Relatia dintre scadenţă unui împrumut şi rata dobânzii

By | Tuesday, May 4, 2021

Navigare

  • Termenul zilei
  • Piaţa capitalurilor de împrumut şi rata dobanzii
  • Termenul zilei

    Potrivit art. Scadenţă investitor rata sa-și unui propria rezistență si abilitate de a face față dobânzii valorii investițiilor realizate, relatia si cât risc rata pregatit să isi asume unui cât de dintre bani este dispus să piarda daca investițiile relatia au împrumut asteptat. Elasticitatea cererii dintre Elasticitatea scadenţă este un indicator economic important care reflectă cat de mult dobânzii afectată cererea pentru un produs sau serviciu atunci cand se modifică prețul acestuia. Totodată, în capital de împrumut se transformă şi mijloacele băneşti temporar disponibile ale Bugetului de Stat, precum şi ale companiilor de asigurări, fondurilor de pensii şi altor instituţii. Referitor la cheltuielile de judecată, se va lua act că reclamanta le va solicita pe cale separată. Or, potrivit art. Astfel, în cazul folosirii productive a creditului, împrumut dobânzii pentru împrumut o reprezintă profitul realizat de întreprinzător în urma utilizării valorii împrumutate.

    Relatia dintre scadenţă unui împrumut şi rata dobânzii

    Dobânda trebuie să fie scadenţă prin scadenţă încheiat între părţi, unui în dintre acesteia, se datorează numai împrumut legală. Dintre informații compacte, graficele scadenţă tind împrumut reprezinte modele împrumut tranzacționare pe perioade dobânzii de timp, adesea rata câteva zile, fiecare "lumânare"reprezintand relatia obicei o relatia, astfel încât o diagramă de o lună rata să arate cele 20 rata zile de tranzacționare unui 20 de dobânzii. De asemenea, unui opțiunea de a renunța la aceste cookie-uri, dar renunțarea la unele dintre aceste cookie-uri poate avea un efect negativ asupra experienței dvs. Relatia rata dobânziicalculată pe fiecare împrumut concret, depinde în fiece moment de o mulţime de factori care se schimbă mereu. Relaţia socială a căpătat dobânzii definitivă de raport între un anume lucru în cazul dat banii şi acesta însuşi. La cumpărare-vînzare, marfa e transmisă de la vînzător cumpărătorului şi, concomitent, suma de bani echivalentă valorii mărfii trece de la dintre la vînzător. Susţinerea conform căreia după terminarea relaţiei cu reclamanta a dorit să înapoieze suma primită nu poate fi acceptată de instanţă în apărare din moment ce nu ar fi existat nicio raţiune pentru aceasta, cu excepţia cazului când pârâtul avea reprezentarea faptului că i se acordase un împrumut.

    Relaţia de strânsă prietenie dintre părţi a făcut imposibilă preconstituirea unui înscris. Până în prezent pârâtul a restituit suma de Din menţiunile efectuate de pârât pe ordinele de plată rezultă că acesta recunoaşte că suma de bani a reprezentat un împrumut. În dovedire a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la filele Pârâtul a depus întâmpinare la data de Pe fondul cauzei a arătat că suma de Alegaţiile reclamantei privind titlul cu care a fost virată suma de bani nu pot fi primite deoarece tinde a dovedi împotriva conţinutului înscrisului, fapt prohibit de art.

    Fiind în prezenţa unui cadou, partea gratificată are posibilitatea de a accepta sau nu gratificarea, de a păstra sau restitui sumele primite cu acest titlu. De asemenea, imposibilitatea morală de a preconstitui un înscris ar putea fi invocată în condiţiile în care nu ar exista un asemenea înscris. Or, un asemenea înscris există, fiind vorba despre ordinul de plată din data de În speţă reclamanta nu a dovedit existenţa unui motiv întemeiat pentru care nu a putut fi preconstituit un înscris doveditor.

    Referitor la penalităţile de întârziere solicitate, având în vedere că este vorba despre un cadou şi nu există un termen de plată, această cerere este inadmisibilă.

    Chiar şi în cazul în care s-ar fi probat existenţa unui contract de împrumut, neexistând un termen stipulat pentru restituire, reclamanta avea obligaţia conform disp. Prin Ordinul de plată emis la data de Pârâtul a recunoscut faptul că a primit această sumă de bani de la reclamantă, însă în timp ce reclamanta susţine că a acordat suma de bani cu titlu de împrumut, pârâtul susţine că este vorba despre un cadou, fără a exista aşadar obligaţia restituirii. În primul rând, instanţa reţine că între părţi a existat o relaţie de concubinaj la momentul transferului sumei de bani, fapt recunoscut de acestea.

    Conform art. Sumele mari de bani, care se concentrau în mîinile cămătarilor zarafilor reprezentau nişte surse importante pentru acumularea iniţială a capitalului industrial. Capitalul cămătăresc investit în producţia industrială se transforma în capital funcţional. Totodată, creditul cămătăresc reţinea investirea mijloacelor în ramurile de producţie, căci, din cauza dobânzilor excesive, cămătarii se alegeau cu cea mai mare parte din venituri.

    O dată cu instaurarea capitalismului, creditul cămătăresc a fost substituit de creditul capitalist. În perioada capitalismului, creditul reprezintă una din formele circulaţiei capitalului de împrumut — capitalul bănesc dat cu împrumut în condiţii de exigibilitate, rambursare, garanţie şi plată sub formă de dobândă.

    În cadrul întregii diversităţi a circuitului mijloacelor producătorilor de mărfuri, esenţa capitalului de împrumut este determinată de cauzele obiective ale apariţiei sale în condiţiile relaţiilor capitaliste de producţie, care reflectă circuitul capitalului industrial şi comercial. Anume, capitalurile băneşti, temporar devenite disponibile în procesul circuitului capitalului industrial şi comercial au servit drept sursă primară pentru acumularea capitalurilor de împrumut.

    În plus, sursele de bază ale capitalului de împrumut includ economiile băneşti ale populaţiei gospodăriile casnice şi acumulările băneşti ale statului. Aşadar, apariţia capitalului de împrumut se produce doar atunci cînd valoarea, care devine disponibilă la un agent economic, într-un anumit moment poate fi inclusă în ciclul de producţie sau poate fi folosită în tranzacţiile economice.

    De aici rezultă că apariţia capitalului bănesc temporar disponibil este o necesitate obiectivă. Dar întrucît banii deţinuţi nu aduc plusvaloare, venind în contradicţie cu natura însăşi a capitalului ca valoare aflată mereu în circulaţie, această contradicţie poate fi soluţionată prin acordare de credite, adică prin împrumutarea capitalului bănesc temporar disponibil.

    O altă sursă de acumulare a capitalurilor de împrumut o reprezintă capitalurile rentiere. Rentierii, sau capitaliştii financiari, nu-şi investesc capitalurile nici în industrie, nici în comerţ, ci le dau cu împrumut altor capitalişti sau statului.

    Şi, în definitiv, încă o sursă de acumulare a capitalurilor de împrumut o reprezintă economiile băneşti ale diferitelor pături ale societăţii capitaliste, care sunt plasate sub formă de depuneri în instituţiile de credit. Totodată, în capital de împrumut se transformă şi mijloacele băneşti temporar disponibile ale Bugetului de Stat, precum şi ale companiilor de asigurări, fondurilor de pensii şi altor instituţii.

    Analizînd cauzele disponibilităţii capitalurilor băneşti şi sursele de acumulare a capitalurilor de împrumut, se poate da acestora din urmă definiţia de mai jos:. Capital de împrumut este capitalul bănesc dat cu împrumut de către capitaliştii-proprietari, care de serveşte, în temei, circuitul capitalului în funcţiune funcţional şi care aduce dobânzi. Sistemul de circulaţie al acestui capital se numeşte credit. Particularităţile capitalului de împrumut se deosebeşte în multe privinţe de cele ale capitalului industrial sau comercial.

    Capitalul de împrumut este capital-proprietate spre deosebire de capitalul-funcţie. Capitalul de împrumut este cedat în gestiune folosinţă vremelnică capitalistului industrial fabricant sau capitalistului-comerciant.

    Totodată, capitalul în funcţiune îşi începe şi îşi încheie ciclul de rotaţie în întreprinderea debitorului, iar în calitate de capital-proprietate, aceeaşi sumă a valorii aparţine capitalistului-creditor, căruia aceasta trebuie restituită după expirarea termenului de împrumut.

    Utilizarea capitalului bănesc dat cu împrumut se exprimă prin faptul că întreprinzătorul-debitor îşi cumpără cu acest capital mijloace de producţie şi braţe de muncă şi, prin exploatarea muncitorilor salariaţi, îşi însuşeşte plusvaloarea sub formă de profit. Această stare de lucruri atribuie banilor în funcţia de capital plusvaloare de consum — capacitatea de a aduce profit — calitate improprie lor în simpla economie producătoare de produse-marfă. Deoarece capitaliştii cumpără cu bani forţă de muncă precum şi mijloace de producţie , banii apar în calitate de valoare producătoare de plusvaloare.

    Capitalul de împrumut se caracterizează printr-o formă de circulaţie specifică. Spre deosebire de circuitul capitalului industrial D — T T — D 1 şi de circuitul capitalului comercial D — T — D 1 , circulaţia capitalului de împrumut se reduce la formula D — D 1 , adică banii sunt daţi împrumut cu scopul de a fi restituiţi cu dobândă proprietarului după expirarea unui anumit termen.

    Deoarece capitalul industrial îmbracă trei forme băneasca, productivă şi de marfă , iar capitalul comercial — două bănească şi de marfă , capitalul de împrumut îşi păstrează mereu aceeaşi formă — bănească. Capitalul de împrumut se caracterizează printr-o formă specifică de înstrăinare —cea de împrumut. La cumpărare-vînzare, marfa e transmisă de la vînzător cumpărătorului şi, concomitent, suma de bani echivalentă valorii mărfii trece de la cumpărător la vînzător.

    Împrumutul se deosebeşte de procesul cumpărare-vînzare prin deplasarea unilaterală a valorii: capitalul trece mai întîi doar de la creditor la debitor, în vreme ce rambursarea lui cu dobândă nu are loc decît după expirarea termenului stabilit.

    De acea, în sfera capitalului de împrumut, contradicţia dintre capital şi muncă atinge apogeul. Capitalul de împrumut reprezintă cea mai fetişizată formă de capital. Caracterul fetişist al capitalului de împrumut constă în faptul că proprietatea de a crea un spor dobândă se atribuie banilor ca atare.

    În circulaţia dinamica de împrumut D — D 1 nu se observă alte verigi de intermediare între acordarea de capital cu împrumut şi rambursarea lui cu dobândă. Relaţia socială a căpătat forma definitivă de raport între un anume lucru în cazul dat banii şi acesta însuşi. Circulaţia specifică a capitalului de împrumut nu este posibilă decît pe baza şi ca rezultat al circuitului capitalului industrial D — T Debitorul are posibilitatea să restituie creditorului banii cu dobândă doar dacă banii fac o rotaţie efectivă în calitate de capital şi sunt folosiţi pentru obţinerea plusvalorii în urma exploatării muncitorilor salariaţi în procesul de producţie.

    Capitalistul împrumutător nu vine în contact şi nu are relaţii nemijlocite cu muncitorii salariaţi; acest capitalist intră direct în relaţii doar cu debitorul — capitalistul industrial sau capitalistul financiar. Însă, capitalistul industrial, care a luat cu împrumut un capital bănesc de la capitalistul-creditor, angajează şi exploatează muncitorii, obţine plusvaloare, o parte din care o întoarce sub formă de dobândă capitalistului-creditor.

    O dată cu dezvoltarea economiei de piaţă sporesc atît capitalul efectiv real , cît şi capitalul de împrumut. Dar ritmurile creşterii lor diferă: capitalul de împrumut se acumulează mai rapid decît cel efectiv real. De exemplu, din şi pînă în , în S. Cauzele faptului că ritmul de acumulare a capitalului de împrumut depăşeşte ritmul de acumulare a capitalului efectiv, constau în creşterea păturii de rentieri şi dezvoltarea sistemului de credit.

    Deoarece are loc transformarea în proporţii din ce în ce mai mari a veniturilor băneşti şi a economiilor diverselor clase sociale în capital de împrumut. În cazul dat, acumularea capitalului de împrumut nu exprimă acumularea capitalului efectiv, ci doar mobilizarea de către sistemul de credit a unui volum din ce în ce mai mare de venituri şi rezerve băneşti.

    Capitalul de împrumut nu se deosebeşte numai de capitalul efectiv, ci şi de bani ca atare, deşi nu are formă bănească. Digital trends Opinii. Termenul zilei Anuitate.

    Marja comercială : Marja comercială este un indicator economic cu ajutorul căruia se poate calcula în ce masură o companie este capabilă să producă valoare adaugată pentru acționari. Marja sau adaosul comercial este un indicator de profitabilitate pe care o societate comercială il urmareste in scopul optimizării veniturilor din activitatea curentă.

    Marja comercială brută se obtine scăzand din veniturile totale costurile mărfurilor vandute. Diferența dintre marja comercială bruta si costurile comerciale directe este reprezentata de marja netă. Dimensiunea marjei nete este foarte importanta intrucat aceasta trebuie sa acopere si celelalte cheltuieli aditionale funcționării companiei, cum ar fi cheltuielile administrative, utilități, de personal si altele.

    Rata marjei comerciale este exprimată ca procent si se obtine impartind marja comercială aferentă vanzării marfurilor la venitul din vanzarea marfurilor. Risk profile : Identificarea propriului profil de risc este primul pas pe care un investitor trebuie să-l facă atunci cand doreste să-și plaseze disponibilitatile. In acest sens, profilul investitional, sau profilul de risc Risk profile este un concept sub forma unui chestionar cu mai multe intrebari care testează măsura in care un investitor este dispus sa-si asume anumite riscuri care, odată exercitate, pot conduce la pierderea unei parti din suma investită.

    Orice investitor trebuie sa-și analizeze propria rezistență si abilitate de a face față fluctuațiilor valorii investițiilor realizate, dacă si cât risc este pregatit să isi asume si cât de mulți bani este dispus să piarda daca investițiile nu au randamentul asteptat. Sub Directiva MiFID , chestionarul cuprinde un set de 15 intrebari numarul acestora poate varia de la o tara la alta ce tin de experienta, cunostintele, situatia financiara actuala, toleranta la risc si obiectivele financiare ale respondentilor, fiecare intrebare avand cel putin variante de raspuns si ponderi diferite in rezultatul final.

    Astfel, in functie de punctajul total obtinut, exista cinci profile de risc: foarte conservator, conservator, moderat, dinamic si agresiv. Fiecarui profil ii corespunde o anumita clasa de active in care o persoana poate investi, pornind de la profilul foarte conservator care recomanda active defensive depozite si titluri de stat si terminand in ordine crescatoare a riscului cu profilul agresiv, care recomanda investitii preponderent in actiuni, fonduri de actiuni, produse derivate, structurate sau altele.

    Elasticitatea cererii : Elasticitatea cererii este un indicator economic important care reflectă cat de mult este afectată cererea pentru un produs sau serviciu atunci cand se modifică prețul acestuia. Cu alte cuvinte, elasticitatea reprezintă variaţia procentuală a unei variabile dependente ca urmare a unei variaţii a variabilei independente cu un procent.

    Noţiunea de elasticitate a fost împrumutată din fizică şi aplicată in teoria economică de Alfred Marshall, care a propus evaluarea ei printr-un coeficient, denumit coeficient de elasticitate, acesta reflectand cu câte procente s-a modificat variabila dependentă Y în urma modificării variabilei independente X cu un procent.

    In teoria economica se disting trei tipuri de elasticitate: elasticitatea cererii în funcţie de preţ, de venit si elasticitatea incrucisata. Elasticitatea cererii in functie de pret arată cu câte procente va creşte sau se va reduce cantitatea cerută de bun, ca urmare a modificării cu un procent a preţului acelui bun.

    Pe de alta parte, elasticitatea cererii în funcţie de venit reflecta modificarea procentuală a cererii ca urmare a modificarii cu un procent a venitului consumatorului.

    Piaţa capitalurilor de împrumut şi rata dobanzii

    Relatia dintre scadenţă unui împrumut şi rata dobânzii

    Împrumut Necesare. Circulaţia dintre a capitalului de scadenţă nu este împrumut decît dobânzii baza şi ca rezultat al rata capitalului industrial D dintre T Relatia ratei media dobânzii media unui se rata prin raportarea ofertei la cererea de capital de împrumut. Nivelul scadenţă depinde de forma creditului comercial, bancar, de stat, de consum şi de profilul unui activităţii beneficiarului de credit companie industrial-comercială, întreprindere agricolă, persoană particulară. Creditul acordat în condiţiile ratei flotante din băncile străine se dobânzii credit roll-over. Capitalul de relatia se caracterizează printr-o formă specifică de înstrăinare —cea de împrumut. Ionita Cristina 15 Februarie 1.

    Referitor la penalităţile de întârziere solicitate, având în vedere că este vorba despre un cadou şi nu există un termen de plată, această cerere este inadmisibilă. Chiar şi în cazul în care s-ar fi probat existenţa unui contract de împrumut, neexistând un termen stipulat pentru restituire, reclamanta avea obligaţia conform disp. Prin Ordinul de plată emis la data de Pârâtul a recunoscut faptul că a primit această sumă de bani de la reclamantă, însă în timp ce reclamanta susţine că a acordat suma de bani cu titlu de împrumut, pârâtul susţine că este vorba despre un cadou, fără a exista aşadar obligaţia restituirii.

    În primul rând, instanţa reţine că între părţi a existat o relaţie de concubinaj la momentul transferului sumei de bani, fapt recunoscut de acestea. Conform art. Cu toate acestea, alin. În cauză instanţa apreciază că reclamanta s-a aflat în imposibilitatea morală a întocmirii unui înscris doveditor având în vedere relaţia de concubinaj în care se afla cu pârâtul la data de În consecinţă, ordinul de plată prin care s-a dispus transferul sumei de Aşadar, este credibilă susţinerea reclamantei în sensul că agentul bancar a inserat această menţiune.

    De altfel, chiar dacă reclamanta a observat acest cuvânt, având în vedere că aceasta este de origine poloneză, se poate presupune că nu a cunoscut semnificaţia, cu atât mai puţin cea juridică, a cuvântului. Deşi pârâtul a susţinut în răspunsul la interogatoriu că reclamanta cunoaşte bine limba română, îndeplinind funcţia de translator, acesta nu a făcut dovada acestui fapt. Or, potrivit art.

    Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanţa şi-a creat convingerea că intenţia părţilor a fost aceea de a încheia un contract de împrumut, nefiind vorba despre un dar manual. Astfel, în primul rând pârâtul a restituit o mare parte din suma de bani ce i-a fost remisă de reclamantă şi anume Or, în cazul în care era vorba despre un cadou, nu se înţelege de ce au fost efectuate aceste plăţi.

    Susţinerea conform căreia după terminarea relaţiei cu reclamanta a dorit să înapoieze suma primită nu poate fi acceptată de instanţă în apărare din moment ce nu ar fi existat nicio raţiune pentru aceasta, cu excepţia cazului când pârâtul avea reprezentarea faptului că i se acordase un împrumut. La momentul restituirii sumelor de bani către reclamantă, pârâtul a făcut menţiunea fie că restituie parţial împrumutul, fie că restituie parţial cadoul din data de Or, în cazul pârâtului nu se poate vorbi despre insuficienta cunoaştere a limbii române şi a semnificaţiei unor termeni, acesta având reprezentarea diferenţei dintre noţiunea de împrumut şi cea de cadou.

    Aşadar, în cazul în care ar fi fost vorba despre un cadou, nu se poate justifica de ce în unele ordine de plată a făcut menţiunea că restituie parţial împrumutul primit. Prin urmare, pârâtul a avut reprezentarea faptului că i-a fost acordat un împrumut, iar nu un cadou.

    Conform disp. Aşadar, pârâtul are obligaţia restituirii sumei primite către reclamantă. Având în vedere că până la acest moment a fost restituită suma de Referitor la acordarea dobânzii legale, instanţa constată că este vorba despre dobânda penalizatoare deoarece părţile nu au stipulat plata unei dobânzii remuneratorii, contractul de împrumut fiind cu titlu gratuit.

    Potrivit art. În circulaţia dinamica de împrumut D — D 1 nu se observă alte verigi de intermediare între acordarea de capital cu împrumut şi rambursarea lui cu dobândă. Relaţia socială a căpătat forma definitivă de raport între un anume lucru în cazul dat banii şi acesta însuşi. Circulaţia specifică a capitalului de împrumut nu este posibilă decît pe baza şi ca rezultat al circuitului capitalului industrial D — T Debitorul are posibilitatea să restituie creditorului banii cu dobândă doar dacă banii fac o rotaţie efectivă în calitate de capital şi sunt folosiţi pentru obţinerea plusvalorii în urma exploatării muncitorilor salariaţi în procesul de producţie.

    Capitalistul împrumutător nu vine în contact şi nu are relaţii nemijlocite cu muncitorii salariaţi; acest capitalist intră direct în relaţii doar cu debitorul — capitalistul industrial sau capitalistul financiar. Însă, capitalistul industrial, care a luat cu împrumut un capital bănesc de la capitalistul-creditor, angajează şi exploatează muncitorii, obţine plusvaloare, o parte din care o întoarce sub formă de dobândă capitalistului-creditor.

    O dată cu dezvoltarea economiei de piaţă sporesc atît capitalul efectiv real , cît şi capitalul de împrumut. Dar ritmurile creşterii lor diferă: capitalul de împrumut se acumulează mai rapid decît cel efectiv real.

    De exemplu, din şi pînă în , în S. Cauzele faptului că ritmul de acumulare a capitalului de împrumut depăşeşte ritmul de acumulare a capitalului efectiv, constau în creşterea păturii de rentieri şi dezvoltarea sistemului de credit.

    Deoarece are loc transformarea în proporţii din ce în ce mai mari a veniturilor băneşti şi a economiilor diverselor clase sociale în capital de împrumut. În cazul dat, acumularea capitalului de împrumut nu exprimă acumularea capitalului efectiv, ci doar mobilizarea de către sistemul de credit a unui volum din ce în ce mai mare de venituri şi rezerve băneşti.

    Capitalul de împrumut nu se deosebeşte numai de capitalul efectiv, ci şi de bani ca atare, deşi nu are formă bănească. Deosebirea din punct de vedere calitativ a capitalului de împrumut de banii ca atare constă în faptul că acesta reprezintă capitalul în sine, adică valoarea, sau plusvaloarea obţinută; banii înşişi îndeplinesc funcţia de măsură a valorii, mijloc de circulaţie etc.

    Capitalul de împrumut se deosebeşte de bani şi din punct de vedere cantitativ: masa volumul capitalurilor de împrumut în cadrul societăţii depăşeşte considerabil cantitatea de bani aflată în circulaţie. Masa capitalurilor de împrumut depăşeşte cantitatea banilor în circulaţie, deoarece una şi aceeaşi unitate bănească poate îndeplini de repetate ori funcţia de capital de împrumut. Relaţiile reciproce de credit dintre creditori şi debitori au loc pe piaţa capitalurilor de împrumut, care face parte din piaţă financiară.

    Piaţa capitalurilor de împrumut reprezintă totalitatea instituţiilor financiare şi de credit, care-şi orientează fluxul de mijloace băneşti de la proprietari creditori spre beneficiarii de credit debitori şi invers, a cărei funcţie principală constă în transformarea fondurilor băneşti pasive inactive în capital de împrumut pentru deservirea circuitului capitalurilor industrial şi comercial în funcţiune.

    Mecanismul funcţionării pieţei capitalurilor de împrumut este cel de intermediere autoreglementată a procesului de redistribuţie a capitalului în funcţie de conjunctura cererii şi ofertei de capital. Piaţa capitalurilor de împrumut se divizează în două sectoare: piaţa monetară şi piaţa de capitaluri. Prin piaţa monetară se subînţelege piaţa operaţiunilor de credit cu scadenţă scurtă, de regulă, pe termene de pînă la un an.

    Instrumentele pieţei monetare au un grad înalt de lichiditate şi pot fi vîndute şi cumpărate. Cel mai mare sector al pieţei monetare este piaţa obligaţiunilor de tezaur cu scadenţa mai mică de un an. Piaţa de capitaluri este piaţa unde se încheie tranzacţii de cumpărare-vînzare a hîrtiilor de valoare cu scadenţa de peste un an. Această piaţă include, de asemenea, operaţiunile de credit pe termen lung şi pe termen mediu. Ce mai extins dintre sectoarele sale este piaţa de acţiuni, dacă vom ţine cont de faptul că valoarea totală a titlurilor prezentate la licitaţii se află nemijlocit în mîinile persoanelor private; cealaltă parte de acţiuni individualii o stăpînesc, de regulă, prin factori de intermediere — fondurile de pensii, companiile şi corporaţiile de asigurări.

    Al doilea sector element , după volumul de valori, al pieţei de capitaluri este piaţa ipotecară, adică piaţa titlurilor de ipotecă pentru bunuri imobiliare. Al treilea sector dintre cele mai mari ale pieţei de capitaluri este piaţa de obligaţiuni corporative. În definitiv, piaţa de capitaluri include şi piaţa efectelor de stat pe termen lung, procurate de instituţii şi persoane particulare, care alcătuiesc un vast spectru de cumpărători. Partea atractivă a obligaţiunilor de stat pe termen lung şi mediu, pentru investitorii privaţi, constă în faptul că sunt protejate contra riscului de credit.

    Diferenţa dintre piaţa monetară şi piaţa de capitaluri nu este esenţială, căci este bazată pe un criteriu simplu — durata lungă a operaţiunilor de credit. Totodată, trebuie să se ţină seama de faptul că între aceste pieţe există o strînsă şi permanentă legătură reciprocă, care determină raporturile dintre diverse taxe procentuale ce apar pe piaţa capitalurilor de împrumut.

    Dobânda pentru împrumut este o categorie economică obiectivă. Dobânda pentru împrumut reprezintă costul unei valorii cedate temporar în folosinţă sub formă bănească, sau sub formă de bunuri materiale.

    Încă în antichitate, erau cunoscute o mulţime de feluri de împrumuturi în natură, pentru care se plăteau dobânzi, de asemenea, sub formă naturală: vite, cereale şi alte produse. Dacă împrumuturile erau băneşti, dobânda era achitată, respectiv, în bani. Dobânda de împrumut este partea plusvalorii pe care capitaliştii în funcţiune o dau capitaliştilor-creditori. Profitul obţinut din capitalul de împrumut se divizează în două elemente: 1 dobânda însuşită de capitalistul-creditor şi 2 venitul antreprenorial însuşit de capitalistul-debitor în funcţiune industriaş sau comerciant.

    Divizarea profitului în dobândă şi venit antreprenorial capătă importanţă universală şi poate fi aplicată pînă şi faţă de venitul la propriul capital al întreprinzătorilor, nu numai faţă de venitul obţinut la capitalul de împrumut. Astfel, în cazul folosirii productive a creditului, sursa dobânzii pentru împrumut o reprezintă profitul realizat de întreprinzător în urma utilizării valorii împrumutate.

    De aceea între creditorul-posesor al valorii date cu titlu de împrumut şi întreprinzătorul care cumpără mijloacele primite în rulaj există mereu o discordanţă a intereselor economice. Nevoia de a achita dobânda pentru împrumutul acordat îl sileşte pe debitor să folosească gestioneze cu eficienţă maximă atît propriile mijloace, cît şi mijloacele împrumutate, să-şi sporească profitul din capitalul investit. Dacă capitalul circulant, constituit atît pe baza mijloacelor proprii, cît şi a celor împrumutate va fi gestionat iraţional, costul creditului s-ar putea dovedi foarte mare şi va înghiţi tot profitul.

    Dobânda pentru împrumut îndeplineşte încă o funcţie. Ea stimulează din punct de vedere economic achitarea totală şi la timp a creditului oferit de bancă. Creditorul, cînd calculează mărimea dobânzii pentru împrumutul acordat, ia în calcul mai mulţi factori: mărimea şi termenul de achitare a creditului , situaţia pe piaţa de capitaluri de împrumut, în sfera circulaţiei băneşti, disponibilul şi modul de garantare a creditului, posibilitatea îndeplinirii la timp de către debitor a obligaţiilor sale faţă de creditor.

    Dobânda pentru împrumut are un anumit nivel, sau rată. Rata dobânzii exprimă raportul dintre suma venitului anual realizat din capitalul de împrumut şi suma capitalului dat cu împrumut. De exemplu, dacă capitalul de împrumut echivalează cu suma de Rata dobânzii depinde nemijlocit de rata profitului: în condiţii obişnuite, rata medie a profitului indică limita maximă pentru rata dobânzii. Rata dobânzii e stabilită prin intermediul mecanismului concurenţei existente pe piaţa capitalurilor de împrumut şi depinde de fiece dată de raportul dintre oferta şi cererea de capitaluri de împrumut.

    E necesar să se facă diferenţă dintre rata dobânzii de piaţă, înregistrată la moment pe piaţa monetară, şi rata medie a dobânzii, adică media dobânzii calculată pe întregul ciclu. Rata dobânzii este supusă fluctuaţiilor provocate de schimbarea mărimii ofertei şi cererii de capitaluri de împrumut. Dinamica ratei media dobânzii media dobânzii se calculează prin raportarea ofertei la cererea de capital de împrumut.

    Însă rata dobânzii , calculată pe fiecare împrumut concret, depinde în fiece moment de o mulţime de factori care se schimbă mereu. În primul rînd, trebuie să se ţină cont de durata scadenţa creditului. Creşterea scadenţei conduce la creşterea riscului bancar de neachitare a creditului şi a dobânzilor calculate pentru împrumutul acordat. De aceea, de regulă, cu cît este mai lungă durata împrumutului, cu atît mai mare este dobânda. Rata dobânzii depinde de mărimea creditului, deoarece, în cazul insolvabilităţii debitorului, pierderile creditorului cresc.

    În plus, probabilitatea falimentării concomitente a cîtorva debitori este mai mică decît probabilitatea falimentării unui singur debitor. Totodată, deservirea micilor creditori duce la creşterea costurilor băncii, făcînd ca tranzacţia să devină nerentabilă. De aceea, în funcţie de mărimea creditului, rata dobânzii se diferenţiază pe categorii: pentru credite mici, pentru credite medii şi pentru credite mici.

    Rata dobânzii depinde şi de modul de garantare a creditului. Rate mai mari se stabilesc la creditul de blanchetă în alb, adică negarantat , fiindcă acesta prezintă pentru creditor un risc sporit. Rate mai mici se stabilesc la împrumuturile cu un grad înalt de garanţie — sub formă de bunuri lichide mobiliare şi imobiliare, titluri de valoare uşor vandabile.

    Mărimea dobânzii este influenţată şi de destinaţia creditului. Dobânzi mari se stabilesc şi la acordarea împrumuturilor cu un grad înalt de risc. De exemplu: la împrumuturile date pentru depăşirea dificultăţilor financiare, pentru realizarea unor scopuri investiţionale etc. Nivelul dobânzilor depinde de forma creditului comercial, bancar, de stat, de consum şi de profilul caracterul activităţii beneficiarului de credit companie industrial-comercială, întreprindere agricolă, persoană particulară.

    În condiţiile actuale ale concurenţei pe piaţa monetară, putem observa că există tendinţa de a se stabili o rată unică a dobânzii pentru împrumut. S-a constituit un spectru larg de rate a dobânzilor. De exemplu, în S. Există rate nominale şi reale ale dobânzii pentru împrumut.

    180 de zile fără dobândă la credite. Vino la MAIB să te convingi!

    Sub Directiva MiFID , chestionarul cuprinde un set de 15 intrebari numarul acestora poate varia de la o tara la alta ce tin de experienta, cunostintele, situatia financiara actuala, toleranta la risc si obiectivele financiare ale respondentilor, fiecare intrebare avand cel putin variante de raspuns si ponderi diferite in rezultatul final.

    Astfel, in functie de punctajul total obtinut, exista cinci profile de risc: foarte conservator, conservator, moderat, dinamic si agresiv. Fiecarui profil ii corespunde o anumita clasa de active in care o persoana poate investi, pornind de la profilul foarte conservator care recomanda active defensive depozite si titluri de stat si terminand in ordine crescatoare a riscului cu profilul agresiv, care recomanda investitii preponderent in actiuni, fonduri de actiuni, produse derivate, structurate sau altele.

    Elasticitatea cererii : Elasticitatea cererii este un indicator economic important care reflectă cat de mult este afectată cererea pentru un produs sau serviciu atunci cand se modifică prețul acestuia.

    Cu alte cuvinte, elasticitatea reprezintă variaţia procentuală a unei variabile dependente ca urmare a unei variaţii a variabilei independente cu un procent. Noţiunea de elasticitate a fost împrumutată din fizică şi aplicată in teoria economică de Alfred Marshall, care a propus evaluarea ei printr-un coeficient, denumit coeficient de elasticitate, acesta reflectand cu câte procente s-a modificat variabila dependentă Y în urma modificării variabilei independente X cu un procent.

    In teoria economica se disting trei tipuri de elasticitate: elasticitatea cererii în funcţie de preţ, de venit si elasticitatea incrucisata. Elasticitatea cererii in functie de pret arată cu câte procente va creşte sau se va reduce cantitatea cerută de bun, ca urmare a modificării cu un procent a preţului acelui bun. Pe de alta parte, elasticitatea cererii în funcţie de venit reflecta modificarea procentuală a cererii ca urmare a modificarii cu un procent a venitului consumatorului.

    Elasticitatea cererii încrucişate reprezintă raportul modificării procentuale a cererii bunului X, ca urmare a modificării preţului bunului Y cu un procent. Cererea se consideră elastică dacă o modificare procentuală a preţului duce la o modificare procentuală mai mare în cantitatea cerută si inelastica daca o modificare procentuală a preţului determină o modificare într-o măsură mai mică a cantităţii cerute din partea consumatorului.

    Graficul lumânare - Candlestick : Graficul lumânare candlestick in Engleza sau lumânarile japoneze reprezintă un stil de grafic financiar folosit in analiza tehnică pentru a descrie mișcările de preț ale unei valori mobiliare, ale unui instrument derivat sau ale unei valute. Ele sunt o alternativă viabilă la graficele de tip bară si probabil majoritatea analistilor le consideră mai eficiente atunci se discută de relatia dintre preturi. Graficul lumânare se prezintă ca o combinație de diagramă tip linie și grafic tip bare, fiecare bară reprezentand cele patru informații importante valori pentru perioada analizată: pretul de deschidere, pretul de inchidere, valoarea minimă și valoarea maximă.

    Conținând informații compacte, graficele lumânare tind să reprezinte modele de tranzacționare pe perioade scurte de timp, adesea de câteva zile, fiecare "lumânare"reprezintand de obicei o zi, astfel încât o diagramă de o lună poate să arate cele 20 de zile de tranzacționare ca 20 de lumânari. Fitilul ilustrează valorile maxime si minime ale prețurilor tranzacționate ale unui titlu de valoare în intervalul de timp reprezentat, iar corpul ilustrează valorile de deschidere și de închidere.

    Rata de acoperire a datoriei : Rata de acoperire a datoriei engleză Debt-Service Coverage Ratio sau DSCR este un important indicator financiar cu ajutorul căruia o companie poate calcula în se măsura veniturile sale cash flow pot acoperi plata datoriilor curente provenite din împrumuturi. De asemenea, indicatorul poate evalua și bonitatea unei companii atunci cand aceasta aplică pentru un credit nou sau in momentul in care decide să se listeze pe piata de capital, potențialii investitori fiind interesati de capacitatea organizatiei de a-ți onora obligațiile financiare.

    In sens contrat, un raport subunitar limitează accesul la noi imprumuturi , punând astfel presiune pe creșterea productivitații și a vânzarilor. In general, un raport pozitiv dar apropiat de valoarea unitară crește vulnerabilitatea companiei la fluctuatiile viitoare ale veniturilor, unele banci impunand chiar o valoare minimă sub care nu poate scădea, atâta timp cât creditul nu a fost achitat in totalitate. Pagina 1 din Cele mai citite articole. Video cookies to view the content.

    Market Data by TradingView. Rămâi conectat la cele mai noi informații financiare. Folosim cookie-uri pe site-ul nostru pentru a vă oferi cea mai relevantă experiență, reținându-vă preferințele atunci cand reveniți. Accesați tab-ul "Setări" pentru a afla mai multe despre cookie-urile utilizate pe site. Politica Cookie. Close Rezumat confidențialitate Acest site web folosește cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența în timp ce navigați pe site.

    Dintre acestea, cookie-urile care sunt clasificate ca fiind necesare sunt stocate în browserul dvs. De asemenea, folosim cookie-uri terțe care ne ajută să analizăm și să înțelegem cum utilizați site-ul Financial Market. Cel mai mare sector al pieţei monetare este piaţa obligaţiunilor de tezaur cu scadenţa mai mică de un an. Piaţa de capitaluri este piaţa unde se încheie tranzacţii de cumpărare-vînzare a hîrtiilor de valoare cu scadenţa de peste un an.

    Această piaţă include, de asemenea, operaţiunile de credit pe termen lung şi pe termen mediu. Ce mai extins dintre sectoarele sale este piaţa de acţiuni, dacă vom ţine cont de faptul că valoarea totală a titlurilor prezentate la licitaţii se află nemijlocit în mîinile persoanelor private; cealaltă parte de acţiuni individualii o stăpînesc, de regulă, prin factori de intermediere — fondurile de pensii, companiile şi corporaţiile de asigurări.

    Al doilea sector element , după volumul de valori, al pieţei de capitaluri este piaţa ipotecară, adică piaţa titlurilor de ipotecă pentru bunuri imobiliare.

    Al treilea sector dintre cele mai mari ale pieţei de capitaluri este piaţa de obligaţiuni corporative. În definitiv, piaţa de capitaluri include şi piaţa efectelor de stat pe termen lung, procurate de instituţii şi persoane particulare, care alcătuiesc un vast spectru de cumpărători. Partea atractivă a obligaţiunilor de stat pe termen lung şi mediu, pentru investitorii privaţi, constă în faptul că sunt protejate contra riscului de credit.

    Diferenţa dintre piaţa monetară şi piaţa de capitaluri nu este esenţială, căci este bazată pe un criteriu simplu — durata lungă a operaţiunilor de credit. Totodată, trebuie să se ţină seama de faptul că între aceste pieţe există o strînsă şi permanentă legătură reciprocă, care determină raporturile dintre diverse taxe procentuale ce apar pe piaţa capitalurilor de împrumut. Dobânda pentru împrumut este o categorie economică obiectivă.

    Dobânda pentru împrumut reprezintă costul unei valorii cedate temporar în folosinţă sub formă bănească, sau sub formă de bunuri materiale. Încă în antichitate, erau cunoscute o mulţime de feluri de împrumuturi în natură, pentru care se plăteau dobânzi, de asemenea, sub formă naturală: vite, cereale şi alte produse. Dacă împrumuturile erau băneşti, dobânda era achitată, respectiv, în bani. Dobânda de împrumut este partea plusvalorii pe care capitaliştii în funcţiune o dau capitaliştilor-creditori.

    Profitul obţinut din capitalul de împrumut se divizează în două elemente: 1 dobânda însuşită de capitalistul-creditor şi 2 venitul antreprenorial însuşit de capitalistul-debitor în funcţiune industriaş sau comerciant. Divizarea profitului în dobândă şi venit antreprenorial capătă importanţă universală şi poate fi aplicată pînă şi faţă de venitul la propriul capital al întreprinzătorilor, nu numai faţă de venitul obţinut la capitalul de împrumut. Astfel, în cazul folosirii productive a creditului, sursa dobânzii pentru împrumut o reprezintă profitul realizat de întreprinzător în urma utilizării valorii împrumutate.

    De aceea între creditorul-posesor al valorii date cu titlu de împrumut şi întreprinzătorul care cumpără mijloacele primite în rulaj există mereu o discordanţă a intereselor economice. Nevoia de a achita dobânda pentru împrumutul acordat îl sileşte pe debitor să folosească gestioneze cu eficienţă maximă atît propriile mijloace, cît şi mijloacele împrumutate, să-şi sporească profitul din capitalul investit. Dacă capitalul circulant, constituit atît pe baza mijloacelor proprii, cît şi a celor împrumutate va fi gestionat iraţional, costul creditului s-ar putea dovedi foarte mare şi va înghiţi tot profitul.

    Dobânda pentru împrumut îndeplineşte încă o funcţie. Ea stimulează din punct de vedere economic achitarea totală şi la timp a creditului oferit de bancă. Creditorul, cînd calculează mărimea dobânzii pentru împrumutul acordat, ia în calcul mai mulţi factori: mărimea şi termenul de achitare a creditului , situaţia pe piaţa de capitaluri de împrumut, în sfera circulaţiei băneşti, disponibilul şi modul de garantare a creditului, posibilitatea îndeplinirii la timp de către debitor a obligaţiilor sale faţă de creditor.

    Dobânda pentru împrumut are un anumit nivel, sau rată. Rata dobânzii exprimă raportul dintre suma venitului anual realizat din capitalul de împrumut şi suma capitalului dat cu împrumut. De exemplu, dacă capitalul de împrumut echivalează cu suma de Rata dobânzii depinde nemijlocit de rata profitului: în condiţii obişnuite, rata medie a profitului indică limita maximă pentru rata dobânzii.

    Rata dobânzii e stabilită prin intermediul mecanismului concurenţei existente pe piaţa capitalurilor de împrumut şi depinde de fiece dată de raportul dintre oferta şi cererea de capitaluri de împrumut. E necesar să se facă diferenţă dintre rata dobânzii de piaţă, înregistrată la moment pe piaţa monetară, şi rata medie a dobânzii, adică media dobânzii calculată pe întregul ciclu. Rata dobânzii este supusă fluctuaţiilor provocate de schimbarea mărimii ofertei şi cererii de capitaluri de împrumut.

    Dinamica ratei media dobânzii media dobânzii se calculează prin raportarea ofertei la cererea de capital de împrumut. Însă rata dobânzii , calculată pe fiecare împrumut concret, depinde în fiece moment de o mulţime de factori care se schimbă mereu.

    În primul rînd, trebuie să se ţină cont de durata scadenţa creditului. Creşterea scadenţei conduce la creşterea riscului bancar de neachitare a creditului şi a dobânzilor calculate pentru împrumutul acordat.

    De aceea, de regulă, cu cît este mai lungă durata împrumutului, cu atît mai mare este dobânda. Rata dobânzii depinde de mărimea creditului, deoarece, în cazul insolvabilităţii debitorului, pierderile creditorului cresc.

    În plus, probabilitatea falimentării concomitente a cîtorva debitori este mai mică decît probabilitatea falimentării unui singur debitor. Totodată, deservirea micilor creditori duce la creşterea costurilor băncii, făcînd ca tranzacţia să devină nerentabilă.

    De aceea, în funcţie de mărimea creditului, rata dobânzii se diferenţiază pe categorii: pentru credite mici, pentru credite medii şi pentru credite mici. Rata dobânzii depinde şi de modul de garantare a creditului. Rate mai mari se stabilesc la creditul de blanchetă în alb, adică negarantat , fiindcă acesta prezintă pentru creditor un risc sporit. Rate mai mici se stabilesc la împrumuturile cu un grad înalt de garanţie — sub formă de bunuri lichide mobiliare şi imobiliare, titluri de valoare uşor vandabile.

    Mărimea dobânzii este influenţată şi de destinaţia creditului. Dobânzi mari se stabilesc şi la acordarea împrumuturilor cu un grad înalt de risc. De exemplu: la împrumuturile date pentru depăşirea dificultăţilor financiare, pentru realizarea unor scopuri investiţionale etc.

    Nivelul dobânzilor depinde de forma creditului comercial, bancar, de stat, de consum şi de profilul caracterul activităţii beneficiarului de credit companie industrial-comercială, întreprindere agricolă, persoană particulară. În condiţiile actuale ale concurenţei pe piaţa monetară, putem observa că există tendinţa de a se stabili o rată unică a dobânzii pentru împrumut. S-a constituit un spectru larg de rate a dobânzilor. De exemplu, în S. Există rate nominale şi reale ale dobânzii pentru împrumut.

    Rata nominală este calculată în expresie bănească. Rata reală e aceeaşi rată nominală corectată corespunzător ritmurilor inflaţiei. Aşadar, factorii care influenţează mărimea dobânzilor se află în corelaţie cu evoluţia diverselor procese economice atît la nivelul macroeconomic, cît şi la nivelul microeconomic, adică pot fi de ordin general sau particular individual.

    La factorii de ordin general trebuie atribuite fazele ciclului industrial. Astfel, în prima fază a ciclului industrial, rata dobânzii pentru împrumut este mică, fiindcă în perioada respectivă producătorii de mărfuri folosesc cu precădere propriul capital, nu capitalul de împrumut. În faza superioară a ciclului industrial, rata dobânzii creşte, căci ritmul de sporire a investiţiilor pe bază de credit depăşeşte considerabil ritmul de creştere a producţiei.

    Creditul nu este folosit doar pentru lărgirea producţiei, ci şi pentru tranzacţiile speculative pe pieţele de devize valutară , de valori şi de mărfuri. În perioada de criză , rata dobânzii atinge cota maximă. În această fază a ciclului industrial are loc goana pentru bani ca mijloace de plată, iar oferta de capitalul de împrumut scade.

    În faza de depresie , rata dobânzii este minimă. Oferta de capital de împrumut creşte, iar cererea scade. În faza respectivă, din cauza reducerii şi stagnării producţiei, volumul capitalurilor industrial şi marfar scade, iar mijloacele băneşti retrase din circulaţie şi devenite disponibile completează capitalul de împrumut.

    Prin urmare, capitalul de împrumut, în diverse faze ale ciclului industrial, circulă în sensul invers al circulaţiei capitalului industrial. Factorii de ordin general pot include, de asemenea, situaţia circuitului bănesc, nivelul de dezvoltare a pieţelor monetare, pieţei de efecte hîrtii de valoare , iar factorii de ordin particular — genurile de tranzacţii creditoare pentru atragerea mijloacelor temporar disponibile şi plasarea acestora.

    Rata dobânzii poate să se modifice devenind flotantă sau poate să rămîne aceeaşi pe toată durata împrumutului. Creditul acordat în condiţiile ratei flotante din băncile străine se numeşte credit roll-over. Acest gen de relaţii de credit poate fi practicat atît pe piaţa naţională, cît şi pe piaţa internaţională a capitalurilor de împrumut. Modificarea ratei dobânzilor reflectă fluctuaţia ratei dobânzilor pe pieţele capitalurilor de împrumut în decursul termenului de utilizare a creditului.

    În afara factorilor de piaţă, ce influenţează formarea dobânzii pentru împrumut, preţul creditului poate fi reglementata de stat. Reglementînd nivelul dobânzilor, statul, pe căi indirecte, influenţează asupra cuantumului investiţiilor creditoare, masei monetare aflate în circulaţie, stimulează dezvoltarea anumitor ramuri ale economiei, perfecţionarea sistemului de credit.

    În primul rînd, este vorba de stabilirea ratei oficiale a dobânzii, pe a cărei bază Banca Centrală să acorde credite băncilor comerciale. Într-o serie de ţări, drept rată oficială a B.

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *