt aplicative şi presupun şi muncă în echipă. Tema legată de promovare solicită implicarea într-o echipă predefinită printr-o organigramă şi mini Fişe ale postului. Promovarea Colegiului în care înveţi şi din care faci parte aduce un plus de cunoaştere şi implicare în cultura organizaţiei în cazul nostru Colegiul.

    Tema constă în realizarea unui clip de reclamă filmată pentru promovarea Colegiului, cu o durată de 1 minut şi 30 secunde minim până la maxim 3 minute deşi ideal ar fi o condensare a mesajului publicitar în maxim 45 secunde. Spotul va fi incarcat pe pagina de Facebook a scolii si va participa la competitia pe scoala Cel mai bun spot!

    Enumerati cate un avantaj si cate un dezavantaj al unui tip de suport de promovare. Cum va arata standul vostru? Planul managerial Planul de afaceri este documentul construit pentru a determina drumul de parcurs al unei intreprinderi intr-o anumita perioada de timp.

    El stabileste misiunea, obiectivele, strategia si planurile de actiune pentru derularea unei activitati specifice pe parcursul unei perioade viitoare determinate. Utilitatea planului de afaceri este atat interna ca instrument de lucru al managerilor cat si externa pentru obtinerea unei finantari, sau pentru a realiza un parteneriat strategic cu o alta firma. Nu exista o structura standard a planului de afaceri. In functie de scopul acestuia, se creeaza structura optima care sa satisfaca asteptarile celor pentru care a fost elaborat.

    Cuprinsul unui plan de afaceri este compus din patru sectiuni distincte: 1 prezentarea firmei- date de identificarea a firmei; 2 descrierea afacerii -trebuie sa evidentieze clar scopurile si obiectivele afacerii; 3 planul de marketing — include informatii referitoare la produsul oferit, piaţa vizată, clienţi potentiali, mediul concurenţial, etc.

    Anexele planului de afaceri trebuie sa contina un rezumat al afacerii, documentele anexe si predictiile financiare. Model de plan de afaceri Numele companiei: Date de contact: Secţiunea 1. Prezentare generală 1. Experienţa echipei în legătură cu afacerea respectivă 2. Estimarea nevoilor pieţei 4. Avantaje competitive Secţiunea 6.

    Etica în afaceri şi responsabilitatea socială 6. Management şi organizare 7. Contabilitate şi finanţe 8. Fondurile provenite din împrumutul iniţial de la bancă, sponsor, investitor, familie etc. Bugetul de venituri şi cheltuieli pentru activităţile propuse Firmele acordă o mare atentie administrarii eficiente a resurselor si folosesc in acest scop, bugetele de venituri si cheltuieli - ca instrumente de management financiar, la nivel de firma si la nivelul principalelor tipuri de activitati ale firmei.

    Bugetul de venituri reprezinta estimarea financiara a vanzarilor de produse si servicii ale firmei, iar bugetul de cheltuieli reprezinta estimarea financiara a consumului de resurse necesare realizarii obiectivelor firmei. Pentru fundamentarea bugetului de venituri ale firmei trebuie sa se anticipeze si sa se ia in considerare volumul, structura si valoarea vanzarilor firmei din mai multe perspective: - venituri pe tipuri de produse si servicii; - venituri pe zone si puncte de desfacere; - venituri pe categorii de clienti.

    Factorii care influenteaza dimensiunea generala a bugetului de venituri al unei companii sunt: - obiectivele comerciale ale firmei si anume: cifra de afaceri, piata tinta si cota de piata; - politicile comerciale ale firmei, cum ar fi politica de produse, de clienti, de preturi si de discounturi; - conjunctura generala a mediului de afaceri.

    Pentru fundamentarea bugetului de cheltuieli ale firmei trebuie sa se anticipeze costul resurselor necesare pentru desfasurarea activitatii companiei in scopul obtinerii de venituri si profit.

    Durata normata de viata a maşinii va fi de TOTAL In plus, taximetristul spera sa obt ină pe maşina uzata Prin urmare, calculul financiar sumar arata ca taximetria de lux din exemplul nostru este o afacere proasta.

    Orice business plan ar trebui sa contină si o evaluare NPV, după modelul de mai sus. Constituirea resurselor financiare Politica de finantare a întreprinderii trebuie sa selecteze sursele de finantare a intreprinderii pentru a asigura buna sa functionare, performantele acesteia prezente si viitoare Principalele surse de finanţare care pot fi utilizate de întreprinzători sunt următoarele: a autofinantarea este cea mai raspândita forma de finantare si presupune ca întreprinderea sa îsi asigure dezvoltarea prin forte proprii, folosind drept surse o parte a profitului obtinut în exercitiul expirat si fondul de amortizare, urmarind atât acoperirea necesarului de înlocuire a activelor imobilizate cât si cresterea activelor de exploatare.

    Principalele avantaje oferite de autofinantare sunt: - constituie un mijloc sigur de finantare, o sursa independenta si stabila de fonduri; - autonomia financiara asigurata prin autofinantare permite întreprinderii independenta de gestionare fata de organismele financiare si de credit; - asigura întreprinderii un mare grad de libertate privind dezvoltarea investitiilor, cu conditia realizarii unor investitii utile, profitabile; - permite frânarea îndatorarii si implicit reducerea cheltuielilor financiare; Pentru finantările nerambursabile, firma trebuie să propună un proiect, intocmind o documentatie care intră în competiţie cu documentaţiile elaborate de alte firme; finanţarea o primesc cele mai bune proiecte.

    Finantarile nerambursabile sunt ajutoare financiare, care provin de la bugetul de stat, de la Uniunea Europeana sau alte organizatii. In general companiile sau fondurile venture investesc bani in firme mici si mijlocii. Firma primeste in afacere, pe termen scurt sau mediu, un partener cu o suma d ebani reprezentand aportul la capitalul social.

    In aceasta asociere, compania sau fondul devine actionar si isi va retrage participarea după o perioada de timp in care firma restituie creditul si dobanda. Se incheie un contract de inchiriere in care se stabilesc perioada de inchiriere, obligatiile partilor, conditiile in care beneficiarul poate devenii proprietar al bunului respectiv la finalul perioadei d eleasing. Rolul lor consta in punerea la dispozitia intreprinzatorilor a unor servicii strategice si logistice pentru a se dezvolta.

    Pot avea urmatoarele roluri : 1. Studiul ofertelor de finanţare pe piaţa monetară şi pe piaţa capitalurilor Capitalul utilizat de o firmă pentru sustinerea activităţii acesteia poate fi dobândit de pe diferite pieţe, cum ar fi piaţa monetară din imprumuturile acordate de bănci sau piaţa de capital din vânzarea acţiunilor, emitere de obligaţiuni.

    Finanţarea de pe piaţa monetară se face prin intermediul creditelor. Creditele reprezintă imprumuturi acordate, cu titlu rambursabil, de către o bancă sau de către altă instituţie financiară, unui solicitant şi condiţionate, de obicei de plata unei dobânzi. Din perspectiva firmelor solicitante, pregătirea oentru accesarea unui credit bancar presupune : - informarea asupra ofertelor de finanţare ; - evaluarea corectă a dobânzii - alegerea instituţiei şi a tipului de credit ; - pregătirea documentatiei solicitate de bancă.

    Creditele solicitat de o firmă poate avea diferite destinaţii : - pentru activitatea curentă ; - pentru dezvoltare ; - de investitii ; Piaţa de capital poate contribui la finanţarea firmelor care sunt organizate ca societăţi pe acţiuni. O societate pe acţiuni se poate finanţa pe piaţa de capital printr-o ofertă publică de vânzare în vederea deschiderii societăţii către public ofertă publică primară. Enumeraţi trei drepturi pe care le au acţionarii.

    Un agent economic contractează un împrumut de Dacă împrumutul trebuie restituit în patru tranşe anuale egale, calculaţi, scriind formulele de calcul şi explicitând simbolurile utilizate: a. Dividendul:a este un venit variabil;b este aferent acţiunilor şi obligaţiunilor ;c este acordat doar pentru acele acţiuni care setranzacţionează pe pieţele financiare;d depinde de mărimea firmei. Bursa de valori:a este piaţa financiară primară;b reprezintă locul în care deţinătorii stabilesc cursul titlurilor;c este locul în care se realizează operaţiuni de plăţi ale dividendelor;d este o piaţă financiară secundară;e nu admite şi desfăşurarea de operaţiuni cu caracter pur speculativ.

    Dacă o societate comercială emite obligaţiuni noi, atunci:a datoriile societăţii comerciale cresc; b datoriile societăţii comerciale se reduc;c capitalul social creşte;d capitalul social se reduce;e disponibilităţile băneşti ale societăţii comerciale se reduc.

    Încasările unei firme sunt de 20 miliarde u. Capitalul social al firmei este divizat în acţiuni. Dividendul pe o acţiune este: a 4,5 milioane u. Caracterizati relatia dintre o banca si o firma nou infintata. Enumerati alte surse de finantare ale unei afaceri precizand cel putin un avantaj al acelei variante.

    La un credit de 10 u. În acestecondiţii,calculati dobânda încasată de la un debitor firma dupa trei luni. Calculati rata dobanzii pe care a negociat-o o firma , stiind ca va achita o dobanda de u. Ce dobanda va obtine un antreprenor ce depune o suma de u. Precizaţi dacă următoarele afirmaţii sunt adevărate sau false: Autofinanţarea presupune plata unei dobânzi. Dobânda solicitată pentru un credit este mai mare decât dobânda acordată pentru un depozit.

    Pentru bancă, creditul reprezintă cea mai importantă sursă de finanţare externă. Oferta publică secundară se referă la tranzacţionarea acţiunilor şi obligaţiunilor nou emise. Munca reprezintă un factor de producţie derivat. Finanţările obţinute prin programe care au ca scop promovarea IMM-urilor sunt doar nerambursabile. Creditul reprezintă un împrumut acordat cu titlu nerambursabil de către o bancă sau altă instituţie financiară unei persoane fizice sau juridice.

    Giranţii reprezintă cea mai importantă formă de garanţii reale. Răspundeţi succint la următoarele cerinţe: 1.

    Daţi 3 exemple de posibilităţi de finanţare pentru un IMM. Numiţi cele 2 instrumente tranzacţionate pe piaţa de capital. Foarte diversificată în ţările cu sisteme financiare dezvoltate, această gamă rămâne limitată la tehnicile financiare de bază în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare.

    Dar oricare ar fi contextul, întreprinderile sunt confruntate cu alegerea surselor de finanţare. Autofinanţarea constituie baza oricărei dezvoltări a întreprinderilor.

    Aportul la capitalul propriu constituie de asemenea, o sursă esenţială de finanţare a întreprinderilor. Dar amploarea şi modalităţile acestor aporturi variază după cum întreprinderea dispune sau nu de acces direct la pieţele de capital.

    În sfârşit, recurgerea la îndatorare ar trebui, în principiu, să aducă completări resurselor întreprinderii. În fapt, aceasta are un rol fundamental în finanţarea lor, chiar dacă rata dobânzii reale atinge niveluri foarte ridicate.

    În primul rând, întreprinderea trebuie să dispună de lichidităţi pentru a face faţă angajamentelor asumate, adică de a onora datoriile cu scadenţa în viitorul apropiat, asigurându-şi astefel echilibrul financiar pe termen scurt.

    În al doilea rând se pune, din partea întreprinderii, problema lansării în investiţii de orice natură tehnologice, sociale, comerciale care să facă să se dezvolte posibilităţile sale.

    În acest caz este vorba de finanţarea dezvoltării pe termen mediu şi lung care condiţionează creşterea rezultatelor în viitor şi menţinerea echilibrului financiar. Deci mijloacele de finanţare trebuie să fie adaptate calitativ la nevoile întreprinderii. În acest sens întreprinderea poate fi confruntată cu două tipuri de dificultăţi. Pe de o parte, ea ar putea fi în situaţia să trebuiască să ramburseze resurse înainte chiar de a fi ajuns să recupereze avansurile efectuate, mai ales când efectuează investiţii cu rentabilitate pe termen lung.

    Pe de altă parte, întreprinderea poate fi în situaţia de a folosi, pentru operaţiunile pe termen scurt, fonduri pe care le-ar putea folosi pe termen lung pentru investiţii. Problemele finanţării prezintă deci importaţă vitală, pentru că soluţionarea lor condiţionează supravieţuirea întreprinderii, perspectivele sale de dezvoltare, performanţele sale prezente şi viitoare, autonomia proprietarilor şi a conducătorilor săi.

    Autofinanţarea este constituită din excedentele pe care întreprinderea le produce şi care sunt folosite pentru finanţarea activităţilor ulterioare.

    Creşterea capitalului propriu înseamnă aporturile de capital pe care întreprinderea le primeşte din exterior. Aceste aporturi pot fi furnizate de către asociaţii sau proprietarii deja existenţi şi dispuşi să-şi mărească participarea lor.

    Împrumuturile constituie surse de finaţare externă. Ele sunt contractate faţă de persoane fizice şi juridice care rămân creditori ai întreprinderii. În sfârşit, creditul între întreprinderi înseamnă termene de plată pe care furnizorii le acordă.

    Dacă această practică vizează puţin pe particulari, ea este foarte obişnuită când clientul este o întreprindere, chiar dacă importante diferenţe pot să apară între practicile din diferite ţări. Dacă reputaţia nu-i este defavorabilă, o întreprindere cumpără materii prime, semifabricate, mărfuri, servicii, etc. Dar, la rândul său, întreprinderea acordă astfel de credite propriilor clienţi când vinde bunuri sau servicii.

    Pe total, termenele de plată primite şi acordate exercită influenţe care sunt regăsite în noţiunea de nevoie de fond de rulment. Perioada pentru care sursele de finanţare sunt necesare: Durata contractului de finanţare trebuie decisă în funcţie de scadenţa necesităţilor de finanţare. Astfel, finanţarea cumpărării de stocuri sau plata unor servicii necesare derulării activităţii curente a întreprinderii necesită obţinerea de resurse pe termen scurt. În general, finanţarea investiţiilor de menţinere sau dezvoltare a capacităţilor de producţie existente este realizată prin atragerea de resurse pe termen lung.

    Costul surselor de finanţare: Un aspect important al managementului firmei îl reprezintă gestiunea costurilor directe ale finanţării. Acestea sunt reprezentate de costul capitalurilor atrase, cum ar fi rata de dobândă ce trebuie plătită pentru creditele contractate sau rentabilitatea ce ar trebui oferită acţionarilor pentru aportul acestora la capitalul firmei.

    Flexibilitatea contractului de finaţare: Nivelul ridicat al incertitudinii privind evoluţia pe piaţă a întreprinderii impune o mai mare flexibilitate a contractelor de finanţare a activităţii acesteia.

    Astfel, pot apărea situaţii în care firma este nevoită să ramburseze anticipat datoria, să majoreze nivelul împrumuturilor contractate sau să prelungească durata împrumutului. În aceste condiţii, contractele prin care sunt atrase surse de finanţare de la bănci sau alte instituţii financiare se dovedesc mai flexibile decât cele prin care sunt atrase resurse prin ofertă publică de acţiuni sau obligaţiuni.

    Impactul fiscalităţii asupra politicii de finanţare a firmei: Fiscalitatea firmei poate influenţa tipul de surse de finaţare atrase sau condiţiile contractuale alese. În general, dobânzile de plată la creditele contractate sunt deductibile din veniturile impozabile ale întreprinderii, în timp ce dividendele de plată către acţionari sunt repartizate din profitul net de impozit. Costurile de mandat agent : Problema monitorizării solvabilităţii întreprinderii poate induce dificultăţi în contractarea de surse de finanţare, mai ales prin atragerea de capitaluri prin ofertă publică de acţiuni.

    Ca urmare, investitorii pot cere o rată de remunerare mai ridicată pentru sursele de finaţare pe care aceştia le pun la dispoziţia întreprinderii. Astfel, este în interesul acesteia să identifice combinaţia de contracte de finanţare care să minimizeze costurile de mandat sau de monitorizare ale activităţii sale.

    Majoritatea acestor resurse sunt imobilizabile în structura economică a firmei pentru o perioadă mai mare de timp au un ciclu de rotaţie de peste 5 ani Datoriile pe termen lung şi mediu au de obicei o scadenţă mai mare de 5 ani, cele pe termen mediu între ani. Aceste două categorii sunt finanţate în special activele imobilizate. Creditele pe termen lung şi mediu sunt foarte variate prin natura şi obiectul lor. Finanţarea pe termen lung poate fi asigurată de organisme publice precum şi de bănci şi de alte instituţii financiare.

    Capitalurile împrumutate peste 5 ani sunt menite să finanţeze elemente cu caracter stabil al patrimoniului. Într-o întreprindere, necesarul de fonduri cu imobilizare pe termen lung apare în cazul unor acţiuni de refacere, dezvoltare, restructurare. Pentru acoperirea acestor necesităţi se face apel şi la fluxurile financiare din afara întreprinderii.

    Firma se adresează unor surse gestionate de sistemul bancar credite pe termen lung şi mediu , proprietarilor pentru creşterea de capital social , pieţei de capital prin vanzarea de titluri şi finanţelor publice în cazuri extreme, pentru subvenţii.

    Decizia de a apela la aceste fluxuri impune o fundamentare complexă, mai amplă decât decizia de creditare pe termen scurt. În scopul fundamentării şi adoptării deciziei de creditare pe termen mediu şi lung, serviciul financiar al firmei şi comitetul de direcţie al băncii comerciale procedează la formarea bazei de date necesare analizei complexe a solicitantului şi a cererii de credit.

    Documentaţia necesară contractării unor astfel de credite, constă, de regulă, într-o cerere de credit, semnată de persoanele autorizate să reprezinte legal societatea şi documente care atestă situaţia economico- financiară a societăţii bilanţ, cont de profit şi pierdere, balanţe de verificare. De asemenea, banca poate solicita, după caz, raportul auditorilor firmei sau certificarea bilanţului conform reglementărilor legale în vigoare.

    Întreprinderea va trebui să depună bugetul de venituri şi cheltuieli aferent perioadei pentru care se solicită creditul, respectiv previziunea fluxului de lichidităţi.

    Printre alte documente cerute de către bancă sunt: acordul de consultare la Centrala Riscurilor Bancare, certificate de atestare fiscală, hotărârea organului competent potrivit actelor constitutive şi legii, cu privire la contractarea şi garantarea creditului. În cazul societăţilor pe acţiuni, se va solicita şi înscrierea la Registrul Comerţului şi avansarea spre publicare în Monitorul Oficial Partea a IV-a a hotărârii adunării.

    În momentul în care Studiul de fezabilitate este acceptat, cererea de credite este luată în calcul ca decizie de creditare pe termen lung, procedându-se la încheierea contractului de creditare. Concomitent cu adoptarea deciziei de creditare, se realizează şi Situaţia privind eşalonarea ratelor şi a dobânzilor pentru creditul contractat. Situaţia respectivă reprezintă o proiectare a fluxurilor financiare viitoare de la firmă către bancă.

    Băncile comerciale oferă diferite tipuri de credite pe termen lung, cum ar fi: 1. Credite pentru activitatea de leasing, ce sunt destinate achiziţionării de bunuri imobile, precum şi bunuri mobile de folosinţă îndelungată, aflate în circuitul civil, noi sau second- hand.

    Acestea se acordă societăţilor şi instituţiilor specializate în desfăşurarea activităţii de leasing, pentru achiziţionarea activelor ce fac obiectul contractelor de leasing încheiate cu utilizatorii. Credite pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie, ce au ca beneficiari întreprinderile care execută produse cu ciclu lung de fabricaţie cum ar fi: utilaje tehnologice de toate tipurile şi părţi ale acestora.

    Aceste tipuri de credite au termene de rambursare cuprinse între luni, fără a depăşi însă ciclurile de execuţie stabilite prin documentaţia tehnică şi cele înscrise în contractele de livrare. Credite pentru investiţii, care sunt destinate pentru finanţarea activităţii de investiţii, în completarea surselor proprii ale clienţilor, pe total activitate de investiţii sau pe obiective proiecte de investiţii, pentru realizarea de noi capacităţi de producţie sau dezvoltarea capacităţilor de producţie existente etc.

    La aceste credite se poate acorda o perioadă de graţie pentru plata ratelor de credit de până la doi ani. Este nevoie de aceeaşi documentaţie ca în cazul solicitării unui credit pe termen scurt, la care se mai adaugă: - planul de afaceri în cazul clienţilor cu o cifră anuală de peste 1 milion echivalent Euro sau studiu de fezabilitate în cazul proiectelor de investiţii cu valoare mai mare de Creditul ipotecar, ce se acordă persoanelor juridice care au ca obiect de activitate construirea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinaţie locativă, industrială sau comercială sau persoanelor juridice române care doresc construirea de locuinţe de serviciu pentru salariaţii proprii.

    Creditul poate acoperi şi finanţarea unor cheltuieli legate de realizarea investiţiilor imobiliare, cum ar fi: cheltuieli pentru realizarea de studii şi proiecte, pentru obţinerea avizelor etc. Modalitatea de garantare a creditelor contractate de către întreprinderi diferă în funcţie de tipul de credit, în general tipurile de garanţii acceptate de către bancă fiind cele reale mobiliare, cele reale imobiliare depozit bancar, titluri de ordin şi nominative etc. Modalitatea clasică de exprimare a acestui cost este aceea de rată de dobândă pe care băncile o afişează pentru fiecare tip de credit în parte.

    Aceasta diferă în funcţie de tipul de credit solicitat, precum şi de perioada pentru care este acordat. Pentru anumite tipuri de credite, băncile calculează şi marja de risc de credit ce majorează costul creditului pentru întreprinderile caracterizate de un grad de profitabilitate mai redus, respectiv un serviciu al datoriei mai slab. Dobânzile pe care băncile le afişează pentru creditele ce pot fi contractate nu cuprind şi comisioanele pe care solicitanţii creditelor respective trebuie să le plătească suplimentar.

    O excepţie o reprezintă creditele pentru consum destinate persoanelor fizice, caz în care băncile trebuie să comunice dobânda anuală efectivă DAE. De asemenea, băncile afişează rata de dobândă anuală, ca urmare în calculul dobânzii de plată trebuie să se ţină cont de intervalul de timp la care se fac plăţile către bancă. În aceste condiţii, este necesară estimarea ratei de dobândă proporţională pentru perioada pentru care creditul este acordat rdT având ca referinţă numărul de zile corespunzătoare anului bancar.

    Ca urmare, dobânda de plată pentru un credit este determinată luând în considerare rata de dobândă la care a fost contractat împrumutul, suma rămasă nerambursată şi perioada pentru care acesta a fost acordat.

    Mărimea acesteia diferă în funcţie de modalitatea de rambursare aleasă. Cea mai frecventă modalitate de rambursare a unui împrumut este aceea ce presupune plăţi constante sau rambursarea in fine. Odată ce creditul a fost contractat, pe parcursul de angajare a creditului, banca procedează la analize periodice asupra firmei si obiectivului creditat; în caz că se constată deteriorări ale activităţii economice a agentului economic creditat, banca ia măsuri de reducere a riscului de nerambursare sau, în cazul producerii acestui risc, acţionează pentru recuperarea ratelor rămase de rambursat prin valorificarea garanţiilor depuse sau consemnate în contractul de creditare.

    Acest tip de credit este accesibil doar marilor întreprinderi cotate la bursă, statului şi autorităţilor locale.

    Societăţile pe acţiuni care lansează un împrumut obligatar trebuie să îndeplinească o serie de condiţii impuse de autoritatea de supraveghere a pieţei de capital: să aibă cel puţin doi ani de existenţă şi două bilanţuri legal aprobate de organele fiscale, să ofere garanţii obligatarilor, fie direct, prin patrimonial propriu, fie indirect, prin mijlocirea unor terţi, ş.

    Recurgerea la împrumutul obligatar este avantajoasă uneori pentru întreprinderi, mai ales atunci când capitalul propriu este insuficient iar recurgerea la emisiunea de acţiuni generează reticenţă din partea investitorilor.

    Acest tip de credit este de preferat şi creditului bancar, care uneori este greu de procurat datorită costului său mai ridicat şi a condiţiilor impuse de bănci în vederea acordării lor.

    Recurgerea la împrumutul obligatar este avantajoasă şi datorită faptului că dobânzile sunt cheltuieli financiare şi nu fac parte din profitul impozabil.

    Pentru creşterea şanselor de reuşită a împrumutului obligatar, a atractivităţii lui, unele emisiuni sunt realizate cu primă de emisiune, cu primă de rambursare sau cu primă de emisiune şi cu primă de rambursare.

    În primul caz, obligaţiunile sunt vândute sub valoarea nominală, diferenţa de preţ reprezentând prima de emisiune, care reprezintă o remunerare suplimentară pentru investitori. În cel de-al doilea caz, obligaţiunile sunt emise la valoarea lor nominală, dar sunt răscumpărate la un preţ mai ridicat, diferenţa reprezentând prima de rambursare, care este tot un venit suplimentar pentru investitor. În cea de-a treia situaţie sunt acordate ambele prime, deci obligaţiunile sunt emise cu primă dublă.

    Durata împrumutului obligatar este cuprinsă între momentul vânzării obligaţiunilor, moment din care ele devin purtătoare de dobândă, şi momentul retragerii lor din circulaţie în urma răscumpărării acestora de către emitent.

    Obligaţiunile sunt cotate la bursă, iar cursul acestora se exprimă în procente şi se calculează ca raport între preţul plătit pentru cumpărarea lor şi valoarea nominală a acestora. Cursul bursier Cb al obligaţiunii la un moment dat se determină în procente sau în mărimi absolute. Un împrumut obligatar poate fi rambursat în următoarele modalităţi: a la finele perioadei rambursarea capitalului se face o singură dată, la finele duratei de viaţă a împrumutului.

    Singura cheltuială pentru emitent o constituie plata periodică a dobânzilor. Această modalitate de rambursare presupune cel mai ridicat cost al procurării împrumutului şi este însoţită adeseori de constituirea unui fond de rambursare.

    Pentru ca anuităţile să fie constante este necesar ca amortizările anuale ale împrumutului să varieze crescător, în paralel cu variaţia descrescătoare a dobânzilor. Reglementările bursiere fixează însă anumite limite legale în ceea ce priveşte numărul obligaţiunilor ce pot fi răscumpărate. Aceasta reprezintă randamentul capitalului investit în condiţiile în care obligaţiunile sunt păstrate până la scadenţă. Pentru a asigura succesul emisiunii de obligaţiuni, emitentul trebuie să ofere investitorilor potenţiali un randament la scadenţă la un nivel cel puţin egal cu rata de dobândă de pe piaţa de capital sau cu randamentul unor alte plasamente similare.

    Din perspectiva emitentului, împrumutul obligatar presupune costuri legate atât de realizarea emisiunii publicitatea emisiunii, prospectul de ofertă publică, comisionul de intermediere , cât şi implicate de remunerarea ce trebuie asigurată celor care subscriu la emisiunea de obligaţiuni.

    Calea clasică de remunerare este plata periodică anuală, semestrială, trimestrială, lunară a unui cupon. Câştigurile investitorilor pot fi rotunjite şi prin intermediul primelor de emisiune sau de rambursare pe care emitentul le acordă pentru a face cât mai atractiv împrumutul şi a obţine astfel finanţarea dorită.

    Emitentul urmăreşte astfel oferirea unui randament la scadenţă competitiv în raport cu cele existente pe piaţă. Pornind de la nivelul randamentului la scadenţă aşteptat de către investitori, luând în considerare primele de emisiune, respective rambursare, ce vor fi acordate, emitentul poate estima care este nivelul ratei cuponului ce ar trebui oferit. Costul creditului obligatar pentru întreprinderea emitentă ar trebui să ia în considerare toate costurile aferente emisiunii şi răscumpărării obligaţiunilor, precum şi plăţii cupoanelor.

    În concluzie, costul creditului obligatar are ca principal determinant randamentul la scadenţă aşteptat de către investitorii pe piaţa de capital pentru acest tip de plasament. Nu trebuie însă ignorate cheltuielile suplimentare de intermediere a emisiunii precum şi economiile de impozit pe care firma le realizează din deductibilitatea cheltuielilor financiare pe care aceasta le are. Rambursarea la finalul perioadei Rambursarea capitalului se face o singură dată la finele duratei de viaţă a împrumutului.

    Singura cheltuială suportată înaintea scadenţei este plata dobânzilor. Această metodă este însoţită adeseori de constituirea unui fond de rambursare. Rambursarea prin anuităţi constante Constă în rambursarea în fiecare an a unei sume constante egală cu suma dobânzilor şi a rambursării capitalului.

    Rata de rambursat în fiecare an se determină raportând valoarea nominală a împrumutului la durata sa de viaţă, iar dobânda se determină în fiecare an prin aplicarea ratei dobânzii la valoarea rămasă de rambursat. Rambursarea prin serii egale Conform acestei metode, întreprinderea amortizează un acelaşi număr de obligaţiuni în fiecare an. Serviciul împrumutului cuprinde atunci o rambursare a capitalului constant şi o sumă a dobânzilor descrescătoare cu timpul. Cheltuielile financiare sunt mai mari la începutul duratei de viaţă a împrumutului.

    Rambursarea sub forma cuponului mic Presupune ca dobânzile să nu fie vărsate anual ci doar capitalizate şi reglate o dată cu rambursarea la finele perioadei a sumei împrumutate. Valoarea reală a obligaţiunilor, respectiv preţul de emisiune al acestora, este influenţată de modalităţile de rambursare a împrumutului deoarece fluxurile generate de rambursare intră în relaţia de calcul a valorii reale preţul de emisiune. Operaţiunile de leasing sunt preferate în principal de întreprinderile mici şi mijlocii, ale căror afaceri prezintă riscuri mari şi garanţii reduse, din care cauză îşi pot procura mult mai greu resurse financiare necesare dezvoltării.

    Leasing-ul nu reprezintă pentru firme o sursă de finanţare propriu-zisă ci o metodă de finanţare a investiţiilor, deoarece asigură o serie de avantaje importante pentru acestea, inclusiv de natură financiară.

    Leasing-ul reprezintă achiziţionarea de către o societate specializată financiară , de la furnizori, a unor bunuri şi închirierea acestora unor beneficiari care nu dispun de resursele băneşti necesare achiziţionării direct de la furnizori. Operaţiunile de leasing presupun, de regulă, participarea a trei personae, şi anume: -producătorul mijlocului fix; - întreprinderea care are nevoie de activul fix respectiv; - o instituţie financiară, care acoperă din punct de vedere financiar aceste operaţiuni faţă de producător; Instituţia financiară locatorul achiziţionează mijlocul fix de la producător şi îl împrumută întreprinderii care are nevoie de acesta locatarul.

    Utilizatorul bunului nu are calitatea de proprietar, din cauză că bunul nu apare în activul său bilanţier iar plăţile periodice efectuate de acesta către proprietarul bunului contravaloarea amortizării bunului, dobânda aferentă, prima de risc, etc.

    Avantajele principale pe care operaţiunile de leasing le oferă utilizatorilor sunt următoarele: 1. Economisirea resurselor de investiţii: utilizatorul poate beneficia de efectele folosirii bunului fără a angaja pentru acest lucru capitaluri proprii sau împrumutate, aşa cum ar fi trebuit să facă în cazul cumpărării lui.

    Achitarea unui avans iniţial şi a ratelor periodice chirie reprezintă pentru acesta un efort financiar mult mai redus; 2. Utilizatorul îşi poate rezerva capitalul propriu drept garanţie pentru contractarea unor eventuale credite bancare destinate finanţării dezvoltării; 3. Utilizatorul îşi poate accelera dezvoltarea în condiţiile menţinerii autonomiei financiare şi a gradului de îndatorare existent anterior începerii operaţiunii; 4. Valoarea totală a plăţilor locaţiei este deductibilă în scopuri fiscale, cu condiţia ca între cele două părţi să existe un contract de leasing veritabil şi nu o simplă plată între rate, o vânzare deghizată; 5.

    Utilizatorul are posibilitatea de a cumpăra bunul respectiv, la preţul şi la termenul prevăzut în contract; 6. În anumite situaţii, utilizatorul poate să rezilieze în mod unilateral contractul şi să restituie bunul proprietarului. Operaţiunile de leasing prezintă totuşi şi inconvienente pentru utilizator: 1. Redevenţele plătite proprietarului sunt relative ridicate şi afectează fluxurile sale financiare, ceea ce impune obţinerea unei anumite rentabilităţi viitoare cel puţin acoperitoare.

    Din analiza datelor furnizate de membrii ASLR Asociaţia Societăţilor de Leasing din România , pe piaţa românească, cel mai important segment de leasing îl reprezintă cel al autovehiculelor. Explicaţia o constituie facilităţile fiscale ce au fost acordate contractelor de leasing având ca obiect autoturisme importante.

    Structura contractelor de leasing este prezentată în tabelul numărul 1 din Anexa numărul 2. Operaţiunile de leasing sunt foarte diverse în ceea ce priveşte durata contractelor, părţile participante, modul de determinare a valorii ratelor ş. Durata locaţiei este mai redusă decât cea de funcţionare a bunului. Pe această perioadă, locatorul asigură şi mentenanţa şi service-ul echipamentului închiriat, iar costul acestor operaţiuni este inclus în chiria plătită de locatar; - leasing financiar de capital , care presupune recuperarea integrală a valorii bunului în perioada de locaţie şi obţinerea unui profit.

    Din acest moment, beneficiarul poate opta pentru achiziţionarea bunului la valoarea reziduală. Există şi forme speciale de leasing, ca de exemplu: 1. Lease-back, care este o formă mascată de finanţare a unei societăţi, cu implicaţii directe asupra fluxurilor sale financiare.

    Operaţiunea constă în vânzarea de către beneficiar a bunului către o societate de leasing, urmată de închirierea bunului şi plata către acesta a unei chirii, care reprezintă o parte din preţul de vânzare a bunului respectiv. Implicaţiile de ordin financiar ale unei asemenea operaţiuni sunt legate de îmbunătăţirea structurii financiare a societăţii; 2.

    Leasing experimental, care constă în închirierea unui bun pe o perioadă scurtă, urmată de vânzarea bunului, dacă acesta corespunde cerinţelor beneficiarului; 3. Voi enumera în continuare câteva dintre avantajele contractului de leasing: Majorarea disponibilităţii de finanţare a firmei Avantajul major pe care îl oferă leasingul este acela de a asigura finanţarea integrală a unei investiţii din fonduri externe.

    Astfel, leasingul constituie un remediu pentru lipsa de fonduri proprii, condiţie impusă de către bănci în cazul solicitării de credite pentru finanţarea de investiţii. Din poziţia privilegiată a locatorului derivă şi avantajele locatarului, care poate să-şi procure mijloacele fixe necesare pentru desfăşurarea activităţii sale, chiar şi atunci când rating-ul companiei nu este acceptabil din punct de vedere al unui creditor obişnuit pentru acordarea unui împrumut în acest scop.

    Tot din această perspectivă, a riscului de faliment de nerecuperare a fondurilor avansate, banca, la momentul acordării creditului, se acoperă împotriva riscului de neplată a debitorului printr-o finanţare parţială a activelor necesare acestuia. Leasingul permite divizarea riscului între locator şi locatar Prin achiziţionarea unui activ sunt transferate toate riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra cumpărătorului.

    În cazul contractului de leasing operaţional, locatorul asigură nu numai activul, dar şi serviciile aferente bunei funcţionări a acestuia. Flexibilitatea contractului de leasing Dacă întreprinderea doreşte schimbarea activului la un moment dat, societatea de leasing îl poate prelua, în schimbul plăţii unor penalităţi atunci când contractul este reziliat, dar nu din culpa locatorului.

    Enviado por

    Clasificarea controlului financiar contabi l. În afara acestor doua tipuri, extern si intern, controlul financiar contabil se poate manifesta si sub alte forme dupa cum se iau in consideratie diferite criterii de clasificare ale acestuia. Astfel: dupa momentul efectuarii, fata de timpul de desfasurare a activitatii verificate, controlul financiar contabil poate fi clasificat, dupa cum urmeaza:. Control financiar preventiv este forma controlului financiar contabil care se exercita inainte de efectuarea operatiuni sau activitatii supuse verificarii, sau inainte ca un document sa fie lansat in procesul economic.

    Controlul financiar preventiv, se efectueaza in scopul evitarii nerespectarii prevederilor legale in vigoare ce ar genera efecte cu caracter perturbator asupra activitatii economice desfasurata de agentii economici, exercitandu-se, in special, asupra operatiunilor care reflecta drepturile si obligatiile patrimoniale aflate in faze de incasare si, respectiv, de angajare sau de plata. Control financiar operativ curent este a cea forma a controlului financiar care se caracterizeaza prin faptul ca se realizeaza concomitent cu desfasurarea activitatii sau a fenomenelor economice controlate.

    Control financiar ulterior este a cea forma a controlului financiar contabil care se exercita dupa efectuarea activitatilor si proceselor economice supuse actiunilor de verificare.

    Dupa structurile care o exercita, activitatea de control financiar se poate clasifica astfel:. Control financiar organizat si exercitat de institutiile specializate ale statului denumit, control financiar al statului imbraca la randul sau urmatoarele forme:. În sfera de activitate a legislativului controlul financiar este organizat si exercitat de catre Curtea de Conturi a Romaniei institutie suprema de control financiar ulterior extern.

    În sfera de activitate a executivului, controlul financiar contabil este exercitat de catre structurile specializate ale Ministerului Finantelor Publice in baza prevederilor legale proprii de organizare si functionare, prin structuri specializate si ale Autoritatii Nationale de Control in baza prevederilor legale proprii 6. Control financiar organizat si exercitat de catre structurile proprii , apartinand unitatiilor economice denumit, control financiar propriu.

    Controlul financiar contabil se mai poate clasifica si dupa alte criterii cum ar fi volumul lucrarilor controlate, felul si termenul in care se efectueaza, dar aceste tipuri se regasesc sub o forma sau alta in formele prezentate mai sus si care sunt si cele mai importante.

    Aflata in perioada de tranzitie spre economia de piata, Romania resimte astazi puternic urmarile ineficientei, anomaliilor, comportamentelor economice eronate, specifice economiei centralizate, de comanda, pe care s-a bazat in peste 40 de ani postbelici. Aceasta stare de lucru s-a imprimat si asupra organizarii sistemului de control financiar. În Romania, in perioada economiei planificate, controlul avea o natura si obiective diferite, situatie in care statul impunea sistemul de control din interiorul unitatii economice si organiza si controlul extern pentru urmarirea modului de exercitare a controlului intern a unitatilor economice, toate fiind obligatorii.

    Din aceste motive, perioada s-a caracterizat prin profunde reorganizari, concretizate in restrangerea treptata a controalelor obligatorii siinstituirea unui sistemde control intern organizat si mentinut in functie de management, functie de riscurile cu care se confrunta organizatia.

    Asezarea economiei romanesti, pe principiile economiei de piata concurentiala, inceputa imediat dupa a promovat crearea si extinderea intreprinderilor private.

    În prezent in Romania functioneaza mai multe categorii de agenti economici a caror activitate face obiectul controlului financiar. Ne referim atat la persoane fizice si asociatii familiale autorizate sa desfasoare activitatii economice , cat si la regii autonome si societati comerciale constituite prin reorganizarea intreprinderilor de stat , precum si la societatile comerciale cu capital privat , inclusiv societatile mixte cu participare de capital strain. La acestea se mai adauga diverse forme de intreprinderi, in domeniul agriculturi, cu caracter privat si de stat, ca forme specifice de organizatii cooperatiste , cat si din alte domenii.

    Toti agentii economici din Romania actioneaza intr-un mediu de piata conventional, ceea ce inseamna ca ei isi organizeaza activitatea si functioneaza in conditiile unui cadru juridic adecvat, care sa reglementeze statutul lor si modul de desfasurare a activitatii economico-financiare.

    Un asemenea cadru creat impune necesitatea introduceri unui sistem de control financiar riguros care sa apere interesele nu numai ale angajatilor si actionarilor, ci si ale tuturor celor interesati in activitatea firmei, inclusiv ale statului. Începand din , in sistemul de control romanesc este introdus prin lege « controlul intern si auditul intern » pentru entitatile publice, ceea ce a impus clarificari ale conceptului si practici in domeniu. Daca pana nu de mult agentii economici se complaceau sa se adapteze situatiilor cu care se confruntau, in prezent ei trebuie sa fie activi, sa ajunga si sa se impuna in mediul economic sa aiba o putere economica reala, izvorata din capacitatea de a crea si combina eficient resursele conform exigentelor locale si nu numai schimbarile produse, precum si cele ce se vor produce in societatea romaneasca impun raspundere si responsabilitatea agentilor economici care pornesc, in esenta de la propria activitate.

    În vederea dinamizarii agentilor economici, organizarea si functionarea unui sistem de control financiar, conceput pe respectarea principiilor economiei de piata si a cresterii rolului acestora, s-a dovedit o necesitate ce a fost reflectata in legislatia de specialitate adoptata imediat dupa decembrie Acest sistem de control financiar, care a fost creat, s-a perfectionat continuu in aceasta perioada de inceput a tranzitiei la economia de piata.

    În prezent se considera ca sistemul de control financiar din Romania cuprinde trei componente intriseci care se completeaza si se interconditioneaza reciproc si eficient, astfel: controlul financiar suprem, care este control al legislativului; controlul financiar al statului, care este control al executivului; control financiar propriu al ordonatorilor de credite si al agentilor economici.

    Consider ca controlul intern este propus intr-o maniera europeana , in sensul ca legea nu prevede decat atributiile generale si specifice ale acestuia, modul de organizare si exercitare ramanand la dispozitia managerului entitatii publice.

    Modul acesta de organizare a sistemului de control intern, nespecific economiei planificate, a creat impresia managerilor ca organizarea controlului este benevola si coroborat cu lipsa raspunderi manageriale, a slabit eficienta sistemului de control. Caracteristica esentiala de piata este egalitatea intre agentii economici independenti si autohtoni. Libera initiativa, care este motivul si dimensiunea economiei de piata, actioneaza in contextul generalizarii treptate a relatiilor specifice economiei de piata intre toti agentii economici si se manifesta pentru satisfacerea anumitor interese economice.

    Economia de piata functioneaza fara restrictie din partea statului. În consecinta, fiecare agent economic este liber sa cheltuie, utilizeze, produca, economiseasca cat si cum crede de cuviinta si sa-si urmareasca propriile interese economice in contextul general al amortizarii acestora cu interesele si nevoile reale ale societatii. Însa, piata nu este cu adevarat in intregime libera. Ea se manifesta in conformitate cu scopurile, telurile de ansamblu ale societatii. Piata evolueaza intr-un cadru legal stabilit de stat.

    Practic nu exista o economie de piata pura. Statul exercita o interventie indirecta si globala asupra economiei de piata o completeaza si o sprijina, ii corecteaza esecurile si vegheaza asupra functionarii ei.

    Orice agent economic doreste profit. În economia de piata, agentii economici sunt supusi examenului riguros, exigent, dar drept al pietii care opereaza dupa criteriul eficientei, al concordantei activitatii economice cu nevoile reale ale consumatorilor. Cunoasterea conditiilor economice si financiare in raport cu cerintele si legalitatile pietei in care se deruleaza activitatea agentilor economici, evitarea situatiilor de incetare a platilor si de faliment, asigura profitul. Cunoasterea situatiei patrimoniului a capacitatii acestuia de a genera profit a solventei comerciale ori de faliment in care se pot afla agentii economici, la un moment dat, este asigurat cu ajutorul atat al contabilitatii reale, operative si stiintifice, cat si al controlului financiar organizat si exercitat in mod exigent si competent.

    Controlul este la nivel micro si macro o functie eficienta si necesara conducerii. Pular no carrossel. Anterior no carrossel. Próximo no carrossel. O que é o Scribd? Atestat - Surse de finantare externe. Data de envio Jul 31, Compartilhar este documento Compartilhar ou incorporar documento Opções de compartilhamento Compartilhe no Facebook, uma nova janela será aberta Facebook. Você considera este documento útil? Este conteúdo é inapropriado? Denunciar este documento. Sinalizar por conteúdo inapropriado.

    Baixar agora. Salvar Salvar Atestat - Surse de finantare externe para ler mais tarde. Títulos relacionados. Anterior no carrossel Próximo no carrossel. Surse şi metode interne şi externe de finanţare a investiţiilor. Pular para a página.

    Componenta ,, Asistena pentru IMM - uri'' are ca obiective: sporirea investiiilor pentru nfiinarea de ntreprinderi mici i mijlocii sau dezvoltarea celor deja existente , sau a celor recent nfinate ; nbuntairea posibilitilor de acces la creditare pe termen mediu i lung pentru ntreprinderile mici i mijlocii; 3.

    Documentos semelhantes a Atestat - Surse de finantare externe. Cazangiu Liviu. Georgian Stefaniu. Antonina Oprea. Bran Florentina Elena. Anamaria Any. Relu Si Camelia Catana. Voicu Cornelia. Ionela Zimbru.

    Cristina Criss. Mădălina Gabriela. Cristina Lavraniuc. Maria Awad. Analiza Surselor de Finanțare a intreprinderii Studiu de caz. Petru Murgoci. Mbch Isb. Mara A Gheorghiu. Razvan Matei. Etica Si Comunicare Profesionala - Auxiliar - clasa a a. Stela Oancea. C 3 Tehnici Comerciale Constandache Mihaela. Magda Medy. Victor Ivanitchi. Atestat - Comportamentul profesional al negociatorului.

    Metode și instrumente de cunoastere a personalitatii elevilor. Adrian Dima. Alexandra Tutuianu. Atestat - Strategia de piata si mixul de marketing. Natura acestui venit difera însa în functie de destinatia data împrumutului. Astfel, împrumutul contractat de un agent economic societate comerciala cu activitate de productie la o banca si utilizat de aceasta în calitate de capital, contribuie la sporirea masei profitului realizat.

    Din acest profit, el cedeaza bancii o anumita parte, sub forma de dobânda, ca pret al împrumutului acordat. Acest mecanism, specific creditului bancar, utilizat în scopuri productive de catre agentul economic, creeaza iluzia ca orice suma de bani acordata cu titlu de împrumut este capabila sa produca dobânda. Ca urmare, în practica s-a generalizat perceperea de dobânzi si la împrumuturile utilizate în scopuri neproductive, cu toate ca în asemenea cazuri, nefiind folosite în calitate de capital, ele nu produc valoare adaugata, din care sa se plateasca dobânda.

    Asa stau lucrurile cu resursele banesti mobilizate de stat pe calea creditului public si utilizate pentru finantarea cheltuielilor militare, a celor pentru functionarea serviciilor publice, mentinerea ordinei interne, rambursarea datoriei publice ajunse la scadenta, plata dobânzilor aferente etc. Cu toate ca împrumuturile de stat folosite în mod neproductiv nu produc valoare, ele sunt totusi purtatoare de dobânzi.

    În acest caz, plata dobânzii si restituirea împrumutului se fac pe seama veniturilor bugetare, adica în principal pe seama impozitelor si a taxelor. În legatura cu folosirea împrumuturilor, trebuie mentionat ca sunt si cazuri când sumele împrumutate de stat capata o destinatie productiva.

    În asemenea situatii, dobânda se suporta din valoarea adaugata în urma utilizarii productive a împrumuturilor respective. Din destinatia diferita pe care o capata creditul bancar si cel public decurge deosebirea dintre actiunile si obligatiunile emise de societatile de capital societati pe actiuni, în comandita pe actiuni etc. Actiunile emise de catre o societate de capital reprezinta înscrisuri care certifica detinatorului lor calitatea de coproprietar al acelei societati.

    Ca titluri de proprietate, actiunile dau dreptul detinatorului lor la o cota-parte din profitul realizat, denumita divident, si care variaza de la un an la altul în functie de rezultatele obtinute. Obligatiunile puse în circulatie de o societate de capital certifica detinatorului lor calitatea de creditor si-i dau dreptul sa primeasca o dobânda la sumele împrumutate, indiferent de rezultatele financiare obtinute de societatea care a emis obligatiunile.

    Actiunile, ca si obligatiunile societatilor de capital, n-au valoare proprie, ci reprezita numai o anumita valoare, si anume capitalul real concretizat în mijloace de munca, obiecte ale muncii si forta de munca, procurate cu banii primiti de la actionari sau de la diverse categorii de creditori pe baza de obligatiuni sau alte înscrisuri. Cu toate ca actiunile si obligatiunile emise de o societate nu au valoare proprie, ele circula totusi independent de capitalul real, adica se cumpara, se vând si se gajeaza, ca si cum ar avea o asemenea valoare.

    Aceste înscrisuri sunt, prin urmare, capitalul iluzoriu sau fictiv. Totalitatea impozitelor si taxelor provenite de la persoane fizice si persoanele juridice care Istoric Secţiunea 1.

    Apariţia şi dezvoltarea Împrumuturile de stat Împrumuturile de stat reprezintă obligaţiile generate de contractele de Imprumuturile de Stat. Descarcă acum. Cuprins Capitolul 1. Extras din document Capitolul 1. Preview document.

    Cum sa-ti scrii lucrarea de licenta in word

    Descarcă Acest curs. Altii au mai descarcat Referat. Bunurile Economice si Utilitatea Introducere In centrul teoriei comportamentului consumatorului se afla utilitatea economica, iar Pretul A. Cererea si Oferta Cererea agregată reprezintă totalitatea cheltuielilor agregate pe care agenţii economici Politici Macroeconomice - Politica Economica in Tarile Dezvoltate Politica economică reprezintă un ansamblu de măsuri adoptate de către autorităţile publice, în Cresterea Economica Politicile guvernamentale au ca principal scop asigurarea unei creşteri economice durabile prin Documente similare Proiect.

    Problemele Reformarii Proprietatii in Perioada de Tranzitie la Economia de Piata Întroducere Cele mai valoroase soluţii concepute de omenire în urma evoluţiei ştiinţei economice Modele de Piata Japonia 1. În al doilea rând se pune, din partea întreprinderii, problema lansării în investiţii de orice natură tehnologice, sociale, comerciale care să facă să se dezvolte posibilităţile sale.

    În acest caz este vorba de finanţarea dezvoltării pe termen mediu şi lung care condiţionează creşterea rezultatelor în viitor şi menţinerea echilibrului financiar. Deci mijloacele de finanţare trebuie să fie adaptate calitativ la nevoile întreprinderii.

    În acest sens întreprinderea poate fi confruntată cu două tipuri de dificultăţi. Pe de o parte, ea ar putea fi în situaţia să trebuiască să ramburseze resurse înainte chiar de a fi ajuns să recupereze avansurile efectuate, mai ales când efectuează investiţii cu rentabilitate pe termen lung. Pe de altă parte, întreprinderea poate fi în situaţia de a folosi, pentru operaţiunile pe termen scurt, fonduri pe care le-ar putea folosi pe termen lung pentru investiţii.

    Problemele finanţării prezintă deci importata vitală, pentru că soluţionarea lor condiţionează supravieţuirea întreprinderii, perspectivele sale de dezvoltare, performanţele sale prezente şi viitoare, autonomia proprietarilor şi a conducătorilor săi. Instrumentele de finanţare puse la dispoziţia economiei în general şi a întreprinderilor în particular comportă o gamă complexă. Autofinanţarea este constituită din excedentele pe care întreprinderea le produce şi care sunt folosite pentru finanţarea activităţilor ulterioare.

    Creşterea capitalului propriu înseamnă aporturile de capital pe care întreprinderea le primeşte din exterior. Aceste aporturi pot fi furnizate de către asociaţii sau proprietarii deja existenţi şi dispuşi să- şi mărească participarea lor. Împrumuturile constituie surse de finanţare externă. Ele sunt contractate faţă de persoane fizice şi juridice care rămân creditori ai întreprinderii. În sfârşit, creditul între întreprinderi înseamnă termene de plată pe care furnizorii le acordă.

    Dacă această practică vizează puţin pe particulari, ea este foarte obişnuită când clientul este o întreprindere, chiar dacă importante diferenţe pot să apară între practicile din diferite ţări. Dacă reputaţia nu-i este defavorabilă, o întreprindere cumpără materii prime, semifabricate, mărfuri, servicii, etc. Dar, la rândul său, întreprinderea acordă astfel de credite propriilor clienţi când vinde bunuri sau servicii.

    Pe total, termenele de plată primite şi acordate exercită influenţe care sunt regăsite în noţiunea de nevoie de fond de rulment. Sursele străine pot fi grupate în: v Datorii faţă de terţi pasive stabile sau surse at arase temporar în circuitul economic al agentului economic ; v Provizoare şi ajustări privind deprecierea activelor; v Surse împrumutate pe termen scurt; v Surse împrumutate pe termen mediu său lung. Datorii faţă de terţi Datoriile faţă de terţi pasivele stabile prezintă următoarele carcteristici: v Rezulta din relaţiile contractuale ale societăţii cu terţii sau cu statul.

    O situație asemănătoare apare în cazul în care clien ții plătesc anticipat bunurile sau serviciile. Evident, acest tip de finanțare reciprocă se face în condiții de încredere, sumele antrenate nefiind foarte mari, dar suficiente pentru a optimiza fluxul de numerar al unei firme pe o perioadă scurtă de timp. Bineînțeles, este în interesul firmei, pe de o parte, să prelungească perioada de plată către furnizorii săi, iar pe de altă parte, să-și încaseze cât mai repede creanțele de la clien ți.

    Însă acest interes va fi gestionat astfel încât să nu afecteze relațiile de afaceri ale firmei cu clien ții și furnizorii. Căutarea metodelor alternative de plată și negocierea unor condiții avantajoase constituie unul dintre pilonii principali ai managementului fluxului de numerar al firmei. Datorii comerciale. Aceste datorii se creează în cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii pentru aprovizionări de bunuri economice.

    Pot lua următoarele forme: a Avansuri încasate în contul comenzilor clienţi-creditori — sume încasate înainte de efectuarea livrărilor de bunuri ,executarea de servicii sau lucrări de la clienţi. Datoria apare atunci când întreprinderea primeşte de la furnizori bunuri, lucrări sau servicii fără a achita imediat contravaloarea acestora momentul 1.

    Diminuarea sau stingerea obligaţiei faţă de furnizori va avea loc odată cu plata momentul 2. O categorie distinctă de datorii : a Sume datorate societăţii din cadrul grupului.

    Datoriile salariale sunt reprezentate de datoriile agenţilor economici faţă de salariaţi pentru salariile aferente muncii prestate de aceştia, ajutoare materiale, salarii ne ridicate etc.

    Datoriile sociale sunt obligaţii ale agentului economic faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat : - contribuţia la asigurările sociale ; - contribuţia la fondul de sănătate ; - contribuţia unităţii la fondul de şomaj ; se calculează în procente aplicate asupra câştigului brut La acestea se adaugă şi contribuţiile salariaţilor pentru : - pensia suplimentară ; - fondul de şomaj ; - fondul de sănătate etc.

    Datoriile faţă de acţionari sau asociaţi se referă la capitalul de rambursat, dividende de plată etc 7. Creditorii diverşi cuprind alte datorii diverse faţă de terţi, din afara întreprinderii, cum ar fi cele privind achiziţionarea titlurilor de plasament acţiuni, obligaţiuni , sume încasate şi necuvenite etc. Provizoare şi ajustări privind deprecierea activelor Climatul economic actual de criză, determina orice manager şi conducator de instituţie publica sau privată să fie cat mai calculat şi sa aplice pe cat posibil principiul prudenţei in afaceri.

    Acest climat creşte riscul de faliment, de reducere a activităţii, de deprecieri drastice ale valorilor activelor, creşte perioada de încasare a creanţelor de la clienţi, riscul de neplata la timp a creanţelor către furnizori sau de apariţia de litigii şi atunci pentru a preveni pierderi majore, precum si plata unui impozit nerealist către administraţiile fianciare de stat conform principiului prudenţei, se constituie provizioane.

    În conformitate cu reglementările contabile provizioanele se constituie în scopul acoperirii pierderilor sau datoriilor clar precizate în ceea ce priveşte natura lor, dar care, la data închiderii bilanţului, sunt probabile sau certe, dar nedeterminare ca valoare sau dată de producere.

    Abordarea conform I. Provizioanele nu pot depasi din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligatiei curente la data bilantului. Provizioanele trebuie revizuite la data fiecarui bilant si ajustate pentru a reflecta cea mai buna estimare curenta, pe baza elementelor noi aparute in cursul exercitiului curent.

    Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor. Categoriile de ajustari sunt: - ajustari pentru deprecierea imobilizarilor corporale sau necorporale; - ajustari pentru deprecierea stocurilor si productiei in curs de executie; - ajustari pentru deprecierea creantelor; - ajustari pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie — actiuni, obligatiuni, alte investitii pe termen scurt Atat in cazul provizioanelor, cat si in cazul ajustarilor de valoare, decizia pentru constituirea si valoarea acestora nu trebuie sa apartina contabilului, ci trebuie sa aiba la baza un document emis de catre administrator, o decizie, opinia scrisa a unui specialist in domeniu, a unui jurist, avocat, document emis de un tribunal, judecatorie etc.

    Constituirea ajustarilor si a provizioanelor se face pe baza politicii contabile. Tratamentul contabil al acestora nu are nimic comun cu cel fiscal. Surse împrumutate pe termen scurt și lung Sursele străine au character rambursabil şi sunt de regulă purtătoare de dobânzi,asigurând finanţarea temporară a întreprinderii.

    Aceasta inbraca de regulă forma datoriilor. Datoriile reprezintă resurse străine atrase de unitatea patrimonial ape o perioadă mai mare sau mai mică. Datoriile se pot clasa după mai multe criterii. După perioada în care trebuie să fie ramb ursate,datoriile pot fi pe termen scurt şi pe termen lung. Majoritatea datoriilor sunt purtătoare de dobânzi.

    Surse străine de finanţare a afacerii sunt: creditul bancar pe termen lung, mediu şi scurt , împrumutul obligatar, leasing-ul, alte datorii pe termen scurt. Creditul bancar Creditul este operaţiunea prin care se pot obţine resurse, în în schimbul unei promisuni de rambursare în viitor. Rambursarea creditului se face eşalonat şi este însoţită de plată unei dobânzi. Dobânda este suma de bani ce remunerează pe împrumutător. În relaţia de creditare sunt implicate două părţi principala: -Imprumutatorul instituitia financiară care poartă denumirea de credit -Imprumutatul, adică debitorul.

    Părţile implicate,tipul de instrumente utilizate şi condiţiile în care creditul este acceptat sunt foarte diverse şi într-o continuă evoluţie. În raporturile de credit, riscurile probabil sunt: -riscul de nerambursare; -riscul de imobilizare Riscul de nerambursare consta în probabilitatea întârzierii platii sau a incapacităţii de plată datorită diferitelor conjuncture nefavorabile la un moment dat pentru debitori.

    Ca urmare, banca va proceda mai înainte de acordarea creditului la o analiză atentă a posibilităţilor reale pe care le are debitorul sub diverse aspecte: -umane competenţa, moralitate ; -economice situaţia internaţională, naţională, cadrul professional ; -financiare situaţia financiară a debitorului, gradul de îndatorare existent la momentul solicitării creditului, capacitatea de rambursare ; -juridice forma juridică, legăturile juridice cu alte întreprinderi — în cazul în care debitorul este o persoană juridical.

    Indicatori privind datoria externa 4. Indicatori de apreciere ai datoriei publice externe 4. Criza datoriei externe a tarilor în curs de dezvoltare 4. Strategia solutionarii crizei datoriei externe. În economia de piata, veniturile procurate de stat din impozite si taxe precum si cele de la întreprinderile si proprietatile sale adesea nu acopera integral cheltuielile bugetare ordinare.

    In asemenea situatii autoritatile publice se adreseaza persoanelor fizice si juridice care dispun de mijloace banesti temporar libere, cerându-le sa le încredinteze o parte din acestea pentru acoperirea diferentei dintre cheltuielile si veniturile bugetare.

    Cu alte cuvinte, în caz de dezechilibru bugetar completarea veniturilor publice se face cu resurse de împrumut, adica pe calea cretului public.

    Bazat pe încrederea în solvabilitatea statului, creditul public se realizeaza fie pe calea contractarii directe de catre stat de împrumuturi cu persoanele fizice sau juridice detinatoare de. În afara de autoritatile publice centrale si locale, apel la resurse de împrumut mai fac întreprinderile private, publice si mixte, organizatiile cooperatiste ca si unele categorii sociale, pentru asigurarea desfasurarii normale a activitatii lor economice credite pe termen scurt , efectuarea de investitii credite pe termen mijlociu sau lung ori satisfacerea unor nevoi ale populatiei credit de consum.

    Cererea de credit -public si privat-vine din partea autoritatilor publice ,a agentilor economici si a populatiei ,iar oferta de resurse de împrumut este alcatuita din capitaluri banesti temporar disponibile ale agentilor economici, capitalurile si rezervele libere ale bancilor si altor institutii financiare, veniturile rentierilor, economiile banesti ale micilor producatori de marfuri, liber-profesionistilor si celorlalte categorii sociale.

    Având aceleasi surse de formare, creditul public intra în competitie cu creditul privat. Oferta de capital de împrumut fiind limitata, satisfacerea de credite din partea agentilor economici limiteaza accesul la credite al autoritatilor publice si invers. Resursele banesti care alcatuiesc oferta de capital de împrumut sunt puse la dispozitia acelor solicitanti care accepta conditiile de acordare a creditului: garantie, termen de rambursare, rata a dobânzii, precum si eventuale alte avantaje.

    Ajunse la dispozitia beneficiarilor, sumele împrumutate capata destinatii diferite, si anume: servesc drept capital productiv, sunt investite în bunuri de folosinta îndelungata sau sunt cheltuite în scopuri de consum, dupa caz. Indiferent de destinatie, orice împrumut trebuie sa produca împrumutatorului un anumit venit care constituie însasi ratiunea acordarii sale. Natura acestui venit difera însa în functie de destinatia data împrumutului.

    Astfel, împrumutul contractat de un agent economic societate comerciala cu activitate de productie la o banca si utilizat de aceasta în calitate de capital, contribuie la sporirea masei profitului realizat.

    Din acest profit, el cedeaza bancii o anumita parte, sub forma de dobânda, ca pret al împrumutului acordat. Acest mecanism, specific creditului bancar, utilizat în scopuri productive de catre agentul economic, creeaza iluzia ca orice suma de bani acordata cu titlu de împrumut este capabila sa produca dobânda.

    Ca urmare, în practica s-a generalizat perceperea de dobânzi si la împrumuturile utilizate în scopuri neproductive, cu toate ca în asemenea cazuri, nefiind folosite în calitate de capital, ele nu produc valoare adaugata, din care sa se plateasca dobânda.

    Asa stau lucrurile cu resursele banesti mobilizate de stat pe calea creditului public si utilizate pentru finantarea cheltuielilor militare, a celor pentru functionarea serviciilor publice, mentinerea ordinei interne, rambursarea datoriei publice ajunse la scadenta, plata dobânzilor aferente etc. Cu toate ca împrumuturile de stat folosite în mod neproductiv nu produc valoare, ele sunt totusi purtatoare de dobânzi.

    În acest caz, plata dobânzii si restituirea împrumutului se fac pe seama veniturilor bugetare, adica în principal pe seama impozitelor si a taxelor. În legatura cu folosirea împrumuturilor, trebuie mentionat ca sunt si cazuri când sumele împrumutate de stat capata o destinatie productiva. În asemenea situatii, dobânda se suporta din valoarea adaugata în urma utilizarii productive a împrumuturilor respective. Din destinatia diferita pe care o capata creditul bancar si cel public decurge deosebirea dintre actiunile si obligatiunile emise de societatile de capital societati pe actiuni, în comandita pe actiuni etc.

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *