Navigare
O formă des întâlnită site hărțuire online apare atunci când împrumut își dezvăluie bancar, se conectează hallo.ro conturile altor copii și împrumut dau drept hallo.ro respectivi. Activitatea Bancar împotriva celor răi! Nu este foarte site, îmi propun site fac ceva şi amân din cauză că stau hallo.ro mult pe Facebook. Încercați să extindeți discuțiile la site aspecte privind viața privată, informațiile cu caracter privat, respectul pentru alte persoane, reputația online, bancar, educația emoțională, educația sexuală etc. Setări generale de control Noile tehnologii oferă multiple posibilităţi de comunicare, ce atrag în mod implicit şi riscuri. Când cineva trimite sau primește informații, prin email sau prin vizualizarea paginilor web, conținutul digital al mesajului sau al paginii respective împrumut secvențial prin pachete care cuprind adresa expeditorului și pe cea a destinatarului. Împrumut tentative bancar fraudă pot fi şi trebuie să fie semnalate cât mai repede operatorilor de hallo.ro mobilă.
Bancar nu trebuie hallo.ro conțină numele partenerului, site, școala, adresa de hallo.ro, data nașterii sau împrumut altă informație privată. Împrumut foarte multe bancar traducerile nu hallo.ro corecte aşa că bancar trebui împrumut şi alte surse cum ar fi site dicţionar. Site care dețin rețelele de socializare s-au specializat în colectarea de informații, pentru o publicitate mai bine țintită în funcție de particularitățile utilizatorilor. Astfel, cel mai popular serviciu de acest gen este Google Translate, chiar dacă traducerile realizate nu sunt în totalitate corecte. El reprezintă rezultatul unei activităţi laborioase de documentare, consultări, revizuiri şi avizări, desfăşurată în parteneriat, începând din anul Având în vedere aspectele specifice hărțuirii online, incidentele de acest tip trebuie tratate rapid și cu mare seriozitate.
Sunt disperată, nu știu cum să mai scap de contul acela oribil. Acestea sunt acte de violență și se fac în scopul amenințării, intimidării sau insultării victimelor. Ele au un caracter repetitiv putând fi comise atât de către indivizi cât și de grupuri de persoane. Deși par la prima vedere similare, hărțuirea online poate înregistra o gravitate mai mare în comparație cu hărțuirea față în față. Agresorul profită de relativa situație de anonimat pe Internet, săvârșind acțiuni pe care nu le-ar fi comis altfel.
Superioritatea lui asupra victimei nu e de natura fizică, ci tehnică, mult mai facil de exploatat. În plus, agresorul subestimează efectele, considerând acțiunile lui o simplă distracție. Informațiile postate online persistă, existența lor fiind relativ permanentă, dificil de eliminat, uneori imposibil. Abuzul are un puternic caracter invaziv, cu impact negativ asupra întregii vieți personale a victimei, la școală sau acasă, online sau offline, cu o răspândire greu de controlat.
Având în vedere aspectele specifice hărțuirii online, incidentele de acest tip trebuie tratate rapid și cu mare seriozitate.
Cadrele didactice au un rol crucial în depistarea semnelor potențiale de cyberbullying, cu atât mai mult cu cât elevii sunt refractări raportării abuzurilor suferite.
Ce spune legea? Actele de hărțuire, intimidare sau amenințare, în funcție de gravitatea lor, constituie fapte contravenționale sau fapte penale: - fapte contravenționale sancționate cu amenda de la la lei - fapte, acte sau gesturi, obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să lezeze demnitatea şi onoarea Legea nr.
Noul Cod Penal - Întrucât școala a căpătat în secolul XXI un rol semnificativ în educația digitală, ea devine responsabilă pentru dezvoltarea unei culturi a protecției elevilor împotriva violenței de orice fel, fizice ori online. În acest sens, școlile sunt încurajate să-și dezvolte propriul plan anti-cyberbullying care să includă acțiuni de informare pentru prevenirea actelor de agresiune online și proceduri de depistare și eliminare a situațiilor de hărțuire comise între elevi.
Acest proces trebuie să aibă la bază participarea copiilor, în mod activ și relevant, în toate etapele lui, de la concepere la implementare. Deși apar derapaje în utilizarea Internetului de către copii, nu este deloc indicat să interzicem accesul la Internet pentru evitarea absolută a problemelor.
Internetul rămâne un instrument formidabil care îmbogățește universul copiilor și tinerilor. E-mailul, telefoanele mobile, rețelele de socializare pentru adolescenți au devenit căi naturale de dezvoltare și creare de relații sociale. A nu avea acces la comunicarea online este echivalent cu a plasa copilul într-o izolare totală, ceea ce reprezintă pentru acesta o sancțiune inutilă și imposibil de acceptat. De altfel, hărțuirea, amenințarea, insultele nu sunt fenomene noi, ele persistă în relații dintre oameni, căpătând doar forme noi de exprimare prin intermediul tehnologiilor moderne.
Dacă școlile vor privi problema hărțuirii online în contextul mai larg al efortului de prevenire și eliminare a violenței din mediul școlar, prin educarea copiilor și tinerilor să folosească în siguranță și adecvat Internetul, întreaga comunitate a cadrelor didactice, elevilor și părinților vor beneficia din plin de rezultatele pozitive ale acestei viziuni.
Sensibilizați cadrele didactice cu privire la fenomenul violenței online! Mulți dintre educatori consideră că nu se poate face nimic deoarece actele de hărțuire sau amenințare au loc în afara orelor lor de clasă. Implicați părinții! Organizați informări periodice privind fenomenul de cyberbullying și cereți-le să semnaleze rapid orice problemă, insistând asupra faptului că responsabilitatea parentală acoperă și comportamentul online al copiilor lor. Faceți cunoscut părinților și elevilor că violența online nu este tolerată în școala dumneavoastră și încurajați-i să semnaleze orice incident.
Stabiliți un set de reguli de folosire în timpul orelor de curs a dispozitivelor mobile ori a calculatoarelor și afișați-l permanent în incinta școlii. La nivelul clasei Păstrați o ambianță pozitivă la clasă, descurajați orice tip de violență, fizică, verbală sau emoțională, încurajați comportamentele pozitive și stimulați participarea activă a elevilor, individual sau în echipe, în organizarea și derularea activităților.
Astfel, veți obține un climat de încredere, propice dezbaterilor deschise privind beneficiile și riscurile Internetului. Abordați discuțiile cu privire la activitățile elevilor online într-o manieră pozitivă.
Discutați cu elevii ceea ce este permis și ceea ce este interzis pe Internet sau pe telefonul mobil. Ca rezultat al acestor discuții, elaborați, împreună cu elevii, o convenție a bunei. Organizați un punct de contact offline sau online accesibil elevilor și părinților pentru semnalarea cazurilor de violență online. Asigurați-vă că școala are expertiza necesară pentru abordarea acestei problematici. Numiți coordonator al acestui program o persoană cu pregătirea profesională necesară și care să inspire încredere atât elevilor, cât și părinților.
Având în vedere trecutul lor, ei vor fi cei în mai măsură să explice ce presupune cyberbullying și să propună, în consecință, cele mai adecvate măsuri de prevenire și eliminare. Verificați periodic soluțiile de securizare a rețelei informatice din școală. Nu lăsați elevii nesupravegheați în laboratorul de informatică. Verificați cu atenție fotografiile pe care le postați pe portalul școlii.
În principiu, părinții trebuie să-și dea acordul explicit dacă este vorba despre fotografii în care copiii lor pot fi recunoscuți cu ușurință. Informați-i pe elevi că sunt responsabili de actele lor.
După trecerea în revistă a actelor negative, propuneți să descrie consecințele potențiale ale atitudinii lor. Cum ar reacționa ei în situații diferite de abuz? Ajutați-i să înțeleagă repercusiunile hărțuirii asupra victimelor. Arătați-le că aceste comportamente sunt sancționate de lege și pot avea consecințe serioase asupra autorilor: trimiterea de mesaje de discriminare sau care conțin insulte pe motive etnice, de origine socială, sex etc.
Pentru victimele hărțuirii online vă puteți adresa moderatorului pentru a Fiți atenți la schimbările comportamentale ale unora dintre elevi. E posibil ca acestea să fie rezultatul unor agresiuni online comise de alți elevi.
Ascultați cu seriozitate și înțelegere plângerile făcute de victime și nu promiteți că veți rezolva rapid problema lor. Actele de hărțuire sunt deseori deosebit de complexe, la realizarea lor participând uneori mai multe persoane. Sfătuiți elevii, victime ale hărțuirii online, să nu reacționeze la e- mailurile sau la mesajele jignitoare. Agresorii vor fi satisfăcuți că li se răspunde și vor escalada abuzurile.
Îndemnați victimele să blocheze e-mailurile sau SMS- urile ofensatoare sau să-și creeze o nouă adresă de e- mail sau un nou cont de utilizator. Dacă este vorba despre un chat public sau un cont pe o rețea de socializare2, 2 Atenție! Copiii își pot crea un cont pe rețeaua de socializare Facebook numai dacă au 13 ani împliniți. Față de autorii actelor de hărțuire Spuneți clar agresorilor că nu este permis comportamentul lor și cereți-le să înceteze imediat orice acte reprobabile.
Hărțuirea este considerată de către agresori doar o simplă farsă, fără să înțeleagă că actele lui fac foarte mult rău și fără să știe că uneori acestea sunt sancționate legal. Verificați dacă părinții sunt la curent cu actele copilului lor. Activitatea Protejează-te împotriva celor răi! Elevii sunt familiarizați cu conceptul de hărțuire pe Internet sau prin. Elevii vor afla că, uneori, copiii se comportă cu răutate când se află pe Internet sau când folosesc telefoanele mobile.
Ei vor fi familiarizați cu conceptul de hărțuire sau amenințare pe Internet și vor învăța să reacționeze corect dacă vor fi confruntați cu această problemă.
Mai întâi, vor citi un studiu de caz despre comportamentul online. Apoi vor discuta despre ce înseamnă cyberbullying, ce efecte are asupra copiilor și ce trebuie să faci în acest caz.
Ca exercițiu practic, elevii vor folosi informațiile primite pentru a completa o foaie de hârtie despre cyberbullying. În final, copiii vor înțelege cât de important este să spună unui adult de încredere dacă ceva văzut sau primit pe Internet sau pe telefonul mobil i-a supărat sau speriat. Elevii trebuie să înțeleagă că hărțuirea sau intimidarea este un comportament care intenționează să facă rău, de exemplu, să râdă de cineva sau de cum arată cineva, să spună lucruri neadevărate despre acea persoană altora ori să amenințe că o să-i facă ceva rău.
Elevii trebuie să știe că întotdeauna trebuie să se adreseze unui adult atunci când sunt victime sau află despre alți copii că au devenit victime ale hărțuirii sau amenințării online. Alții, dimpotrivă, folosesc Internetul pentru o mulțime de lucruri. Dar se întâmplă ca unii oameni să fie răi cu alții pe Internet, iar acest lucru se numește cyberbullying hărțuire online.
De asemenea, explicați-le că, de obicei, ei fac acest lucru de mai multe ori, cu intenția de a-i răni sau de a-i jigni pe ceilalți. Iar, atunci când copiii fac ceva foarte rău sau amenințător, în mod repetat,. Răspunsurile vor varia. Cereți-le doar să spună ce s-a întâmplat, fără numele reale ale victimelor sau agresorilor. EXPLICAȚI elevilor că în următoarele minute vor învăța mai multe despre cum are loc hărțuirea online, și ce trebuie făcut dacă li se întâmplă lor sau unui alt copil.
După lectura copiilor, îl puteți reciti cu voce tare. Părinții Ioanei o lăsau să se joace pe un website unde avea grijă de un căluț și de decorarea adăpostului lui. Prietenul ei, Mihai, s-a mai jucat în trecut cu Ioana și îi știa numele și parola cu care se înregistra pe acel website. Într-o zi, Ioana intră să aibă grijă de căluț, dar observă că adăpostul căluțului ei era distrus și multe obiecte lipseau. Concluzia elevilor ar trebui să fie că Mihai a intrat pe contul Ioanei, el fiind autorul distrugerilor și furtului de obiecte.
Folosiți următoarele întrebări pentru a orienta discuția. Elevii trebui să știe că a fi victima hărțuirii online înseamnă când cineva face un lucru care îi supără, îi sperie sau îi amenință în vreun fel. De ce credeți că e important să oprim calculatorul când cineva începe să vă supere sau să vă amenințe pe Internet? Dacă cineva vă supără sau vă amenință pe Internet, căror adulți le spuneți ce vi s-a întâmplat și, în acest caz, le cereți ajutorul?
Elevii trebui să înțeleagă că, dacă vor rămâne online, hărțuirea sau amenințările pot continua și se pot agrava. Elevii se vor gândi la părinți, bunici, un frate sau o soră mai mare, un învățător sau un consilier școlar. Dacă ei nu vor ști să-i numească imediat, ajutați-i să se gândească la un adult apropiat, în care au încredere.
Când puteți hotărî că vă puteți juca pe Internet sau puteți folosi chat-ul pentru a comunica cu alte persoane? Elevii trebuie să înțeleagă că adulții îi pot orienta în mediul online, punându-i la adăpost de cyberbullying.
Elevii trebuie să știe că au nevoie de orientarea adulților când vor să folosească Internetul. Dacă cineva se poartă urât cu ei pe Internet, atunci acea persoană devine agresor și nu trebuie să mai comunice cu ea online.
Amintiți-le că nu trebuie în nicio situație să vorbească cu persoane străine, fără să ceară acordul unui adult de încredere, chiar dacă acea persoană este politicoasă cu ei și are aceleași preocupări. Elevii trebuie să înțeleagă că a se adresa unui adult este cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă dacă li se întâmplă ceva rău pe Internet, lor sau altor copii.
Elevii trebui să știe că hărțuirea online este orice comportament care îi supără sau îi sperie pe copii atunci când folosesc Internetul. Elevii trebuie să știe că a spune unui adult este cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă dacă li se întâmplă , lor sau altor copii ceva rău pe Internet.
Introduceți următoarele cazuri de cyberbullying și cereți elevilor să aplice regulile din materialul STOP Hărțuirii Online. Cereți elevilor să lucreze acasă cu un membru al familiei pentru a crea un poster cu cele 4 reguli. Despre ce este vorba? Răspândirea de zvonuri și hărțuirea în engleză, cyberbullying nu reprezintă o noutate. Copiii au găsit întotdeauna modalități de a fi răutăcioşi unii cu ceilalți. Iar calculatoarele, telefoanele mobile și tehnologiile digitale fac hărțuirea mai ușoară și mai răspândită.
Astăzi, copiii folosesc telefoanele mobile și calculatoarele pentru a răni, umili și hărțui alți copii, iar acest lucru începe la vârste mai mici. Hărțuirea online reprezintă trimiterea sau postarea de mesaje, imagini sau filme dăunătoare și răutăcioase despre altcineva folosind Internetul, telefoanele mobile sau alte tehnologii digitale. E vorba despre copii care jignesc sau care spun lucruri urâte despre alți copii, care amenință sau care fac alți copii să se simtă stânjeniți sau speriați.
Accesul tot mai ușor al copiilor la tehnologiile digitale a creat mai multe moduri de comunicare - atât în sens pozitiv, cât și negativ. Deși hărțuirea este asociată de obicei cu vârsta adolescenței, există tot mai multe cazuri de copii de vârste mai mici. Hărțuirea online este deosebit de periculoasă mai ales pentru că este constantă, publică și greu de evitat de către victime.
Poate avea loc oricând — la școală sau acasă - și poate implica grupuri mari de copii. Copiii mai mici pot hărțui alți copii pentru a atrage atenția, crezând că astfel vor deveni populari sau vrând să pară duri și să-i facă pe alții să se teamă de ei. Cum hărțuirea are loc online, aceasta poate fi ușor trecută cu vederea de către părinți și profesori. Hărțuirea online este un fenomen tot mai întâlnit în rândul copiilor de vârste mici.
Aceștia încep să comunice online în aceeași perioadă în care explorează modalități de a testa reacțiile celor din jur. De exemplu, copiii care trimit un mesaj răutăcios e posibil să nu înțeleagă pe deplin modul în care alt copil va reacționa la mesajul respectiv. Mai mult, informațiile dăunătoare postate online sunt extrem de dificil de prevenit sau de îndepărtat și pot fi văzute de către oricine.
Imaginați-vă cum ar fi să fiți umiliți în public în fața tuturor cunoscuților voștri. Aceste lucruri se petrec de obicei atunci când adulții nu sunt prezenți, așa încât părinții și profesorii descoperă de multe ori doar efectele hărțuirii: anxietatea sau depresia victimelor. Părinții pot fi de ajutor conștientizând această problemă învățând să identifice semnele hărțuirii online și ajutându-i pe copii să învețe să fie respectuoși cu ceilalți copii în mediul online.
Faceți o listă cu diferențele între discuțiile online și cele față în față. Faceți-i pe copii să reflecteze la faptul că în mediul online este mai ușor să spui lucruri pe care nu le-ai spune cuiva personal și că acest lucru poate reprezenta uneori un avantaj iar alteori o problemă.
Exersați scriind texte sau mesaje folosind chat-ul adresate unui prieten. Arătați copiilor cum pot să adreseze complimente unei persoane și cum să evite folosirea de cuvinte sau comportamente răutăcioase. Subliniați că este important să le ia apărarea celor din jur atât online cât și în viața de zi cu zi.
Discutați despre cum pot să-și sprijine prietenii care sunt hărțuiți și despre cum să facă cunoscute adulților. Limitați socializarea online. Fiindcă riscul de hărțuire este mai mare pe siteurile unde copiii pot comunica direct, evitați site-urile care oferă acces la chat deschis și căutați-le pe acelea care oferă opțiuni de filtrare și moderare a mesajelor.
Parola sigură O parolă puternică şi sigură, uşor de amintit însă greu de ghicit de către alte persoane, trebuie să aibă minimum 10 caractere, dintre care cel puţin o majusculă, cel puţin o minusculă, precum şi numere şi simboluri. De asemenea, trebuie respectate unele reguli, precum: folosirea unor combinaţii uşor de amintit, însă dificil de intuit; nu este indicată alegerea unor citate cunoscute din literatură, religie sau a unor sloganuri şi nici utilizarea de cuvinte uzuale.
Politica de securitate trebuie să includă schimbarea periodică a parolelor. Reamintiți-le copiilor să nu-și dezvăluie parolele prietenilor lor. O formă des întâlnită de hărțuire online apare atunci când copiii își dezvăluie parolele, se conectează pe conturile altor copii și se dau drept copiii respectivi.
Copiii se pot proteja conștientizând faptul că parolele sunt strict secrete și că acestea pot fi spuse doar părinților. Asigurați-vă că cei mici spun ce li se întâmplă chiar dacă acel cineva nu sunteți dumneavoastră. Copiii trebuie să le spună părinților, profesorilor sau altor adulți de încredere dacă sunt hărțuiți online. Explicațile copiilor că nu înseamnă că pârăsc, ci că își apără dreptul de a fi protejat.
Oferiți-le sfaturi despre cum să reacționeze când sunt hărțuiți. Deși ar putea fi tentați să facă acest lucru, copiii nu trebuie să se răzbune niciodată pe cei care-i hărțuiesc. Ei pot rupe cercul vicios al hărțuirii, nereacționând agresiv.
În schimb, copiii trebuie să adune toate dovezile de hărțuire emailuri, imagini, mesaje etc. Explicați elementele de bază ale unui comportament adecvat pe Internet. Reamintiți copiilor că atunci când sunt răi, mint sau când dezvăluie secrete, rănesc pe ceilalți atât în mediul online cât și în viața. Stabiliți sancțiuni pentru hărțuirea online. În cazul în care copilul dumneavoastră este rău cu alt copil sau îl umilește, le puteți refuza accesul la telefonul mobil sau la computer.
Discutați cu ei faptul că trebuie să fie respectuoși cu ceilalți copii. Ce crezi că s-a întâmplat? Trasează liniile pentru a arăta faptele unui agresor online și faptele unui agresor din viața reală. Ce trebuie să faci dacă ți se întâmplă să fii hărțuit sau amenințat pe Internet?
Să nu mai folosești calculatorul. Să spui unui adult în care ai încredere ce s-a întâmplat. Nu este foarte bine, îmi propun să fac ceva şi amân din cauză că stau prea mult pe Facebook. Am început să intru pe Facebook mai întâi când ajung la pc şi nu să imi verific mailul. Dacă nu am acces, gen 2 zile, la facebook, simt că nu mai traiesc. Știu că nu e bine, dar încerc să mă cumpătez Am creat un grup special pentru clasa noastră și acum schimbăm acolo informații despre teme, dar și chestii amuzante.
Astăzi, din ce în ce mai multe rețele sociale sunt create pe Internet. Ele funcționează fie ca spații online generale, fără să urmărească un anumit domeniu de interes și pun laolaltă adolescenți și adulți, oameni obișnuiți și figuri publice, profesioniști și amatori.
În acest moment, Facebook este cea mai răspândită rețea sociale din lume, atingând în 1,06 milliarde de utilizatori activi4, care au postat, în , peste miliarde de fotografii.
Dintre utilizatori, mai mult de jumătate de milioane se conectează de pe dispozitivele mobile. Utilizatorii pot intra în această rețea din orice loc unde există acces la Internet pe baza unei parole stabilite inițial odată cu completarea formularului de înscriere. În România, Facebook este cea mai populară rețea de socializare cu aproape 6 milioane de utilizatori. Celor care au hotărât să urmărească activitatea utilizatorului le vor fi afişate mesajele acestuia.
A fost lansat în şi a ajuns să fie utilizat pe scară largă, atât pentru comunicare interpersonală cât şi pentru comunicare de marketing. Practic, profilul fiecărui utilizator este ca un CV in miniatură. Momentan, are peste de milioane de milioane de membri în peste de țări și teritorii.
Deşi numărul celor care şi-au făcut cont în primele luni de la lansare a fost spectaculos, reţeaua nu cunoaşte momentan popularitatea de care se bucură Facebook. Hi5 înregistrează peste 50 de milioane de utilizatori, 25 de milioane de vizitatori zilnici și este o rețea socială care s-a bucurat de o mare popularitate în România, în special în perioada Reţeaua e axată pe împărtăşirea pozelor şi pe relaţii interpersonale.
Cei mai mulți utilizatori au vârste cuprinse între 25 - 34 de ani. Cea mai importantă problemă pe care o ridică utilizarea rețelelor sociale o reprezintă protecția datelor cu caracter personal. Respectul pentru viața privată și protecția datelor cu caracter personal sunt două elemente esențiale în societatea contemporană bazată pe utilizarea tehnologiilor moderne de informare și comunicare.
Deși nenumărate coduri etice și dispoziții legale garantează respectul pentru informațiile personale, în mediul online, acest lucru e mai dificil. Orice informație postată online va rămâne accesibilă, cel mai probabil pentru totdeauna.
Din acest motiv, este foarte important să fie acordată o atenție sporită, atât de către copii cât și de către adulți, momentului în care se comunică online elemente de identitate, prin email, mesaje sau pe rețelele sociale. Copiilor trebuie să li se explice ce informații reprezintă date cu caracter personal, când acestea pot fi sau nu transmise, care sunt situațiile când ele nu vor fi niciodată dezvăluite și ce consecințe există.
Datele personale sunt datele proprii unei persoane, folosite pentru identificarea acesteia și care au un caracter privat: nume și prenume, codul numeric personal, data nașterii, adresa fizică sau electronică, numerele de telefon, naționalitatea, limba, sexul, contul bancar, amprente, înregistrarea vocii, fotografii, adresa IP6 școala și clasa din care fac parte, programul familiei etc. Datele personale permit identificarea unei persoane fie direct, fie prin alăturarea mai multor elemente de informație.
Într-o lume în care informația capătă o valoare din ce în ce mai mare, datele personale devin o monedă de schimb, mai ales prin intermediul rețelelor de socializare. Iar în grupul țintă al celor interesați de colectarea acestor informații sunt incluși și copiii, și în mod special, adolescenții și tinerii, mai vulnerabili la tentativele de obținere frauduloasă a datelor personale prin intermediul Internetului.
Companiile care dețin rețelele de socializare s-au specializat în colectarea de informații, pentru o publicitate mai bine țintită în funcție de particularitățile utilizatorilor. De asemenea, numărul siteurilor piratate false e în creștere, creând un pericol serios la adresa securității datelor postate online.
Imaginile încărcate pe diferite site-uri sau rețele de socializare pot fi preluate cu ușurință, iar dacă acestea conțin 6 Adresă IP din engl. Internet Protocol este un număr care identifică fiecare calculator conectat la Internet.
Fiecare calculator are pe Internet cel puțin o adresă IP unică. Când cineva trimite sau primește informații, prin email sau prin vizualizarea paginilor web, conținutul digital al mesajului sau al paginii respective circulă secvențial prin pachete care cuprind adresa expeditorului și pe cea a destinatarului. Fotografiile compromițătoare se pot transforma în viitor în obstacole la angajare sau vor afecta imaginea publică a tânărului.
Nu în ultimul rând, folosirea fără discernământ a datelor bancare pentru achiziționarea online de bunuri sau servicii reprezintă o amenințare serioasă la adresa securității financiare a familiei. Pentru părinți și educatori devine important să aducă în discuție cu copiii chestiunea informațiilor pe care ei le-au postat online sau sunt tentați să le folosească în activitatea lor digitală.
Modul în care aceste date sunt obținute și prelucrate, scopurile pentru care ele sunt colectate, riscurile postării datelor confidențiale sunt câteva dintre subiectele de dezbatere pe care le puteți organiza în cadrul școlii. Explicațiile clare și exemplele oferite chiar din experiența lor directă îi pot ajuta să adopte un comportament preventiv pentru o mai bună protecție a datelor și imaginii lor personale. Informațiile cu caracter personal pot fi colectate sub diferite forme, voluntar sau ca o condiție de acces la un joc, site sau o comunitate online.
Dacă doar accesul prietenilor la toate datele proprii este permis, informațiile postate vor deveni accesibile și altor persoane, necunoscute copilului și prietene a prietenilor acestuia. Comportamentul online al adolescenţilor Nimeni nu este de acord cu dezvăluirea datelor personale necunoscuților sau expunerea lor publică. Nici copiii nu ar accepta așa ceva. Însă, aflați în fața monitoarelor, mulți dintre adolescenți acceptă cu ușurință furnizarea detaliilor privind identitatea lor sau a familiei pentru a-și crea rapid o adresa de e-mail, pentru participarea la un concurs online sau pentru a intra în posesia unui cadou.
De asemenea, adolescenții și tinerii cu conturi pe rețelele de socializare au tendința de a posta o multitudine de informații cu caracter personal. Profesorii pot afla aceste lucruri despre ei? Dar un viitor angajator? Dar care nu sunt? Pentru a evita situaţia de a cădea victimă unor activităţi de fraudă online la achiziţionarea de produse, trebuie respectat un set minim de reguli:.
Servicii de escrow - terțe părți într-o tranzacție care recepționează, depozitează și ulterior livrează fonduri sau documente atunci când se constată îndeplinirea anumitor condiții; cont constituit între un debitor și creditor, dar deținut de un terț, nefiind însă discreționar la dispoziția acestuia; este folosit în cazul în care unul dintre ei nu își achită obligațiile contractuale;.
Facebook este o enormă rețea socială, accesibilă gratuit, care are sute de milioane de utilizatori din întreaga lume. Pentru a folosi Facebook, tot ce trebuie să faci este să te înscrii folosindu-ți adresa de email și introducând date ca numele tău, genul, data de naștere.
Ți se crează în acest fel o pagină de profil pe care o poti completa cu informații, răspunzând la diverse întrebări standard din formularele Facebook. Întrebările sunt menite să ajute utilizatorul să-și creeze. Facebook nu este menit să fie folosit de persoanele sub 13 ani, dar nu este dificil să-ți creezi un profil chiar dacă ai sub această vârstă. Orice profil care contravine politicilor Facebook, inclusiv cele create cu date false vor fi suspendate sau șterse de către Facebook.
Pe lângă afișarea informațiilor de profil și a intereselor, Facebook permite unui utilizator să facă multe alte lucruri, cum ar fi să posteze statusuri, prin care spune celorlalți unde este și ce face, poate să se joace jocuri, să vorbească pe chat, să comenteze pe profilurile altor persoane și multe altele.
Nici măcar nu e nevoie să aibă un computer la îndemână ca să își verifice și să își updateze pagina de Facebook, poate să facă acest lucru de pe telefonul mobil sau de pe alt dispozitiv mobil. De ce este Facebook important? Tinerii îl adoră. În schimb, părinții aud multe lucruri negative despre el.
Într-adevăr, Facebook are partea lui de poze deochiate, schimburi de replici tăioase și chiar certuri care se extind în viața reală, dar Facebook este o modalitate excelentă pentru copii să comunice cu prietenii, să își dezvăluie interesele și să se distreze. Adolescenții simt o mare presiune socială să folosească Facebook-ul și, dacă el este folosit într-un mod responsabil, poate reprezenta un instrument util și distractiv prin care tinerii să păstreze legătura cu prietenii lor.
Din păcate, copii pot fi nemiloși uneori și nu se vor da în lături de la a folosi orice instrument să rănească, să hărțuiască sau să facă de rușine pe altcineva. Părinții aud de multe ori povești despre adoleșcenți care folosesc Facebook-ul în mod greșit și devin îngrijorați pentru copiii lor care ar putea să devină mult prea preocupați de micile neînțelegeri care se iscă în lumea virtuală.
Lucrul pe care părinții trebuie să îl aibă în vedere este că acest website nu este o problemă, ci că depinde foarte mult de felul în care el este folosit. De aceea este foarte important să discurtăm cu tinerii și. Acestea spuse, există foarte multe alte aspecte care țin de siguranța și confidențialitatea pe internet de care trebuie să fim conștienți.
Copiii își pot posta locația lor fizică, spunând unde sunt și invitânduși prietenii să li se alăture. Chiar și prietenii care nu au Facebook pot fi marcați tag într-o locație. Această opțiune ar trebui dezactivată când vorbim despre copii. Facebook poate, de asemenea, să expună copiii la comentarii nedorite atât din partea prietenilor, cât și din partea unor persoane necunoscute.
Aceastea se pot transforma în dispute care se infiltrează și în viața reală a copiilor și îi afectează creându-le stări de tensiune. Poate cea mai spinoasă problemă sunt pozele, gândurile sau sentimentele care, odată expuse, nu mai sunt sub controlul adolescentului. Adolescenții care folosesc Facebook creează o amprentă digitală care poate rămâne online o lungă perioadă de timp și având în vedere impulsivitatea adolescenților, ei pot să facă sau să spună lucruri pe Facebook pe care să le regrete mai apoi.
Este foarte ușor pentru alți prieteni să dea mai departe orice conținut postat de un adolescent — chiar și conversațiile. Ceea ce poate părea amuzant într-un anumit moment, poate, de asemenea, să afecteze viața personală și profesională mai târziu.
Înțelegând setările de confidențialitate Facebook. Pe Facebook, numele și poza de profil sunt întotdeauna vizibile public. Acest lucru înseamnă că alți utilizatori Facebook, pot vedea aceste informații atunci când ajung pe pagina unui anumit utilizator. Persoanele care pot vedea informațiile personale, care pot scrie pe profilul unui utilizator, pot fi limitate prin setările de siguranță Facebook.
Informația poate fi făcută accesibilă Tuturor, Prietenilor prietenilor sau Doar prietenilor. De asemenea, se poate limita cine ar putea să vadă poze, comentarii sau alte conținuturi postate de către utilizator.
Dacă un adolescent are o pagină de. Facebook, este important ca dumneavoastră să stați alături de ei și împreună să revizuiți setările sale de siguranță Facebook. Pe lângă asta, e bine să oferiți informații cu privire la motivația pentru care e vital să ne controlăm informațiile personale.
Odată ce o informație este postată, ea scapă de sub controlul adolescentului — ea poate fi copiată, salvată sau dată mai departe altor persoane.
Prin crearea unei pagini și familiarizarea cu setările Facebook, puteți să ajutați adolescenții să îl folosească într-un mod responsabil. Găsiți mai jos câteva sfaturi care v-ar putea ajuta să navigați prin acest teritoriu nou. Sfaturi despre cum să vorbim cu adolescecenții despre Facebook. Încurajați-i pe aceștia să fie selectivi cu privire la informațiile pe care le postează și chiar activitățile pe care le întreprind acolo.
Aplicațiile pe care le folosesc și jocurile pe care le joacă pot și ele să fie văzute de către ceilalți. Setările predefinite ale Facebook tind să lase o mare parte din informații publice până când utilizatorul le face private deși setările pentru conturile minorilor sunt mai stricte. Revizuiți setările împreună cu adolescenții și asigurați-vă că sunt setate astfel încât doar prietenii să poată vedea profilul lor. Opțiunea Facebook Places permite utilizatorilor să-și posteze locația.
Copiii pot, de asemenea, să-și marcheze tag și alți prieteni ca fiind prezenți la respectivul loc. Recomandăm ca această opțiune să fie dezactivată în cazul copiilor și tinerilor. Nu este permis ca adolescenții să posteze poze în ipostaze discutabile care i-ar putea afecta pe viitor.
Totodată, ei trebuie să se gândească bine înainte de a posta statusuri sau comentarii. Amintițile că odată ce postează ceva ei pierd controlul asupra acelei informații.
Copiii sunt foarte prinși în moment și sunt mai predispuși să posteze ceva sub impuls. Lucrați cu ei ca să corecteze acest lucru. Învățați-i să se întrebe de ce postează un anumit lucru, cine va putea să vadă lucrul respectiv și dacă acest conținut ar putea fi înțeles greșit sau chiar folosit împotriva lor mai târziu.
Sunt foarte multe reclame pe Facebook și multe companii mari care au pagini acolo. Cei din marketing folosesc în mod activ rețelele sociale pentru a ajunge la acest tip de audiență. Cea mai bună modalitate de a învăța despre Facebook este să vă creați chiar dumneavoastră un cont. Totodată, o modalitate foarte bună de a porni o discuție cu un adolescent este de a-l ruga să vă arate cum se poate crea un cont pe Facebook.
De aceea, e bine să vedeți ceea ce ei postează. Mulți dintre ei vor fi de acord, dar e bine să nu fiți intruzivi și să nu postați foarte multe comentarii, să vă împrieteniți cu prietenii lor, etc. Veți vedea pe internet multe lucruri bune, rele și unele chiar de neînțeles. Dacă vreţi să evitaţi situaţia în care cei mici se retrag din prietenia cu dumneavoastră de pe Facebook, atunci nu le faceți observații cu privire la orice mic lucru.
Vorbiți mai mult despre aspecte mai generale și cu adevărat importante. Și ei la rândul lor pot vedea ceea ce postați. Un comportament potrivit îi va inspira pe tineri să aibă o amprentă digitală curată.
Elevii vor învăța că multe website-uri solicită informații confidențiale și vor discuta ce reguli să respecte în aceste situații. Ei vor trece în revistă ce informații sunt confidențiale sau au caracter personal și nu trebuie dezvăluite fără acordul unui adult în care pot avea încredere. Vor vedea un chestionar online a cărui completare se face cu date confidențiale și vor înțelege că nu ar trebui niciodată să ofere astfel de informații.
Ei vor naviga apoi pe site-uri care solicită un nume de utilizator username și vor înțelege ce reguli trebuie să respecte pentru a-și proteja datele personale atunci când stabilesc un nume de utilizator. Timp estimat: 45 minute. Materiale și instrumente Pregătiți prezentarea website-urilor Sigur. Definiții Date informații personale — date proprii unei persoane, folosite pentru identificarea acesteia și care au un caracter privat: nume și prenume, adresa, numerele de telefon, școala și clasa din care fac parte, programul familiei etc.
Ce vei face dacă cineva necunoscut îți cere adresa și numărul de telefon? Elevii trebui să înțeleagă că nu trebuie niciodată să dezvăluie astfel de informații, cu excepția permisiunii unui adult de încredere. Întrebarea reprezintă o ocazie pentru a afla dacă elevii cunosc acest răspuns. Dacă nu-l știau, ajutați-i să-l țină minte. Ele nu trebuie dezvăluite, cu excepția situațiilor când au de-a face cu persoane apropiate, cum ar fi rude, profesori sau prieteni apropiați.
Cereți elevilor să ofere exemple de informații care trebuie să rămână private. Scrieți pe tablă sau pe flipchart răspunsurile lor pentru a le avea la dispoziție mai târziu.
Verificați dacă toți au înțeles că datele personale private includ următoarele: - - - - - - - -. Subliniați că nu sunt deloc în siguranța dacă oferă aceste informații persoanelor pe care nu le cunosc.
Ei trebuie să întrebe întotdeauna pe unul dintre părinți ori o altă persoană apropiată dacă pot să facă acest lucru. Ce faci dacă cineva necunoscut îți trimite un e- mail sau un mesaj pe telefon în care îți cere adresa și numărul de telefon? Ei vor învăța câteva reguli pentru a-i ajuta să procedeze astfel. Probabil elevii vor menționa cazurile când li s-a. Elevii trebuie să recunoască acest tip de informații, cum ar fi adresa, numărul de telefon sau e- mailul.
De ce completarea unui formular online cu date personale este același lucru cu dezvăluirea lor unor persoane necunoscute? Numai adulții pot face acest lucru, atunci când este vorba despre date cu caracter personal. Elevii trebuie înțeleagă că, ori de câte ori trimit informații online prin intermediul unui calculator sau al unui telefon mobil cu acces la Internet , acestea pot fi văzute de persoane pe care ei nu le cunosc.
Apoi dați click pe site-urile alese și cereți elevilor să creeze un nume de utilizator. Big Brain vsav. Ai putea să le combini cu alte cuvinte sau numere. Elevii trebuie să înțeleagă că numele lor real este confidențial, astfel că nu poate face parte din username-ul ales. Ele nu trebuie să conțină numele partenerului, vârsta, școala, adresa de email, data nașterii sau orice altă informație privată.
CEREȚI elevilor să-și intervieveze partenerul folosind următoarele întrebări și să-și noteze pe hârtie răspunsurile.
Care este animalul tău preferat? Care este personajul, emisiunea TV sau cartea preferată? Care sunt numerele tale preferate? CEREȚI elevilor să prezinte clasei numele de utilizator alese pentru verificarea respectării regulilor de mai sus. Puteți folosi următoarele întrebări pentru a evalua modul în care elevii au înțeles regulile prezentate. Când ți se pot cere informații cu caracter personal pe calculator?
Elevii trebuie să descrie cum li s-ar putea cere informații personale la completarea unor formulare de înregistrare.
Ce reguli trebuie să respecți la crearea unui username? Elevii trebuie să recunoască că un username sigur este acela care nu conține nicio informație personală și e ușor de reținut. De asemenea, ei trebuie să ceară ajutorul unui adult atunci când se înregistrează pe un website. Cereți elevilor să lucreze acasă cu un membru al familiei pentru a crea nume de utilizator sigure, respectând regulile învățate. Poți găsi informațiile cu caracter personal? Marchează cu X informațiile pe care nu trebuie să le dezvălui persoanelor pe care nu le cunoști foarte bine.
Elevii vor experimenta situația în care alte persoane pretind că rezultatul muncii lor le aparține. Ei vor determina în ce condiții sunt acceptabile sau nu situații diferite în care sunt implicați elevii și temele lor pentru acasă. Ei își vor însuși modurile corecte de citare a ideilor și textelor culese de pe Internet, inclusiv includerea citării într-un text scris.
Participanți: elevi din ciclul gimnazial. Obiective Elevii vor fi în măsură să…. Elevii vor reflecta asupra avantajelor și capcanelor mediului online pentru ei, pentru relațiile cu persoanele apropiate lor sau pentru societate în general.
Apoi Ghidul de discuție privind avantajele și capcanele vieții digitale va oferi elevilor punctele de plecare în exprimarea opiniilor cu privire la subiectul dezbaterii. Definiții Capcană — cursă ori pericol greu de depistat Nativ digital — persoană care a crescut cu calculatoarele, jocurile video și Internetul încă de la naștere și se simte confortabil cu aceste tehnologii. Bun cetățean digital - persoana care folosește Internetul și alte tehnologii digitale de informare și comunicare pentru scopuri bune, cum ar fi crearea de comunități incluzive, colaborare pozitivă, cauze prosociale, dezvoltare personală etc.
Dacă Internetul, telefoanele mobile sau alte instrumente de comunicare nu ar fi existat, viața ta ar fi fost mai bună sau mai rea? Răspunsuri variate. Cum te-ai simți dacă nu ai putea să foloseștei Internetul sau telefonul mobil pentru o săptămână? Viața ta ar fi diferită? CEREȚI elevilor să se gândească în liniște despre viața lor digitală și despre cum folosesc Internetul, folosind următoarele întrebări:.
De-a lungul dezbaterii, orientați elevii să se gândească la viața lor digitală, a prietenilor și a societății în general, subliniind aspectele pozitive numeroase sau cele negative. Ce trebuie să facă că să devină buni cetățeni digitali?
E nevoie de o schimbare în comportamentul lor? Dacă da, care este aceasta? Răspunsurile pot fi un reper în evaluarea înțelegerii filmului de către elevi. SCRIEȚI următoarea întrebare pe tablă și rugați elevii să răspundă în câteva propoziții: Odată cu puterea vine responsabilitatea: Ce înseamnă acest lucru în viața ta digitală?
Evaluarea răspunsurilor lor oferă o bună imagine asupra înțelegerii obiectivelor dezbaterii. Elevii au analizat cu succes avantajele și capcanele vieții digitale? Cereți elevilor să întrebe membrii familiilor lor care nu au crescut cu un calculator sau cu telefon mobil conectat la Internet, cum era viața lor înainte? Cum intrau în legătură cu familia sau cu prietenii lor? Cum își făceau temele pentru acasă? Cum aflau despre locurile de muncă și cum aplicau?
Privind înapoi, care erau avantajele și dezavantajele de a nu avea acces la tehnologiile moderne de comunicare online?
Care sunt modurile în care copiii din film participă la viața digitală? Și voi le folosiți? Sunt și alte căi prin care Internetul poate fi folosit în sens pozitiv? Credeți că există modalități prin care mediul online poate întări relațiile între oameni?
Dar căi prin care aceste relații să fie amenințate? Ce simți când știi că oamenii îți cunosc identitatea online?
Unii declară că astăzi copiii cunosc mai multe despre viața lor digitală decât știu părinții sau profesorii.
Tu ce crezi? Ca au vrut să spună? Există aspecte pozitive în legătură cu acest lucru? Dar negative? Cineva spunea în film că i-au folosit foarte mult comentariile altora despre munca ei. Ai primit vreodată feedback pentru ceva făcut online? A fost o experiență bună? De ce sau de ce nu? Care sunt lucrurile spuse de copii în film despre respectarea creației, a muncii altuia? Există exemple în acest sens?
Ea nu vrea ca străinii să afle lucruri despre ea. Ceea ce e necunoscut poate inspira frică. Pe Internet, oamenii nu știu cine ești.
Ești anonim pe Internet. Poți pretinde că ești o cu totul altă persoană. Poți fi băiat dacă ești fată, și invers. Poți pretinde altă vârstă - și poți fi tratat ca un adult. Un este acea persoană care a crescut utilizând calculatoarele, jocurile video și Internetul și se simte confortabil cu aceste tehnologii.
Ce înseamnă acest lucru? Există aspecte pozitive și aspecte negative în legătură cu petrecerea timpului pe Internet? Citește propozițiile de mai jos și încercuiește atunci când aspectele enunțate sunt pozitive sau negative. Adolescenții și tinerii în special trimit texte, fotografii sau secvențe video cu caracter sexual, în care protagoniștii sunt de cele mai multe ori ei înșiși, prin SMS, email, webcam, Skype sau prin intermediul rețelelor sociale unde imaginile sunt postate și partajate cu alți utilizatori Facebook, Twitter, Flickr, Youtube etc.
Puțini dintre ei își dau seama că, odată transmise imaginile și secvențele video, dispare controlul asupra redistribuirii lor pe alte website-uri sau conturi ale rețelelor de socializare, făcând inutil orice efort de recuperare a fișierelor. Fenomen apărut recent, sexting-ul a ajuns în atenția autorităților și organizațiilor cu preocupări în domeniul siguranței online, fiind asociat cu o gamă largă de consecințe de natură legală și socială.
Conform cercetării publicate în de Academia Americană de Pediatrie12, acest fenomen apare ca parte a unui comportament sexual de risc printre adolescenți, în ciuda presupunerilor anterioare care indicau un pericol minim. Una dintre recomandările autorilor este includerea dezbaterilor privind sexting-ul și riscurile asociate acestuia în programa cursului opțional privind educația pentru sănătate.
Motivele pentru care adolescenții recurg la acest tip de comportament sunt legate fie de atragerea atenției și creșterea popularității lor, fie de lansarea unei glume în grupul de prieteni sau în relaţia de cuplu, crezând că vor rămâne private. Gravitatea situației va depinde de natura imaginii sau a secvenței video, de cât de explicit este conținutul, de intenția cu care a fost transmisă și de dimensiunea publicității ei transfer către o persoană sau publicare pe Facebook.
În calitate de educatori școlari, diriginți sau profesori ai elevilor implicați în situațiile de sexting, trebuie respectate următoarele reguli:. Vorbiți cu victima, ținând seama de nevoia acesteia de a se simți susținută și în siguranță. Având sentimentul că a pierdut cu totul controlul asupra situației, victimei trebuie să i se explice că nu e singură și că va fi ajutată să depășească această situație nefericită.
Ea nu trebuie admonestată sau judecată. Ea are nevoie să i se explice care sunt pașii de urmat. Părinții trebuie anunțați despre situația apărută. În cazul în care victima refuză, încercați să o convingeți să faceți împreună acest lucru. Evaluați impactul situației aflând ce conține imaginea fără a o privi , care a fost intenția trimiterii sau postării ei și gradul de răspândire. Probabil că ar fi utilă o discuție cu unii dintre elevii care au auzit despre problema apărută, dar înainte de aceasta, informați victima asupra persoanelor pe care le veți întâlni.
Adresați-vă persoanei care a răspândit fotografia sau secvența video cerându-i să elimine fișierele atât de pe site-ul pe care au fost încărcate cât și de pe dispozitivele pe care se pot afla telefonul mobil, memorii externe, hard-diskuri. Implicați atât părinții victimei cât și pe cei ai autorului postării în urmărirea și rezolvarea situației.
Fiți atent la evoluția emoțională și comportamentală a victimei, iar la nevoie cereți suportul specialiștilor. Gândiți-vă la măsuri de reparație scuze care ar putea avea un efect pozitiv asupra victimei și autorului.
Victimele vor întâmpina dificultăți în a comunica cu persoanele care au privit imaginile stânjenitoare. Cadrul didactic trebuie să rămână în primul rând o. De aceea, traducerile realizate cu acest program nu pot fi considerate ca fiind sigure.
De foarte multe ori traducerile nu sunt corecte aşa că ar trebui utilizate şi alte surse cum ar fi clasicul dicţionar. Alte exemple de site-uri de traducere:. Deoarece avem web-ul la dispoziție, căutarea într-un dicționar, citirea unei cărți și chiar o plimbare până la bibliotecă pot fi activități ce uneori par o corvoadă pentru tinerii din ziua de azi.
Spre exemplu, pentru că atunci când vine vorba de tema la limba Engleză sau Franceză elevii se grăbesc să realizeze traduceri cu ajutorul site-urilor care oferă acest serviciu, e important să le recomandaţi surse de încredere. Astfel, cel mai popular serviciu de acest gen este Google Translate, chiar dacă traducerile realizate nu sunt în totalitate corecte.
Google Translate www. Mediul online poate fi considerat ca fiind cea mai vastă bibliotecă a lumii. După cum aminteam și în introducere, orice persoană din lume, cu o conexiune la internet poate contribui la dezvoltarea acestei baze de resurse. Astfel s-au creat în timp, mai multe tipuri sau categorii de resurse. De exemplu, resursele pe care un elev le poate utiliza de-a lungul unui an şcolar.
Ştim că pentru fiecare materie în parte, un elev trebuie să alcătuiască referate, să vină cu informaţii noi şi să pună în discuţie probleme pe care le-a întâmpinat. Aceasta înseamnă că elevul nostru va utilliza cu interes Internetul în căutarea de resurse educaţionale pentru a-şi demonstra curiozitatea şi pasiunea asupra obiectului respectiv, cât şi dorinţa de a învăţa din ce în ce mai mult.
Pentru a căuta resurse şi pentru a-şi face tema, un elev trebuie să deschidă un browser de Internet. Şi cum după o zi lungă de şcoală, oricine merită câteva momente de relaxare, primul site deschis va fi www. Aici se găsesc alte tipuri de resurse care chiar dacă au legătură cu şcoala pozele colegilor, comentarii, statusuri, etc , nu au legătură şi cu partea de resurse educaţionale. Astfel, elevul accesează şi resursele de divertisment existente online.
Următoarea etapă în descoperirea de lucruri cât mai interesante în lumea educaţiei este fie urmărirea de clipuri pe Youtube sau oricare altă platformă de acest gen, fie urmărirea de momente comice pe diverse site-uri şi, posibil, o pauză de recreere cu cel mai nou joc apărut. De multe ori, când spre finalul unei zile lungi şi istovitoare, elevii încep realizarea referatului, consideră că sunt mult prea multe informaţii de prelucrat şi recurg la mult mai simpla metodă: copy-paste.
Astfel, e posibil ca mai mult de jumătate din clasă ajunge să predea profesorului acelaşi referat, cu variaţiuni foarte apropiate pe aceeaşi temă. Problema referatelor copiate şi a informaţiilor căutate în grabă apare şi din cauza faptului că, de multe ori, elevii nu au o cultură a căutării de resurse online. Ei trebuie. Ştiaţi că? Dacă ar fi scoase toate la imprimantă s-ar forma o grămadă înaltă cât de Turnuri Eiffel puse unul peste altul!
Cum pot elevii obţine un referat original? Internetul este vast dar informaţia este aceeaşi indiferent de dispozitivul cu care o accesezi. Într-adevăr este foarte posibil ca doi sau mai mulţi copii să ajungă la aceleaşi informaţii în urma unor căutări cu termeni asemănători.
Ceea ce trebuie să ştie copiii este că informaţiile trebuie căutate în mai multe surse şi fiecare informaţie găsită trebuie trecută prin filtrul personal astfel încât la final să rezulte o idee originală care conţine doar informaţia de bază din sursa citită online.
În cazul enciclopediilor deschise, cum este Wikipedia, oricine poate fi editor şi poate adăuga informaţii. De aceea, orice informaţie trebuie verificată cu alte surse sau cu surse considerate veridice.
E-learning Sistemele de E-learning nu sunt foarte dezvoltate în România, dar în străinătate sunt utilizate de instituţii, universităţi, companii care vor să îşi perfecţioneze angajaţii, etc. Astfel, te conectezi prin intermediul internetului la sistemul de e-learning pe care vrei să îl utilizezi şi poţi vizualiza lecţii, poţi participa la cursurile care se predau în acel moment, găseşti lecţiile predate anterior, etc.
De asemenea, sistemele de e-learning au integrate sisteme de evaluare a cunoştinţelor acumulate în timpul cursului pentru a putea nota corespunzător fiecare cursant. Enciclopediile online Enciclopediile online sunt surse excelente de informare pentru elevi şi chiar pentru studenţi sau profesori datorită cantităţii enorme de informaţii pe care o deţin şi care poate fi foarte uşor de obţinută prin utilizarea funcţiei de căutare integrată în fiecare enciclopedie în parte.
Trebuie însă făcută diferenţa între enciclopediile deschise tuturor editorilor şi cele care au editori profesionişti care pot să facă adăugări de termeni şi definiţii. Enciclopediile deschise sunt acele enciclopedii în care oricine are un cont poate să adauge termeni şi articole care mai apoi.
Până la momentul adăugării, acel articol rămâne online şi vizibil oricui cu notificarea că necesită editare. Cum găsesc informaţii utile într-o enciclopedie online? Orice enciclopedie are încorporat un formular de căutare care ajută utilizatorii să găsească informaţiile de care au nevoie. Însă, elevii nu trebuie să se aştepte să găsească referatul pentru ora de biologie în întregime pe Wikipedia. Vor găsi într-devăr informaţii utile care trebuiesc parcurse şi prelucrate înainte de a ajunge în lucrarea lor.
Printre cele mai populare şi mai utile enciclopedii se numără:. Surse ce pot fi recomandate elevilor În continuare am realizat o scurtă listă a resurselor pe care elevii le pot accesa pentru activităţile şcolare. Pentru a realiza acest lucru a dotat un aparat cu un microfon care transformă vibraţiile sonore în oscilaţii electrice şi cu un receptor în care ajung — prin intermediul firelor — acele oscilaţii electrice, fiind transformate înapoi în.
Site-ul este în limba engleză, dar poate fi foarte util pentru elevi şi studenţi. La început, telefonul inventat de Bell avea microfonul şi receptorul complet separate, primul necesitând a fi ţinut cu o mână în dreptul gurii, iar celălalt — cu cealaltă mână, în dreptul uneia dintre urechi. Prima convorbire telefonică a avut loc pe data de 10 martie , între domnul Bell şi asistentul său, iar primele telefoane au fost utilizate strict pentru scopuri practice de către instituţii de interes public, precum spitale, poliţie, armată etc.
Ulterior, un număr din ce în ce mai mare de persoane şi-au arătat interesul faţă de invenţia care avea să aducă îmbunătăţiri considerabile procesului de comunicare.
Primul apel de pe un telefon mobil a fost. Dacă primele modele cântăreau aproape 1 kilogram şi timpul necesar încărcării acestora se ridica la 10 ore, între timp tehnologia a avansat atât de mult încât acestea încep să ia locul altor echipamente precum, calculatoarele sau aparatele GPS. În zilele noastre, pe lânga funcţia de bază, de apelare, telefonul îndeplineşte funcţii tot mai diversificate, precum vizualizarea celui apelat, trimiterea de mesaje, realizarea de fotografii și înregistrări video, ascultarea de fișiere audio şi stații radio, folosirea şi chiar oferirea internetului către alte aparate, utilizarea GPS-ului, transferul de informaţii etc.
Diversificarea continuă a funcțiilor telefonului mobil, accesibilizarea ofertelor de servicii și nevoia de a fi continuu conectați cu cei din jurul nostru, face ca telefonul să devină mai mult decât un instrument rapid de comunicare cu ceilalți. Astfel, utilizarea rețelelor sociale, a serviciilor cu valoare adăugată, a celor de tip mobile banking, localizarea prin GPS ori serviciile de mesagerie instantă, sunt doar câteva dintre opțiunile pe care utilizatorii telefoanelor de tip smartphone le au la dispoziție prin intermediul telefonului mobil.
Folosirea acestor opțiuni în mod responsabil simplifică experiența utilizatorilor, oferindu-le acestora posibilitatea de a explora conținut relevant și de a păstra mai ușor legătura cu cei apropiați, în deplină siguranță.
De aceea, este recomandat ca utilizatorii să cunoască setările generale și de securitate ale telefonului, în special dacă aceștia sunt copii. Sfaturi generale de utilizare a telefonului Vom prezenta în continuare o serie de recomandări legate de utilizarea telefonului mobil de către copii. Un copil ar trebui să ştie că este bine:. Să NU expună demonstrativ telefonul mobil, ci să îl ţină într-un loc sigur atunci când nu îl foloseşte; Să NU permită persoanelor străine să împrumute şi să utilizeze telefonul mobil personal, atâta timp cât nu este vorba de o urgenţă clară; Să NU vorbească tare în spaţiile publice, pentru a nu-i deranja pe cei din jurul lui; Să NU răspundă la telefon atunci când este sunat de pe un număr pe care nu-l cunoaşte; Să NU dezvăluie informaţii personale decât persoanelor cunoscute şi de încredere; Să NU folosească telefonul pentru a trimite mesaje sau fotografii ofensatoare; Să NU realizeze apeluri false de urgență.
Acestea sunt identificabile și pot cauza prejudicii atât celor care abuzează, dar și celor care au într-adevăr o urgență, dar nu pot semnala acest lucru din cauza aglomerării liniilor telefonice. Informaţiile circulă mult mai uşor prin intermediul telefoanelor mobile, iar copiii trebuie să conştientizeze că doar utilizarea responsabilă a acestora îi poate feri de eventuale riscuri. Ei nu trebuie să ofere informaţii decât persoanelor cunoscute şi să nu răspundă apelurilor primite de la utilizatori ascunși care au setare de neafișare a numărului.
Există mai multe metode prin care se poate evita riscul ca cei mici să devină victimele intimidării sau hărţuirii prin telefon. Intimidarea poate provoca sentimente de ruşine sau frică, iar cei mici pot deveni reticenţi în a discuta despre acest lucru, deoarece pot considera că sunt capabili să rezolve aceste probleme şi singuri.
Semne care ar putea sugera existenţa unei probleme sunt schimbările în comportamentul copilului, o atitudine neobişnuit de tăcută sau retrasă, încercări repetate de a lipsi de la şcoală, evitarea deplasării în locuri unde se află și alţi copii la orele de educație fizică etc.
În aceste cazuri, trebuie încurajaţi atât de către părinţi, cât şi de către profesori, să spună ce probleme au. În cazurile de intimidare sau hărțuire prin telefon, în care numărul apelantului este identificabil, se poate restricționa primirea apelurilor de la numărul de telefon respectiv, aceasta fiind o funcție disponibilă pe anumite modele de telefon. Dacă ameninţările continuă şi pe alte căi, este recomandată sesizarea autorităţilor.
Pentru mai multe informaţii privind blocarea din setările telefonului, se poate consulta manualul telefonului sau apela serviciul Helpline Sigur. Info, la numărul de telefon Setări generale de siguranţă ale telefonului Blocarea tastelor şi a ecranului este o primă setare de siguranţă a telefonului cu ajutorul căreia se evită activarea acestuia în timp ce se află în buzunar sau în geantă.
Astfel, se previne apelarea neintenționată, precum și posibilitatea de activare a unor funcții nedorite. În cazul anumitor modele de telefoane, se pot seta coduri numerice, parole sau modele tactile pentru deblocarea ecranului. Personalizarea codului PIN și a codului de siguranță ale telefonului sunt alte elemente care pot preveni utilizarea nedorită, în special în cazul pierderii sau furtului telefonului. Setări generale de control Noile tehnologii oferă multiple posibilităţi de comunicare, ce atrag în mod implicit şi riscuri.
Copiii trebuie să facă diferenţa între informaţiile publice şi informaţiile personale, să ştie că informaţiile personale nu trebuie transmise decât persoanelor cunoscute şi de încredere. Cei mici trebuie să oprească funcţiile de Bluetooth sau date mobile Internet atunci când nu le utilizează pentru a transfera date, evitând astfel comunicarea cu alte dispozitive.
În plus, oprirea acestora va prelungi durata bateriei telefonului. Mai mult decât atât, ei trebuie să îşi protejeze telefonul de eventualii viruşi de pe Internet şi de aplicaţiile ce pot dăuna acestuia.
Cei mici trebuie sfătuiţi să nu descarce aplicaţii necunoscute şi să nu deschidă fişiere ataşate primite pe e-mail de la expeditori pe care nu îi recunosc, deoarece pot conţine viruşi. În cazul în care copiii utilizează un smartphone, se recomandă ca telefonul să aibă softul actualizat constant, pentru că variantele noi de soft pot aduce îmbunătăţiri de siguranţă.
Această actualizare se poate face accesând setările telefonului sau cu ajutorul unui reprezentant al companiei de telefonie mobilă. Trebuie evitată conectarea la sursele tip Wi-Fi necunoscute, deoarece acestea pot facilita transferul de viruşi.
Acest lucru este posibil prin activarea opțiunii care solicită întotdeauna aprobare înaintea conectării la o rețea Wi-Fi. De asemenea, funcţia Wi-Fi trebuie oprită în momentul în care nu este folosită, pentru a prelungi viaţa bateriei şi pentru a evita conectările menţionate mai sus. O altă informaţie ce poate pune în pericol siguranţa copilului este locaţia sa geografică, nefiind recomandată transmiterea acesteia pe site-urile de socializare.
Informaţii despre descărcarea aplicaţiilor riscuri, prevenire, utilizarea datelor din telefon, condiţii şi termeni În momentul în care unui copil i se oferă posibilitatea să utilizeze un smartphone, indiferent de tipul acestuia cu sistem de operare iOS, Android sau Symbian , el are la dispoziţie o întreagă gamă de aplicaţii din care poate alege, pentru a-şi personaliza telefonul sau pentru a-i îmbunătăţi caracteristicile.
Deşi varietatea de aplicaţii a apărut datorită nevoilor umane de organizare şi divertisment, în lipsa unui control constant, un copil poate ajunge să folosească aparatul în detrimentul său.
Cel mic poate descărca jocuri ce îl pot distrage de la activităţile zilnice, jocuri ce promovează violenţa, sau aplicaţii pentru adulţi. Orice descărcare de aplicaţie se face cu ajutorul unui cont şi presupune acordul privind termenii şi condiţiile legale aflate în vigoare şi, de asemenea, în cazul aplicaţiilor contra cost, detaliile de plată ale unui cont. Ca măsură de prevenție, este de preferat ca cei mici să nu utilizeze conturile părinților, ci să aibă propriul cont, de pe care să poată descarca doar aplicaţiile gratuite.
În plus, există furnizori de telefonie mobilă sau de soluții de protecție a datelor, care pun la dispozitia părinților aplicaţii de control parental ce pot fi descărcate gratuit sau contra cost.
Acestea monitorizează utilizarea telefonului, oferind părinților posibilitatea de a restricționa accesul la siteuri ce au un conţinut nepotrivit pentru copii sau de a limita, la un anumit interval de timp, utilizarea telefonului sau a Internetului. Scopul acestor aplicații este acela de a preveni riscurile inerente ce pot apărea în timpul utilizării telefonului, însă eficiența unui astfel de instrument depinde foarte mult de relația părinte-copil.
De aceea, se recomandă ca instalarea unor astfel de aplicații să fie precedată de o discuție deschisă, în care copilului să i se explice rolul acestora. Telefonul mobil, datorită funcţiilor sale din ce în ce mai complexe, preia o mare parte din atribuţiile computerului, precum accesul la o diversitate de resurse şi materiale informative. Navigarea pe Internet oferă copiilor posibilitatea de a accesa, pe lângă programele special dedicate acestora, precum jocuri sau materiale educative, o serie de servicii şi informaţii destinate adulţilor site-uri sau aplicaţii care conţin pornografie, violenţă sau jocuri de noroc.
Un prim pas pentru a evita expunerea copiilor la acest tip de conţinut este purtarea unei discuţii deschise prin care să se clarifice faptul că uneori informaţiile din astfel de surse sunt nepotrivite şi pot fi chiar supărătoare.
Mai mult, ei trebuie încurajaţi să spună unei persoane de încredere de câte ori văd un lucru care îi deranjează, atât pe telefonul lor, cât şi pe al unui prieten.
Copiii pot avea acces la servicii cu teme pentru adulţi prin intermediul site-urilor sau aplicaţiilor folosite pe telefonul mobil, și de aceea este important să li se explice rolul avertismentelor legate de vârsta minimă pentru accesarea conținutului respectiv. De asemenea, informații legate de natura conținutului unei aplicații se pot găsi în termenii şi condiţiile pe care utilizatorul trebuie să le parcurgă înainte de a accesa conţinutul oferit, motiv pentru care se recomanda citirea cu atenție a acestor informații.
Atât operatorii de telefonie mobilă, cât şi organizaţiile internaţionale specializate în siguranța digitală, încurajează raportarea conţinutului potenţial ilegal sau dăunător. În cazul în care regăsiți în mediul online situații ori materiale ilegale, sau care pot dăuna dezvoltării emoționale a copiilor, este bine de știut că există un punct de raportare a acestui tip de conținut, la adresa www. Sfaturi pentru siguranţa datelor Datele personale pot fi accesate cu uşurinţă prin intermediul Internetului dacă, din neatenție, se agreează acest lucru.
Există site-uri care solicită informații personale în momentul accesării precum contactele. Cele mai uzuale siteuri care solicită astfel de date sunt camerele de chat online, site-urile de comunităţi virtuale şi site-urile comerciale. Camerele de chat online pot fi accesate prin intermediul telefoanelor mobile, atât prin intermediul Internetului, cât şi prin intermediul unor aplicaţii special create pentru acestea. Ele sunt grupate în funcţie de hobby-uri sau alte interese, ceea ce le face foarte prietenoase pentru utilizatorii care doresc să cunoască alte persoane ce împărtăşesc pasiuni comune.
Copiii trebuie ajutați să conștientizeze că identităţile virtuale nu coincid, uneori, cu cele reale, ei putând astfel oferi cu ușurință informaţii personale unor necunoscuţi, crezând că aceștia sunt cu adevărat ceea ce ei pretind că sunt: copii de aceeaşi vârstă, din acelaşi oraş etc. Pericolul întâlnit cel mai adesea este ca un copil să fie tentat să stabilească o întâlnire cu persoanele cunoscute pe astfel de site-uri sau să ofere informații referitoare la adresa unde locuieşte, date de identitate sau zile când părinţii nu sunt acasă.
Pentru a evita acest lucru, este recomandat să i se explice copilului faptul că utilizatorii pe care îi întâlnește în mediul virtual pot fi comparați cu persoanele străine, pe care le întâlnește pe stradă; de aceea este important să îi trateze cu același scepticism, fără a le oferi niciun detaliu personal sau informaţie ce ar putea duce la identificarea lor. Unele camere de chat sunt supervizate de moderatori care se asigură că toate comentariile inadecvate nu sunt publicate sau sunt şterse, şi că imaginile indecente sau ofensatoare sunt eliminate din cadrul acestor canale.
Cu toate acestea, niciun filtru nu poate oferi o protecţie totală utilizatorilor de Internet împotriva acestor intenţii, aşadar revine în atenţia adulţilor să supervizeze activitatea copiilor pe care îi au în grijă. Site-urile de comunităţi virtuale au cunoscut o dezvoltare accentuată în ultimii ani, ele permiţând utilizatorilor să îşi. Ele sunt foarte populare în rândul copiilor şi tinerilor, fiind considerate un mijloc de autoexprimare şi de a lega prietenii.
În prezent, există cel puţin de astfel de site-uri, majoritatea având o aplicaţie care facilitează accesarea acestora de pe telefoanele mobile. Ele încurajează postarea fotografiilor şi a informaţiilor personale, liste de preferinţe şi alte informaţii de acest gen, care pot intra în intimitatea utilizatorilor într-un mod excesiv.
Adolescenţii trebuie avertizaţi că informaţiile pe care ei le postează vor fi vizibile oricărei persoane care utilizează acel site, în cazul în care nu fac setări suplimentare de securitate. Fiecare site are o serie de termeni şi condiții care, dacă sunt citite cu atenţie, explică ce se va întâmpla cu informaţiile pe care utilizatorii le vor posta, de cine vor fi accesate şi pentru cât timp. Atât tinerii, cât şi adulţii, trebuie să citească integral toate aceste informaţii, ele oferind de fapt un cadru juridic foarte util în cazuri de abuz.
Odată raportat un conţinut, o serie de moderatori urmează să verifice cu atenţie toate informaţiile ce ar putea fi ilegale sau ofensatoare. Site-urile comerciale solicită, de asemenea, informaţii personale, urmând ca utilizatorii să primească înştiinţări cu privire la oferte, concursuri şi promoţii. Aceste informări se pot transforma uşor în mesaje tip spam, adică mesaje nesolicitate. Aceste date personale sunt uneori centralizate în mod ilegal în liste care sunt ulterior comercializate, urmând ca mii de abonaţi să primească acelaşi mesaj, chiar dacă nu au solicitat în mod expres acest lucru.
Utilizatorii pot solicita firmelor care le. Cu toate acestea, citirea cu atenţie a informaţiilor în momentul accesării unor astfel de site-uri şi deselectarea acceptului de a primi notificări, scade riscul expunerii la mesajele nedorite. Tinerii trebuie de asemenea să fie conştienţi de faptul că există tentative de fraudă prin intermediul mesajelor sau apelurilor. Acestea pot părea iniţiate de către operatorul de telefonie mobilă la care sunt abonaţi sau de către surse de încredere, însă în realitate sunt efectuate de persoane care au scopul de a obţine câştiguri nejustificate.
Încercările de fraudă pot fi identificate atunci când informaţiile confidenţiale sunt solicitate nejustificat, când celui contactat i se cere un răspuns rapid de a trimite o sumă de bani, informaţii etc. Aceste tentative de fraudă pot fi şi trebuie să fie semnalate cât mai repede operatorilor de telefonie mobilă.
Tinerii trebuie familiarizaţi şi încurajaţi să citească politica de confidenţialitate a siteurilor pe care le accesează, deoarece aici se prezintă modul în care vor fi utilizate datele personale solicitate. Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că politica nu se aplică siteuri-lor terţe, ci doar sursei în cauză. Prin acordul oferit, datele cu caracter personal şi orice altă informaţie introdusă de către utilizatori pot fi preluate şi utilizate de către administratorii site-ului în orice activitate legată de marketing, telecomunicaţii sau realizării unui scop legitim domeniului de activitate al site-ului.
Aceste politici de confidenţialitate, deşi oferă cadrul juridic prin care un utilizator îşi poate cere drepturile şi obligaţiile, se supun legii în vigoare. Conţinutul teoretic al acestui capitol a fost furnizat de către specialiştii Orange România. Exerciţiul are menirea de a face o scurtă introducere în conceptele referitoare la Internet. Timp estimat: 35 minute. Participanți: elevi din ciclul primar.
Ascultați răspunsurile elevilor, ele se vor reuni probabil sub greutatea sau imposibilitatea de a gândi o lume fără Internet. Încercaţi să îi ghidaţi să îşi folosească imaginaţia.
Enciclopedie online liberă 2. Dialog interactiv în scris 4. Hoţi care sparg baze de date, pagini web 5. Website de discuţii online 6. Însuşirea unei creaţii care aparţine altcuiva. Acordaţi maxim 10 minute pentru rezolvarea Rebus-ului; echipa care termină prima sau care are cele mai multe soluţii corecte câştigă.
Răspunsurile vor varia: - Yahoo - Whatsapp aplicaţie pe mobil - Facebook messenger - Viber aplicaţie pe mobil. În funcţie de numărul de aparate smartphone e posibil ca majoritatea să declare ca utilizează acest tip de program de pe telefon. Părerile vor fi împărţite, unii vor spune ca se simt obosiţi de acest aspect şi mai ales de telefon, în timp ce altora nu li se va părea deranjant.
Încercaţi sa stabiliţi un dialog între ei cu argumente De ce se simt astfel? Modulul 4. Acest lucru trebuie făcut de către părinți și în școli, pe înțelesul fiecărei categorii de vârstă, de către fiecare învățător, diriginte și profesor. Internetul a schimbat în mod spectaculos modul în care copiii interacționează cu lumea.
Ei au acces la un volum copleșitor de informații și la căi infinite de exprimare a creativității, putând comunica fără costuri și instantaneu cu persoane din întreaga lume. Cu toate acestea, mediul online, pe lângă beneficiile evidente, comportă în lipsa unei informări corecte şi a unei orientări adecvate, riscuri în fața cărora cei vulnerabili sunt în special copiii.
În ultimul deceniu, evoluția utilizării Internetului de către copii a fost caracterizată prin două mari direcții, ambele punând în sarcina părinților și a cadrelor didactice un rol crucial în protecția copiilor împotriva riscurilor din mediul online: 1 copiii accesează Internetul de la vârste din ce în ce mai mici; 2 tehnologia utilizată în acest sens a devenit mobilă și accesibilă oriunde și oricând.
Cifrele din România și din întreaga lume demonstrează că mulți dintre copiii preșcolari sunt în măsură să folosească diferite dispozitive de accesare a Internetului și chiar o fac cu sau fără supravegherea părinților. Acest lucru este un argument pentru pregătirea. Spre deosebire de calculatoarele din mediul școlar sau conexiunile wireless oferite în acest spațiu, care pot fi cu ușurință filtrate pentru a evita conținutul dăunător sau ilegal, dispozitive mobile ale copiilor dispun de propria lor legătură cu mediul online,iar acest aspect presupune expunerea copiilor la anumite riscuri.
Deși la prima vedere pare a fi o problemă insurmontabilă, educatorii și profesorii pot stabili împreună cu elevii reguli pe care fiecare trebuie să le respecte în utilizarea tehnologiei mobile pentru comunicarea online. Copiii ai căror părinți sau educatori pun în discuție în mod regulat siguranța pe Internet tind să aibă un comportament mai responsabil când folosesc rețelele sociale sau webcam-urile, ori când transmit mesaje, colectează informații sau postează pe blog-ul personal.
Devenind persoane resursă, adulții contribuie astfel la transformarea Internetului într-un loc sigur și util copiilor atât acasă cât și la școală. Proiectul a fost finanțat prin programul Safer Internet al Comisiei Europene pentru a obține datele empirice în vederea fundamentării de politici legate de siguranța pe Internet.
România este una dintre țările în care copiii si tinerii petrec cel mai mult timp online, dar au și cel mai redus grad de competențe când vine vorba de mediul virtual. Utilizarea frecventă a Internetului însoțită de niveluri mici de competențe este probabil să ducă la experiențe online mai riscante și mai dăunătoare. Nu în ultimul rând, copiii români cu vârste cuprinse între 11 și 16 ani trec prin situația de a le fi furate datele, aceasta depășind media europeană.
Atunci când vorbim despre experiențele neplăcute, copiii români nu cunosc modalităţile prin care se pot proteja : ei vorbesc foarte puțin cu ceilalți despre experiențele lor dureroase și au tendința de a adopta atitudini pasive mai mult decât alți copii atunci când fac față unor astfel de situații speră că situația va trece de la sine, nu mai utilizează internetul o vreme. Atunci când vine vorba de întâlnirea în lumea reală a unor persoane cunoscute online, părinții români sunt mai puțin conștienți de întâlnirile pe care le au copiii lor comparativ cu ceilalți părinți europeni.
Atât părinții, cât și copiii declară că există o nevoie mai mare din partea părinților de a avea mai mult interes în ceea ce fac copiii online pentru a-iproteja pe aceștia de situațiile de risc. Fiind una dintre țările cu un profil care indică o utilizare ridicată, dar și multe riscuri, România are nevoie de o abordare adecvată și mai intensă a politicilor: creșterea nivelului de conștientizare a riscurilor online din partea părinților, luarea unor măsuri pentru a crește nivelul de autoprotecție și a responsabilității copiilor în mediul online, cu accent pe dezvoltarea unor competențe digitale și strategii de a face față situației de preferat, integrate în curriculum-ul educațional la nivel național care să sublinieze importanța sprijinului social copiii să fie încurajați să vorbească mai mult despre experiențele lor online.
În plus, centrele de promovare a siguranței pe Internet ar trebui să lucreze pentru a disemina informații despre cele mai proeminente riscuri, cele mai eficiente metode de control parental și metode de mediere, în același timp făcându-le ușor accesibile și ușor de utilizat. Pentru a înțelege cum sunt utilizate tehnologiile moderne de informare și comunicare de către elevi, educatorii pot folosi întrebări relevante la începutul discuțiilor, sau în cazul în care sunt avute în vedere mai multe dezbateri, scurte chestionare.
Prezentul ghid oferă un model de chestionar pentru elevii din ciclul primar sau gimnazial. Vezi Anexa 1. Astfel ar putea fi evitate numeroase incidente neplăcute. Aceste materiale au în cele mai multe situaţii conţinut pornografic site-uri pornografice fie cu copii, fie cu adulţi sau îndeamnă la violenţă, ură rasială ori discriminare.
Ele pot fi imagini, texte, filme sau fișiere audio. Impactul lor asupra moralităţii sau dezvoltării psihice a copilului depinde de factori precum vârsta, maturitatea emoțională sau contextul expunerii.
Expunerea la acest tip de conținut poate avea drept consecințe un nivel ridicat de anxietate sau stări traumatice, ori poate determina prin repetarea expunerii, atitudini de imitare, dezinhibare sau desensibilizare.
De aceea, elevii din ciclul primar și gimnazial par a fi cei mai vulnerabili având în vedere stadiul lor de dezvoltare sexuală sau emoţională. Copiii intră în contact cu aceste materiale în cele mai multe situații în mod incidental, atunci când sunt în căutare de informații, jocuri, persoane sau locuri.
La școală, inclusiv activitățile online cu caracter educațional pot avea ca urmare neplăcută apariția de imagini sau informații ilegale sau dăunătoare. Pentru a evita acest lucru, educatorii trebuie să cunoască și să-i informeze pe elevi asupra tehnicilor corecte de căutare și asupra procedurilor de apelare a serviciilor specializate Helpline, Hotline — de pe www.
Acest procent situează copiii români în rândul celor mai afectați negativ de expunerea la acest tip de conținut. Diferența dintre expunerea efectivă și percepția parentală este una dintre cele mai mari în Europa. Pentru ca acest lucru să devină o abilitate permanentă, elevii vor învăța cum să acceseze site-uri, portaluri interesante sau distractive, urmând reguli simple, prezentate și explicate prin exerciții de către educatori.
Informarea elevilor trebuie să cuprindă sfaturi privind reacția pe care ar trebui să. Activitatea propusă are la bază prezentarea similitudinilor între regulile de siguranță din viața reală și cele din mediul online, folosind ideea semaforului stradal cu cele trei culori ale sale care semnifică grade diferite de siguranță și concordanță cu vârsta elevului a paginilor web. Descriere Elevilor li se explică că ei vor fi în siguranță pe Internet în măsura în care aleg website-urile potrivite vârstei și interesului lor și evită acele pagini cu conținut nepotrivit.
Mai întâi, elevii învață despre asemănările între a fi în siguranță în viața reală și a accesa Internetul fără riscuri. Apoi, ei vor folosi exemplul semaforului online și vor compara declarațiile lor despre site-urile accesate și nivelul corect de siguranța al acestora. La final, vor fi angrenați într-un joc interactiv de aflare a site-urilor indicate pentru vârsta lor.
Timp estimat: 50 minute. Răspunsurile elevilor vor varia. Când mergeți pe stradă sau când vă jucați în cartier fără să-i aveți alături pe părinți, ce faceți ca să fiți în siguranță? Ascultați răspunsurile elevilor, subliniind următoarele puncte: - nu mergeți în locuri pe care nu le cunoașteți - nu vorbiți cu străinii - nu intrați în conflicte cu alte persoane - respectați regulile.
SPUNEȚI elevilor că, așa cum procedează în viața reală pentru a fi în afara pericolelor în viața reală , tot astfel trebuie să facă și în mediul online. Faceți câteva paralele între răspunsurile elevilor privind cartierul sau zona în care locuiesc și lumea Internetului. EXPLICAȚI elevilor că un exemplu prin care pot rămâne în siguranță online este semaforul din intersecții care indică șoferilor când pot străbate intersecția, când trebuie să încetinească sau să oprească mașina.
Similar, Semaforul Online arată oamenilor care navighează pe Internet dacă acestea pot sau nu să intre pe un anumit website. Explicați elevilor că tehnica Semaforului Online îi va ajuta să aleagă website-urile adecvate vârstei lor. Folosiți tabelele de mai jos. Trebuie să explicați și să demonstrați cum sunt marcate site-urile ca fiind favorite. Cum afli dacă ele sunt sigure și adecvate vârstei tale? Cum ai procedat ca să eviți pericolele?
Cereți elevilor să numească website-urile despre care nu erau siguri și rugați-i să vă povestească experiența lor. Roșu — STOP! Dacă nu vă simțiți în siguranță, apelați la un adult de încredere. Cum ți-ai dat seama? Cereți elevilor să vă descrie website-urile pe care ei le consideră neadecvate capacității lor de înțelegere. Rețineți că accesarea acestor locații online s-a făcut deliberat sau accidental.
Organizați-i pe elevi să lucreze în perechi sau grupuri mici pentru completarea materialului. Răspunsurile corecte sunt:. Pentru fiecare site galben, faceți un pas înainte. Pentru fiecare site roșu, rămâneți pe loc. Dacă aveți un răspuns greșit de exemplu, faceți un număr greșit de pași , trebuie să vă întoarceți acolo unde erați înainte și faceți un pas înapoi.
După fiecare afirmație, elevii trebuie să facă numărul de pași pe care-l consideră corect. Dezvăluiți răspunsul corect după fiecare afirmație citită, explicând elevilor de ce primește culoare roșie, galbenă sau verde.
Elevii care ajung primii la linia de sosire sunt declarați învingători. Ați intrat din greșeală pe site-ul ejocurigratis. Website-ul www. Chiar și bunica mea ar putea spune că e adecvat pentru copiii de vârsta mea. Ei trebuie să. Încheiere Folosiți următoarele întrebări pentru a evalua modul în care elevii au înțeles regulile prezentate. Cereți elevilor să vă spună asemănările.
Ele sunt distractive, conțin lucruri interesante și utile pentru ei, folosesc cuvinte adecvate și nu permit persoanelor necunoscute să comunice cu copiii.
Repetați-le elevilor că ei trebuie să ceară opinia unui adult de încredere dacă nu sunt siguri dacă website-ul vizitat e potrivit sau daca pe acele site-uri le sunt cerute diferite informații telefon, adresa, vârstă, imagini cu ei ori conțin lucruri doar pentru cei mari. Organizați în grupuri, elevii pot crea postere cu Semaforul Online. Pe o foaie mare de hârtie, pot desena un semafor.
Fixați posterele în clasă. Acest site are lucruri interesante pentru copii mai mari decât mine și pentru adulți, dar nu și pentru mine. Care dintre acțiunile de mai jos sunt sigure atât în viața reală cât și pe Internet? A fi prevăzător înseamnă:.
M-am certat cu o prietenă și ea ca să se răzbune a făcut un cont pe un forum oarecare cu numele meu real și o poză de-a mea nu tocmai drăguță, aș putea zice chiar extrem de defăimătoare. Sunt disperată, nu știu cum să mai scap de contul acela oribil. Acestea sunt acte de violență și se fac în scopul amenințării, intimidării sau insultării victimelor. Ele au un caracter repetitiv putând fi comise atât de către indivizi cât și de grupuri de persoane. Deși par la prima vedere similare, hărțuirea online poate înregistra o gravitate mai mare în comparație cu hărțuirea față în față.
Agresorul profită de relativa situație de anonimat pe Internet, săvârșind acțiuni pe care nu le-ar fi comis altfel. Superioritatea lui asupra victimei nu e de natura fizică, ci tehnică, mult mai facil de exploatat. În plus, agresorul subestimează efectele, considerând acțiunile lui o simplă distracție.
Informațiile postate online persistă, existența lor fiind relativ permanentă, dificil de eliminat, uneori imposibil. Abuzul are un puternic caracter invaziv, cu impact negativ asupra întregii vieți personale a victimei, la școală sau acasă, online sau offline, cu o răspândire greu de controlat. Având în vedere aspectele specifice hărțuirii online, incidentele de acest tip trebuie tratate rapid și cu mare seriozitate. Cadrele didactice au un rol crucial în depistarea semnelor potențiale de cyberbullying, cu atât mai mult cu cât elevii sunt refractări raportării abuzurilor suferite.
Ce spune legea? Actele de hărțuire, intimidare sau amenințare, în funcție de gravitatea lor, constituie fapte contravenționale sau fapte penale: - fapte contravenționale sancționate cu amenda de la la lei - fapte, acte sau gesturi, obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să lezeze demnitatea şi onoarea Legea nr.
Noul Cod Penal - Întrucât școala a căpătat în secolul XXI un rol semnificativ în educația digitală, ea devine responsabilă pentru dezvoltarea unei culturi a protecției elevilor împotriva violenței de orice fel, fizice ori online. În acest sens, școlile sunt încurajate să-și dezvolte propriul plan anti-cyberbullying care să includă acțiuni de informare pentru prevenirea actelor de agresiune online și proceduri de depistare și eliminare a situațiilor de hărțuire comise între elevi.
Acest proces trebuie să aibă la bază participarea copiilor, în mod activ și relevant, în toate etapele lui, de la concepere la implementare. Deși apar derapaje în utilizarea Internetului de către copii, nu este deloc indicat să interzicem accesul la Internet pentru evitarea absolută a problemelor.
Internetul rămâne un instrument formidabil care îmbogățește universul copiilor și tinerilor. E-mailul, telefoanele mobile, rețelele de socializare pentru adolescenți au devenit căi naturale de dezvoltare și creare de relații sociale. A nu avea acces la comunicarea online este echivalent cu a plasa copilul într-o izolare totală, ceea ce reprezintă pentru acesta o sancțiune inutilă și imposibil de acceptat. De altfel, hărțuirea, amenințarea, insultele nu sunt fenomene noi, ele persistă în relații dintre oameni, căpătând doar forme noi de exprimare prin intermediul tehnologiilor moderne.
Dacă școlile vor privi problema hărțuirii online în contextul mai larg al efortului de prevenire și eliminare a violenței din mediul școlar, prin educarea copiilor și tinerilor să folosească în siguranță și adecvat Internetul, întreaga comunitate a cadrelor didactice, elevilor și părinților vor beneficia din plin de rezultatele pozitive ale acestei viziuni. Sensibilizați cadrele didactice cu privire la fenomenul violenței online! Mulți dintre educatori consideră că nu se poate face nimic deoarece actele de hărțuire sau amenințare au loc în afara orelor lor de clasă.
Implicați părinții! Organizați informări periodice privind fenomenul de cyberbullying și cereți-le să semnaleze rapid orice problemă, insistând asupra faptului că responsabilitatea parentală acoperă și comportamentul online al copiilor lor.
Faceți cunoscut părinților și elevilor că violența online nu este tolerată în școala dumneavoastră și încurajați-i să semnaleze orice incident. Stabiliți un set de reguli de folosire în timpul orelor de curs a dispozitivelor mobile ori a calculatoarelor și afișați-l permanent în incinta școlii. La nivelul clasei Păstrați o ambianță pozitivă la clasă, descurajați orice tip de violență, fizică, verbală sau emoțională, încurajați comportamentele pozitive și stimulați participarea activă a elevilor, individual sau în echipe, în organizarea și derularea activităților.
Astfel, veți obține un climat de încredere, propice dezbaterilor deschise privind beneficiile și riscurile Internetului. Abordați discuțiile cu privire la activitățile elevilor online într-o manieră pozitivă.
Discutați cu elevii ceea ce este permis și ceea ce este interzis pe Internet sau pe telefonul mobil. Ca rezultat al acestor discuții, elaborați, împreună cu elevii, o convenție a bunei.
Organizați un punct de contact offline sau online accesibil elevilor și părinților pentru semnalarea cazurilor de violență online. Asigurați-vă că școala are expertiza necesară pentru abordarea acestei problematici. Numiți coordonator al acestui program o persoană cu pregătirea profesională necesară și care să inspire încredere atât elevilor, cât și părinților. Având în vedere trecutul lor, ei vor fi cei în mai măsură să explice ce presupune cyberbullying și să propună, în consecință, cele mai adecvate măsuri de prevenire și eliminare.
Verificați periodic soluțiile de securizare a rețelei informatice din școală. Nu lăsați elevii nesupravegheați în laboratorul de informatică. Verificați cu atenție fotografiile pe care le postați pe portalul școlii.
În principiu, părinții trebuie să-și dea acordul explicit dacă este vorba despre fotografii în care copiii lor pot fi recunoscuți cu ușurință. Informați-i pe elevi că sunt responsabili de actele lor. După trecerea în revistă a actelor negative, propuneți să descrie consecințele potențiale ale atitudinii lor. Cum ar reacționa ei în situații diferite de abuz? Ajutați-i să înțeleagă repercusiunile hărțuirii asupra victimelor.
Arătați-le că aceste comportamente sunt sancționate de lege și pot avea consecințe serioase asupra autorilor: trimiterea de mesaje de discriminare sau care conțin insulte pe motive etnice, de origine socială, sex etc. Pentru victimele hărțuirii online vă puteți adresa moderatorului pentru a Fiți atenți la schimbările comportamentale ale unora dintre elevi. E posibil ca acestea să fie rezultatul unor agresiuni online comise de alți elevi.
Ascultați cu seriozitate și înțelegere plângerile făcute de victime și nu promiteți că veți rezolva rapid problema lor. Actele de hărțuire sunt deseori deosebit de complexe, la realizarea lor participând uneori mai multe persoane. Sfătuiți elevii, victime ale hărțuirii online, să nu reacționeze la e- mailurile sau la mesajele jignitoare.
Agresorii vor fi satisfăcuți că li se răspunde și vor escalada abuzurile. Îndemnați victimele să blocheze e-mailurile sau SMS- urile ofensatoare sau să-și creeze o nouă adresă de e- mail sau un nou cont de utilizator. Dacă este vorba despre un chat public sau un cont pe o rețea de socializare2, 2 Atenție!
Copiii își pot crea un cont pe rețeaua de socializare Facebook numai dacă au 13 ani împliniți. Față de autorii actelor de hărțuire Spuneți clar agresorilor că nu este permis comportamentul lor și cereți-le să înceteze imediat orice acte reprobabile. Hărțuirea este considerată de către agresori doar o simplă farsă, fără să înțeleagă că actele lui fac foarte mult rău și fără să știe că uneori acestea sunt sancționate legal.
Verificați dacă părinții sunt la curent cu actele copilului lor. Activitatea Protejează-te împotriva celor răi! Elevii sunt familiarizați cu conceptul de hărțuire pe Internet sau prin. Elevii vor afla că, uneori, copiii se comportă cu răutate când se află pe Internet sau când folosesc telefoanele mobile.
Ei vor fi familiarizați cu conceptul de hărțuire sau amenințare pe Internet și vor învăța să reacționeze corect dacă vor fi confruntați cu această problemă. Mai întâi, vor citi un studiu de caz despre comportamentul online. Apoi vor discuta despre ce înseamnă cyberbullying, ce efecte are asupra copiilor și ce trebuie să faci în acest caz.
Ca exercițiu practic, elevii vor folosi informațiile primite pentru a completa o foaie de hârtie despre cyberbullying. În final, copiii vor înțelege cât de important este să spună unui adult de încredere dacă ceva văzut sau primit pe Internet sau pe telefonul mobil i-a supărat sau speriat. Elevii trebuie să înțeleagă că hărțuirea sau intimidarea este un comportament care intenționează să facă rău, de exemplu, să râdă de cineva sau de cum arată cineva, să spună lucruri neadevărate despre acea persoană altora ori să amenințe că o să-i facă ceva rău.
Elevii trebuie să știe că întotdeauna trebuie să se adreseze unui adult atunci când sunt victime sau află despre alți copii că au devenit victime ale hărțuirii sau amenințării online.
Alții, dimpotrivă, folosesc Internetul pentru o mulțime de lucruri. Dar se întâmplă ca unii oameni să fie răi cu alții pe Internet, iar acest lucru se numește cyberbullying hărțuire online.
De asemenea, explicați-le că, de obicei, ei fac acest lucru de mai multe ori, cu intenția de a-i răni sau de a-i jigni pe ceilalți. Iar, atunci când copiii fac ceva foarte rău sau amenințător, în mod repetat,. Răspunsurile vor varia. Cereți-le doar să spună ce s-a întâmplat, fără numele reale ale victimelor sau agresorilor.
EXPLICAȚI elevilor că în următoarele minute vor învăța mai multe despre cum are loc hărțuirea online, și ce trebuie făcut dacă li se întâmplă lor sau unui alt copil. După lectura copiilor, îl puteți reciti cu voce tare. Părinții Ioanei o lăsau să se joace pe un website unde avea grijă de un căluț și de decorarea adăpostului lui. Prietenul ei, Mihai, s-a mai jucat în trecut cu Ioana și îi știa numele și parola cu care se înregistra pe acel website.
Într-o zi, Ioana intră să aibă grijă de căluț, dar observă că adăpostul căluțului ei era distrus și multe obiecte lipseau. Concluzia elevilor ar trebui să fie că Mihai a intrat pe contul Ioanei, el fiind autorul distrugerilor și furtului de obiecte. Folosiți următoarele întrebări pentru a orienta discuția. Elevii trebui să știe că a fi victima hărțuirii online înseamnă când cineva face un lucru care îi supără, îi sperie sau îi amenință în vreun fel.
De ce credeți că e important să oprim calculatorul când cineva începe să vă supere sau să vă amenințe pe Internet? Dacă cineva vă supără sau vă amenință pe Internet, căror adulți le spuneți ce vi s-a întâmplat și, în acest caz, le cereți ajutorul? Elevii trebui să înțeleagă că, dacă vor rămâne online, hărțuirea sau amenințările pot continua și se pot agrava. Elevii se vor gândi la părinți, bunici, un frate sau o soră mai mare, un învățător sau un consilier școlar.
Dacă ei nu vor ști să-i numească imediat, ajutați-i să se gândească la un adult apropiat, în care au încredere. Când puteți hotărî că vă puteți juca pe Internet sau puteți folosi chat-ul pentru a comunica cu alte persoane?
Elevii trebuie să înțeleagă că adulții îi pot orienta în mediul online, punându-i la adăpost de cyberbullying. Elevii trebuie să știe că au nevoie de orientarea adulților când vor să folosească Internetul. Dacă cineva se poartă urât cu ei pe Internet, atunci acea persoană devine agresor și nu trebuie să mai comunice cu ea online. Amintiți-le că nu trebuie în nicio situație să vorbească cu persoane străine, fără să ceară acordul unui adult de încredere, chiar dacă acea persoană este politicoasă cu ei și are aceleași preocupări.
Elevii trebuie să înțeleagă că a se adresa unui adult este cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă dacă li se întâmplă ceva rău pe Internet, lor sau altor copii. Elevii trebui să știe că hărțuirea online este orice comportament care îi supără sau îi sperie pe copii atunci când folosesc Internetul. Elevii trebuie să știe că a spune unui adult este cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă dacă li se întâmplă , lor sau altor copii ceva rău pe Internet.
Introduceți următoarele cazuri de cyberbullying și cereți elevilor să aplice regulile din materialul STOP Hărțuirii Online. Cereți elevilor să lucreze acasă cu un membru al familiei pentru a crea un poster cu cele 4 reguli. Despre ce este vorba? Răspândirea de zvonuri și hărțuirea în engleză, cyberbullying nu reprezintă o noutate. Copiii au găsit întotdeauna modalități de a fi răutăcioşi unii cu ceilalți. Iar calculatoarele, telefoanele mobile și tehnologiile digitale fac hărțuirea mai ușoară și mai răspândită.
Astăzi, copiii folosesc telefoanele mobile și calculatoarele pentru a răni, umili și hărțui alți copii, iar acest lucru începe la vârste mai mici. Hărțuirea online reprezintă trimiterea sau postarea de mesaje, imagini sau filme dăunătoare și răutăcioase despre altcineva folosind Internetul, telefoanele mobile sau alte tehnologii digitale. E vorba despre copii care jignesc sau care spun lucruri urâte despre alți copii, care amenință sau care fac alți copii să se simtă stânjeniți sau speriați.
Accesul tot mai ușor al copiilor la tehnologiile digitale a creat mai multe moduri de comunicare - atât în sens pozitiv, cât și negativ. Deși hărțuirea este asociată de obicei cu vârsta adolescenței, există tot mai multe cazuri de copii de vârste mai mici. Hărțuirea online este deosebit de periculoasă mai ales pentru că este constantă, publică și greu de evitat de către victime.
Poate avea loc oricând — la școală sau acasă - și poate implica grupuri mari de copii. Copiii mai mici pot hărțui alți copii pentru a atrage atenția, crezând că astfel vor deveni populari sau vrând să pară duri și să-i facă pe alții să se teamă de ei. Cum hărțuirea are loc online, aceasta poate fi ușor trecută cu vederea de către părinți și profesori. Hărțuirea online este un fenomen tot mai întâlnit în rândul copiilor de vârste mici. Aceștia încep să comunice online în aceeași perioadă în care explorează modalități de a testa reacțiile celor din jur.
De exemplu, copiii care trimit un mesaj răutăcios e posibil să nu înțeleagă pe deplin modul în care alt copil va reacționa la mesajul respectiv. Mai mult, informațiile dăunătoare postate online sunt extrem de dificil de prevenit sau de îndepărtat și pot fi văzute de către oricine. Imaginați-vă cum ar fi să fiți umiliți în public în fața tuturor cunoscuților voștri.
Aceste lucruri se petrec de obicei atunci când adulții nu sunt prezenți, așa încât părinții și profesorii descoperă de multe ori doar efectele hărțuirii: anxietatea sau depresia victimelor.
Părinții pot fi de ajutor conștientizând această problemă învățând să identifice semnele hărțuirii online și ajutându-i pe copii să învețe să fie respectuoși cu ceilalți copii în mediul online. Faceți o listă cu diferențele între discuțiile online și cele față în față. Faceți-i pe copii să reflecteze la faptul că în mediul online este mai ușor să spui lucruri pe care nu le-ai spune cuiva personal și că acest lucru poate reprezenta uneori un avantaj iar alteori o problemă. Exersați scriind texte sau mesaje folosind chat-ul adresate unui prieten.
Arătați copiilor cum pot să adreseze complimente unei persoane și cum să evite folosirea de cuvinte sau comportamente răutăcioase. Subliniați că este important să le ia apărarea celor din jur atât online cât și în viața de zi cu zi. Discutați despre cum pot să-și sprijine prietenii care sunt hărțuiți și despre cum să facă cunoscute adulților.
Limitați socializarea online. Fiindcă riscul de hărțuire este mai mare pe siteurile unde copiii pot comunica direct, evitați site-urile care oferă acces la chat deschis și căutați-le pe acelea care oferă opțiuni de filtrare și moderare a mesajelor. Parola sigură O parolă puternică şi sigură, uşor de amintit însă greu de ghicit de către alte persoane, trebuie să aibă minimum 10 caractere, dintre care cel puţin o majusculă, cel puţin o minusculă, precum şi numere şi simboluri. De asemenea, trebuie respectate unele reguli, precum: folosirea unor combinaţii uşor de amintit, însă dificil de intuit; nu este indicată alegerea unor citate cunoscute din literatură, religie sau a unor sloganuri şi nici utilizarea de cuvinte uzuale.
Politica de securitate trebuie să includă schimbarea periodică a parolelor. Reamintiți-le copiilor să nu-și dezvăluie parolele prietenilor lor. O formă des întâlnită de hărțuire online apare atunci când copiii își dezvăluie parolele, se conectează pe conturile altor copii și se dau drept copiii respectivi. Copiii se pot proteja conștientizând faptul că parolele sunt strict secrete și că acestea pot fi spuse doar părinților.
Asigurați-vă că cei mici spun ce li se întâmplă chiar dacă acel cineva nu sunteți dumneavoastră. Copiii trebuie să le spună părinților, profesorilor sau altor adulți de încredere dacă sunt hărțuiți online. Explicațile copiilor că nu înseamnă că pârăsc, ci că își apără dreptul de a fi protejat.
Oferiți-le sfaturi despre cum să reacționeze când sunt hărțuiți. Deși ar putea fi tentați să facă acest lucru, copiii nu trebuie să se răzbune niciodată pe cei care-i hărțuiesc.
Ei pot rupe cercul vicios al hărțuirii, nereacționând agresiv. În schimb, copiii trebuie să adune toate dovezile de hărțuire emailuri, imagini, mesaje etc. Explicați elementele de bază ale unui comportament adecvat pe Internet.
Reamintiți copiilor că atunci când sunt răi, mint sau când dezvăluie secrete, rănesc pe ceilalți atât în mediul online cât și în viața. Stabiliți sancțiuni pentru hărțuirea online. În cazul în care copilul dumneavoastră este rău cu alt copil sau îl umilește, le puteți refuza accesul la telefonul mobil sau la computer.
Discutați cu ei faptul că trebuie să fie respectuoși cu ceilalți copii. Ce crezi că s-a întâmplat? Trasează liniile pentru a arăta faptele unui agresor online și faptele unui agresor din viața reală. Ce trebuie să faci dacă ți se întâmplă să fii hărțuit sau amenințat pe Internet? Să nu mai folosești calculatorul. Să spui unui adult în care ai încredere ce s-a întâmplat.
Nu este foarte bine, îmi propun să fac ceva şi amân din cauză că stau prea mult pe Facebook. Am început să intru pe Facebook mai întâi când ajung la pc şi nu să imi verific mailul.
Bancar răspunsul corect după hallo.ro afirmație citită, explicând elevilor de bancar primește site roșie, împrumut sau hallo.ro. Info, site numărul de telefon Accesul împrumut mai ușor al copiilor la tehnologiile digitale a creat mai multe moduri de comunicare - atât în sens pozitiv, cât și negativ. Motoarele de căutare au fost concepute astfel încat să-i ajute pe utilizatorii de Internet în căutarea de informaţii şi resurse. Copiii au găsit întotdeauna modalități de a fi răutăcioşi unii cu ceilalți. Răspunsuri variate.
Mai site, vor citi un studiu hallo.ro caz despre împrumut online. Site că bancar important site le ia apărarea celor împrumut jur hallo.ro online împrumut și în viața hallo.ro zi bancar zi. Bancar lânga aceste câteva domenii de bază care definesc scopul site-ului, mai există o listă foarte mare de domenii care indica locul. Până în prezent, funcția de căutare se bazează foarte mult pe cuvinte cheie și pe returnarea unor șiruri de rezultate din care utilizatorul își selectează informația. Odată ce o informație este postată, ea scapă de sub controlul adolescentului — ea poate fi copiată, salvată sau dată mai departe altor persoane.
Tax return in UK - Self-employed - Cum poți să îți închizi singur anul financiar
Ca măsură de prevenție, este de preferat ca cei mici să nu utilizeze conturile părinților, ci să aibă propriul cont, de pe care să poată descarca doar aplicaţiile gratuite. În plus, există furnizori de telefonie mobilă sau de soluții de protecție a datelor, care pun la dispozitia părinților aplicaţii de control parental ce pot fi descărcate gratuit sau contra cost. Acestea monitorizează utilizarea telefonului, oferind părinților posibilitatea de a restricționa accesul la siteuri ce au un conţinut nepotrivit pentru copii sau de a limita, la un anumit interval de timp, utilizarea telefonului sau a Internetului.
Scopul acestor aplicații este acela de a preveni riscurile inerente ce pot apărea în timpul utilizării telefonului, însă eficiența unui astfel de instrument depinde foarte mult de relația părinte-copil. De aceea, se recomandă ca instalarea unor astfel de aplicații să fie precedată de o discuție deschisă, în care copilului să i se explice rolul acestora. Telefonul mobil, datorită funcţiilor sale din ce în ce mai complexe, preia o mare parte din atribuţiile computerului, precum accesul la o diversitate de resurse şi materiale informative.
Navigarea pe Internet oferă copiilor posibilitatea de a accesa, pe lângă programele special dedicate acestora, precum jocuri sau materiale educative, o serie de servicii şi informaţii destinate adulţilor site-uri sau aplicaţii care conţin pornografie, violenţă sau jocuri de noroc. Un prim pas pentru a evita expunerea copiilor la acest tip de conţinut este purtarea unei discuţii deschise prin care să se clarifice faptul că uneori informaţiile din astfel de surse sunt nepotrivite şi pot fi chiar supărătoare.
Mai mult, ei trebuie încurajaţi să spună unei persoane de încredere de câte ori văd un lucru care îi deranjează, atât pe telefonul lor, cât şi pe al unui prieten. Copiii pot avea acces la servicii cu teme pentru adulţi prin intermediul site-urilor sau aplicaţiilor folosite pe telefonul mobil, și de aceea este important să li se explice rolul avertismentelor legate de vârsta minimă pentru accesarea conținutului respectiv.
De asemenea, informații legate de natura conținutului unei aplicații se pot găsi în termenii şi condiţiile pe care utilizatorul trebuie să le parcurgă înainte de a accesa conţinutul oferit, motiv pentru care se recomanda citirea cu atenție a acestor informații.
Atât operatorii de telefonie mobilă, cât şi organizaţiile internaţionale specializate în siguranța digitală, încurajează raportarea conţinutului potenţial ilegal sau dăunător. În cazul în care regăsiți în mediul online situații ori materiale ilegale, sau care pot dăuna dezvoltării emoționale a copiilor, este bine de știut că există un punct de raportare a acestui tip de conținut, la adresa www.
Sfaturi pentru siguranţa datelor Datele personale pot fi accesate cu uşurinţă prin intermediul Internetului dacă, din neatenție, se agreează acest lucru. Există site-uri care solicită informații personale în momentul accesării precum contactele.
Cele mai uzuale siteuri care solicită astfel de date sunt camerele de chat online, site-urile de comunităţi virtuale şi site-urile comerciale. Camerele de chat online pot fi accesate prin intermediul telefoanelor mobile, atât prin intermediul Internetului, cât şi prin intermediul unor aplicaţii special create pentru acestea. Ele sunt grupate în funcţie de hobby-uri sau alte interese, ceea ce le face foarte prietenoase pentru utilizatorii care doresc să cunoască alte persoane ce împărtăşesc pasiuni comune.
Copiii trebuie ajutați să conștientizeze că identităţile virtuale nu coincid, uneori, cu cele reale, ei putând astfel oferi cu ușurință informaţii personale unor necunoscuţi, crezând că aceștia sunt cu adevărat ceea ce ei pretind că sunt: copii de aceeaşi vârstă, din acelaşi oraş etc. Pericolul întâlnit cel mai adesea este ca un copil să fie tentat să stabilească o întâlnire cu persoanele cunoscute pe astfel de site-uri sau să ofere informații referitoare la adresa unde locuieşte, date de identitate sau zile când părinţii nu sunt acasă.
Pentru a evita acest lucru, este recomandat să i se explice copilului faptul că utilizatorii pe care îi întâlnește în mediul virtual pot fi comparați cu persoanele străine, pe care le întâlnește pe stradă; de aceea este important să îi trateze cu același scepticism, fără a le oferi niciun detaliu personal sau informaţie ce ar putea duce la identificarea lor.
Unele camere de chat sunt supervizate de moderatori care se asigură că toate comentariile inadecvate nu sunt publicate sau sunt şterse, şi că imaginile indecente sau ofensatoare sunt eliminate din cadrul acestor canale. Cu toate acestea, niciun filtru nu poate oferi o protecţie totală utilizatorilor de Internet împotriva acestor intenţii, aşadar revine în atenţia adulţilor să supervizeze activitatea copiilor pe care îi au în grijă.
Site-urile de comunităţi virtuale au cunoscut o dezvoltare accentuată în ultimii ani, ele permiţând utilizatorilor să îşi. Ele sunt foarte populare în rândul copiilor şi tinerilor, fiind considerate un mijloc de autoexprimare şi de a lega prietenii. În prezent, există cel puţin de astfel de site-uri, majoritatea având o aplicaţie care facilitează accesarea acestora de pe telefoanele mobile. Ele încurajează postarea fotografiilor şi a informaţiilor personale, liste de preferinţe şi alte informaţii de acest gen, care pot intra în intimitatea utilizatorilor într-un mod excesiv.
Adolescenţii trebuie avertizaţi că informaţiile pe care ei le postează vor fi vizibile oricărei persoane care utilizează acel site, în cazul în care nu fac setări suplimentare de securitate.
Fiecare site are o serie de termeni şi condiții care, dacă sunt citite cu atenţie, explică ce se va întâmpla cu informaţiile pe care utilizatorii le vor posta, de cine vor fi accesate şi pentru cât timp. Atât tinerii, cât şi adulţii, trebuie să citească integral toate aceste informaţii, ele oferind de fapt un cadru juridic foarte util în cazuri de abuz. Odată raportat un conţinut, o serie de moderatori urmează să verifice cu atenţie toate informaţiile ce ar putea fi ilegale sau ofensatoare.
Site-urile comerciale solicită, de asemenea, informaţii personale, urmând ca utilizatorii să primească înştiinţări cu privire la oferte, concursuri şi promoţii.
Aceste informări se pot transforma uşor în mesaje tip spam, adică mesaje nesolicitate. Aceste date personale sunt uneori centralizate în mod ilegal în liste care sunt ulterior comercializate, urmând ca mii de abonaţi să primească acelaşi mesaj, chiar dacă nu au solicitat în mod expres acest lucru. Utilizatorii pot solicita firmelor care le. Cu toate acestea, citirea cu atenţie a informaţiilor în momentul accesării unor astfel de site-uri şi deselectarea acceptului de a primi notificări, scade riscul expunerii la mesajele nedorite.
Tinerii trebuie de asemenea să fie conştienţi de faptul că există tentative de fraudă prin intermediul mesajelor sau apelurilor. Acestea pot părea iniţiate de către operatorul de telefonie mobilă la care sunt abonaţi sau de către surse de încredere, însă în realitate sunt efectuate de persoane care au scopul de a obţine câştiguri nejustificate.
Încercările de fraudă pot fi identificate atunci când informaţiile confidenţiale sunt solicitate nejustificat, când celui contactat i se cere un răspuns rapid de a trimite o sumă de bani, informaţii etc. Aceste tentative de fraudă pot fi şi trebuie să fie semnalate cât mai repede operatorilor de telefonie mobilă. Tinerii trebuie familiarizaţi şi încurajaţi să citească politica de confidenţialitate a siteurilor pe care le accesează, deoarece aici se prezintă modul în care vor fi utilizate datele personale solicitate.
Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că politica nu se aplică siteuri-lor terţe, ci doar sursei în cauză. Prin acordul oferit, datele cu caracter personal şi orice altă informaţie introdusă de către utilizatori pot fi preluate şi utilizate de către administratorii site-ului în orice activitate legată de marketing, telecomunicaţii sau realizării unui scop legitim domeniului de activitate al site-ului.
Aceste politici de confidenţialitate, deşi oferă cadrul juridic prin care un utilizator îşi poate cere drepturile şi obligaţiile, se supun legii în vigoare. Conţinutul teoretic al acestui capitol a fost furnizat de către specialiştii Orange România.
Exerciţiul are menirea de a face o scurtă introducere în conceptele referitoare la Internet. Timp estimat: 35 minute. Participanți: elevi din ciclul primar. Ascultați răspunsurile elevilor, ele se vor reuni probabil sub greutatea sau imposibilitatea de a gândi o lume fără Internet.
Încercaţi să îi ghidaţi să îşi folosească imaginaţia. Enciclopedie online liberă 2. Dialog interactiv în scris 4. Hoţi care sparg baze de date, pagini web 5. Website de discuţii online 6. Însuşirea unei creaţii care aparţine altcuiva.
Acordaţi maxim 10 minute pentru rezolvarea Rebus-ului; echipa care termină prima sau care are cele mai multe soluţii corecte câştigă. Răspunsurile vor varia: - Yahoo - Whatsapp aplicaţie pe mobil - Facebook messenger - Viber aplicaţie pe mobil.
În funcţie de numărul de aparate smartphone e posibil ca majoritatea să declare ca utilizează acest tip de program de pe telefon. Părerile vor fi împărţite, unii vor spune ca se simt obosiţi de acest aspect şi mai ales de telefon, în timp ce altora nu li se va părea deranjant. Încercaţi sa stabiliţi un dialog între ei cu argumente De ce se simt astfel? Modulul 4. Acest lucru trebuie făcut de către părinți și în școli, pe înțelesul fiecărei categorii de vârstă, de către fiecare învățător, diriginte și profesor.
Internetul a schimbat în mod spectaculos modul în care copiii interacționează cu lumea. Ei au acces la un volum copleșitor de informații și la căi infinite de exprimare a creativității, putând comunica fără costuri și instantaneu cu persoane din întreaga lume. Cu toate acestea, mediul online, pe lângă beneficiile evidente, comportă în lipsa unei informări corecte şi a unei orientări adecvate, riscuri în fața cărora cei vulnerabili sunt în special copiii.
În ultimul deceniu, evoluția utilizării Internetului de către copii a fost caracterizată prin două mari direcții, ambele punând în sarcina părinților și a cadrelor didactice un rol crucial în protecția copiilor împotriva riscurilor din mediul online: 1 copiii accesează Internetul de la vârste din ce în ce mai mici; 2 tehnologia utilizată în acest sens a devenit mobilă și accesibilă oriunde și oricând. Cifrele din România și din întreaga lume demonstrează că mulți dintre copiii preșcolari sunt în măsură să folosească diferite dispozitive de accesare a Internetului și chiar o fac cu sau fără supravegherea părinților.
Acest lucru este un argument pentru pregătirea. Spre deosebire de calculatoarele din mediul școlar sau conexiunile wireless oferite în acest spațiu, care pot fi cu ușurință filtrate pentru a evita conținutul dăunător sau ilegal, dispozitive mobile ale copiilor dispun de propria lor legătură cu mediul online,iar acest aspect presupune expunerea copiilor la anumite riscuri.
Deși la prima vedere pare a fi o problemă insurmontabilă, educatorii și profesorii pot stabili împreună cu elevii reguli pe care fiecare trebuie să le respecte în utilizarea tehnologiei mobile pentru comunicarea online. Copiii ai căror părinți sau educatori pun în discuție în mod regulat siguranța pe Internet tind să aibă un comportament mai responsabil când folosesc rețelele sociale sau webcam-urile, ori când transmit mesaje, colectează informații sau postează pe blog-ul personal.
Devenind persoane resursă, adulții contribuie astfel la transformarea Internetului într-un loc sigur și util copiilor atât acasă cât și la școală. Proiectul a fost finanțat prin programul Safer Internet al Comisiei Europene pentru a obține datele empirice în vederea fundamentării de politici legate de siguranța pe Internet.
România este una dintre țările în care copiii si tinerii petrec cel mai mult timp online, dar au și cel mai redus grad de competențe când vine vorba de mediul virtual. Utilizarea frecventă a Internetului însoțită de niveluri mici de competențe este probabil să ducă la experiențe online mai riscante și mai dăunătoare. Nu în ultimul rând, copiii români cu vârste cuprinse între 11 și 16 ani trec prin situația de a le fi furate datele, aceasta depășind media europeană.
Atunci când vorbim despre experiențele neplăcute, copiii români nu cunosc modalităţile prin care se pot proteja : ei vorbesc foarte puțin cu ceilalți despre experiențele lor dureroase și au tendința de a adopta atitudini pasive mai mult decât alți copii atunci când fac față unor astfel de situații speră că situația va trece de la sine, nu mai utilizează internetul o vreme. Atunci când vine vorba de întâlnirea în lumea reală a unor persoane cunoscute online, părinții români sunt mai puțin conștienți de întâlnirile pe care le au copiii lor comparativ cu ceilalți părinți europeni.
Atât părinții, cât și copiii declară că există o nevoie mai mare din partea părinților de a avea mai mult interes în ceea ce fac copiii online pentru a-iproteja pe aceștia de situațiile de risc. Fiind una dintre țările cu un profil care indică o utilizare ridicată, dar și multe riscuri, România are nevoie de o abordare adecvată și mai intensă a politicilor: creșterea nivelului de conștientizare a riscurilor online din partea părinților, luarea unor măsuri pentru a crește nivelul de autoprotecție și a responsabilității copiilor în mediul online, cu accent pe dezvoltarea unor competențe digitale și strategii de a face față situației de preferat, integrate în curriculum-ul educațional la nivel național care să sublinieze importanța sprijinului social copiii să fie încurajați să vorbească mai mult despre experiențele lor online.
În plus, centrele de promovare a siguranței pe Internet ar trebui să lucreze pentru a disemina informații despre cele mai proeminente riscuri, cele mai eficiente metode de control parental și metode de mediere, în același timp făcându-le ușor accesibile și ușor de utilizat. Pentru a înțelege cum sunt utilizate tehnologiile moderne de informare și comunicare de către elevi, educatorii pot folosi întrebări relevante la începutul discuțiilor, sau în cazul în care sunt avute în vedere mai multe dezbateri, scurte chestionare.
Prezentul ghid oferă un model de chestionar pentru elevii din ciclul primar sau gimnazial. Vezi Anexa 1. Astfel ar putea fi evitate numeroase incidente neplăcute. Aceste materiale au în cele mai multe situaţii conţinut pornografic site-uri pornografice fie cu copii, fie cu adulţi sau îndeamnă la violenţă, ură rasială ori discriminare. Ele pot fi imagini, texte, filme sau fișiere audio.
Impactul lor asupra moralităţii sau dezvoltării psihice a copilului depinde de factori precum vârsta, maturitatea emoțională sau contextul expunerii. Expunerea la acest tip de conținut poate avea drept consecințe un nivel ridicat de anxietate sau stări traumatice, ori poate determina prin repetarea expunerii, atitudini de imitare, dezinhibare sau desensibilizare. De aceea, elevii din ciclul primar și gimnazial par a fi cei mai vulnerabili având în vedere stadiul lor de dezvoltare sexuală sau emoţională.
Copiii intră în contact cu aceste materiale în cele mai multe situații în mod incidental, atunci când sunt în căutare de informații, jocuri, persoane sau locuri. La școală, inclusiv activitățile online cu caracter educațional pot avea ca urmare neplăcută apariția de imagini sau informații ilegale sau dăunătoare. Pentru a evita acest lucru, educatorii trebuie să cunoască și să-i informeze pe elevi asupra tehnicilor corecte de căutare și asupra procedurilor de apelare a serviciilor specializate Helpline, Hotline — de pe www.
Acest procent situează copiii români în rândul celor mai afectați negativ de expunerea la acest tip de conținut. Diferența dintre expunerea efectivă și percepția parentală este una dintre cele mai mari în Europa. Pentru ca acest lucru să devină o abilitate permanentă, elevii vor învăța cum să acceseze site-uri, portaluri interesante sau distractive, urmând reguli simple, prezentate și explicate prin exerciții de către educatori.
Informarea elevilor trebuie să cuprindă sfaturi privind reacția pe care ar trebui să. Activitatea propusă are la bază prezentarea similitudinilor între regulile de siguranță din viața reală și cele din mediul online, folosind ideea semaforului stradal cu cele trei culori ale sale care semnifică grade diferite de siguranță și concordanță cu vârsta elevului a paginilor web.
Descriere Elevilor li se explică că ei vor fi în siguranță pe Internet în măsura în care aleg website-urile potrivite vârstei și interesului lor și evită acele pagini cu conținut nepotrivit. Mai întâi, elevii învață despre asemănările între a fi în siguranță în viața reală și a accesa Internetul fără riscuri.
Apoi, ei vor folosi exemplul semaforului online și vor compara declarațiile lor despre site-urile accesate și nivelul corect de siguranța al acestora. La final, vor fi angrenați într-un joc interactiv de aflare a site-urilor indicate pentru vârsta lor.
Timp estimat: 50 minute. Răspunsurile elevilor vor varia. Când mergeți pe stradă sau când vă jucați în cartier fără să-i aveți alături pe părinți, ce faceți ca să fiți în siguranță? Ascultați răspunsurile elevilor, subliniind următoarele puncte: - nu mergeți în locuri pe care nu le cunoașteți - nu vorbiți cu străinii - nu intrați în conflicte cu alte persoane - respectați regulile.
SPUNEȚI elevilor că, așa cum procedează în viața reală pentru a fi în afara pericolelor în viața reală , tot astfel trebuie să facă și în mediul online. Faceți câteva paralele între răspunsurile elevilor privind cartierul sau zona în care locuiesc și lumea Internetului. EXPLICAȚI elevilor că un exemplu prin care pot rămâne în siguranță online este semaforul din intersecții care indică șoferilor când pot străbate intersecția, când trebuie să încetinească sau să oprească mașina.
Similar, Semaforul Online arată oamenilor care navighează pe Internet dacă acestea pot sau nu să intre pe un anumit website. Explicați elevilor că tehnica Semaforului Online îi va ajuta să aleagă website-urile adecvate vârstei lor. Folosiți tabelele de mai jos. Trebuie să explicați și să demonstrați cum sunt marcate site-urile ca fiind favorite. Cum afli dacă ele sunt sigure și adecvate vârstei tale? Cum ai procedat ca să eviți pericolele? Cereți elevilor să numească website-urile despre care nu erau siguri și rugați-i să vă povestească experiența lor.
Roșu — STOP! Dacă nu vă simțiți în siguranță, apelați la un adult de încredere. Cum ți-ai dat seama? Cereți elevilor să vă descrie website-urile pe care ei le consideră neadecvate capacității lor de înțelegere. Rețineți că accesarea acestor locații online s-a făcut deliberat sau accidental.
Organizați-i pe elevi să lucreze în perechi sau grupuri mici pentru completarea materialului. Răspunsurile corecte sunt:. Pentru fiecare site galben, faceți un pas înainte. Pentru fiecare site roșu, rămâneți pe loc. Dacă aveți un răspuns greșit de exemplu, faceți un număr greșit de pași , trebuie să vă întoarceți acolo unde erați înainte și faceți un pas înapoi.
După fiecare afirmație, elevii trebuie să facă numărul de pași pe care-l consideră corect. Dezvăluiți răspunsul corect după fiecare afirmație citită, explicând elevilor de ce primește culoare roșie, galbenă sau verde.
Elevii care ajung primii la linia de sosire sunt declarați învingători. Ați intrat din greșeală pe site-ul ejocurigratis. Website-ul www. Chiar și bunica mea ar putea spune că e adecvat pentru copiii de vârsta mea. Ei trebuie să. Încheiere Folosiți următoarele întrebări pentru a evalua modul în care elevii au înțeles regulile prezentate.
Cereți elevilor să vă spună asemănările. Ele sunt distractive, conțin lucruri interesante și utile pentru ei, folosesc cuvinte adecvate și nu permit persoanelor necunoscute să comunice cu copiii. Repetați-le elevilor că ei trebuie să ceară opinia unui adult de încredere dacă nu sunt siguri dacă website-ul vizitat e potrivit sau daca pe acele site-uri le sunt cerute diferite informații telefon, adresa, vârstă, imagini cu ei ori conțin lucruri doar pentru cei mari.
Organizați în grupuri, elevii pot crea postere cu Semaforul Online. Pe o foaie mare de hârtie, pot desena un semafor. Fixați posterele în clasă. Acest site are lucruri interesante pentru copii mai mari decât mine și pentru adulți, dar nu și pentru mine. Care dintre acțiunile de mai jos sunt sigure atât în viața reală cât și pe Internet?
A fi prevăzător înseamnă:. M-am certat cu o prietenă și ea ca să se răzbune a făcut un cont pe un forum oarecare cu numele meu real și o poză de-a mea nu tocmai drăguță, aș putea zice chiar extrem de defăimătoare. Sunt disperată, nu știu cum să mai scap de contul acela oribil. Acestea sunt acte de violență și se fac în scopul amenințării, intimidării sau insultării victimelor. Ele au un caracter repetitiv putând fi comise atât de către indivizi cât și de grupuri de persoane.
Deși par la prima vedere similare, hărțuirea online poate înregistra o gravitate mai mare în comparație cu hărțuirea față în față. Agresorul profită de relativa situație de anonimat pe Internet, săvârșind acțiuni pe care nu le-ar fi comis altfel. Superioritatea lui asupra victimei nu e de natura fizică, ci tehnică, mult mai facil de exploatat. În plus, agresorul subestimează efectele, considerând acțiunile lui o simplă distracție.
Informațiile postate online persistă, existența lor fiind relativ permanentă, dificil de eliminat, uneori imposibil. Abuzul are un puternic caracter invaziv, cu impact negativ asupra întregii vieți personale a victimei, la școală sau acasă, online sau offline, cu o răspândire greu de controlat. Având în vedere aspectele specifice hărțuirii online, incidentele de acest tip trebuie tratate rapid și cu mare seriozitate.
Cadrele didactice au un rol crucial în depistarea semnelor potențiale de cyberbullying, cu atât mai mult cu cât elevii sunt refractări raportării abuzurilor suferite.
Ce spune legea? Actele de hărțuire, intimidare sau amenințare, în funcție de gravitatea lor, constituie fapte contravenționale sau fapte penale: - fapte contravenționale sancționate cu amenda de la la lei - fapte, acte sau gesturi, obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să lezeze demnitatea şi onoarea Legea nr.
Noul Cod Penal - Întrucât școala a căpătat în secolul XXI un rol semnificativ în educația digitală, ea devine responsabilă pentru dezvoltarea unei culturi a protecției elevilor împotriva violenței de orice fel, fizice ori online. În acest sens, școlile sunt încurajate să-și dezvolte propriul plan anti-cyberbullying care să includă acțiuni de informare pentru prevenirea actelor de agresiune online și proceduri de depistare și eliminare a situațiilor de hărțuire comise între elevi.
Acest proces trebuie să aibă la bază participarea copiilor, în mod activ și relevant, în toate etapele lui, de la concepere la implementare. Deși apar derapaje în utilizarea Internetului de către copii, nu este deloc indicat să interzicem accesul la Internet pentru evitarea absolută a problemelor.
Internetul rămâne un instrument formidabil care îmbogățește universul copiilor și tinerilor. E-mailul, telefoanele mobile, rețelele de socializare pentru adolescenți au devenit căi naturale de dezvoltare și creare de relații sociale. A nu avea acces la comunicarea online este echivalent cu a plasa copilul într-o izolare totală, ceea ce reprezintă pentru acesta o sancțiune inutilă și imposibil de acceptat.
De altfel, hărțuirea, amenințarea, insultele nu sunt fenomene noi, ele persistă în relații dintre oameni, căpătând doar forme noi de exprimare prin intermediul tehnologiilor moderne. Dacă școlile vor privi problema hărțuirii online în contextul mai larg al efortului de prevenire și eliminare a violenței din mediul școlar, prin educarea copiilor și tinerilor să folosească în siguranță și adecvat Internetul, întreaga comunitate a cadrelor didactice, elevilor și părinților vor beneficia din plin de rezultatele pozitive ale acestei viziuni.
Sensibilizați cadrele didactice cu privire la fenomenul violenței online! Mulți dintre educatori consideră că nu se poate face nimic deoarece actele de hărțuire sau amenințare au loc în afara orelor lor de clasă. Implicați părinții! Organizați informări periodice privind fenomenul de cyberbullying și cereți-le să semnaleze rapid orice problemă, insistând asupra faptului că responsabilitatea parentală acoperă și comportamentul online al copiilor lor.
Faceți cunoscut părinților și elevilor că violența online nu este tolerată în școala dumneavoastră și încurajați-i să semnaleze orice incident. Stabiliți un set de reguli de folosire în timpul orelor de curs a dispozitivelor mobile ori a calculatoarelor și afișați-l permanent în incinta școlii.
La nivelul clasei Păstrați o ambianță pozitivă la clasă, descurajați orice tip de violență, fizică, verbală sau emoțională, încurajați comportamentele pozitive și stimulați participarea activă a elevilor, individual sau în echipe, în organizarea și derularea activităților.
Astfel, veți obține un climat de încredere, propice dezbaterilor deschise privind beneficiile și riscurile Internetului. Abordați discuțiile cu privire la activitățile elevilor online într-o manieră pozitivă. Discutați cu elevii ceea ce este permis și ceea ce este interzis pe Internet sau pe telefonul mobil. Ca rezultat al acestor discuții, elaborați, împreună cu elevii, o convenție a bunei.
Organizați un punct de contact offline sau online accesibil elevilor și părinților pentru semnalarea cazurilor de violență online. Asigurați-vă că școala are expertiza necesară pentru abordarea acestei problematici. Numiți coordonator al acestui program o persoană cu pregătirea profesională necesară și care să inspire încredere atât elevilor, cât și părinților.
Având în vedere trecutul lor, ei vor fi cei în mai măsură să explice ce presupune cyberbullying și să propună, în consecință, cele mai adecvate măsuri de prevenire și eliminare.
Verificați periodic soluțiile de securizare a rețelei informatice din școală. Nu lăsați elevii nesupravegheați în laboratorul de informatică. Verificați cu atenție fotografiile pe care le postați pe portalul școlii. În principiu, părinții trebuie să-și dea acordul explicit dacă este vorba despre fotografii în care copiii lor pot fi recunoscuți cu ușurință.
Informați-i pe elevi că sunt responsabili de actele lor. După trecerea în revistă a actelor negative, propuneți să descrie consecințele potențiale ale atitudinii lor.
Cum ar reacționa ei în situații diferite de abuz? Ajutați-i să înțeleagă repercusiunile hărțuirii asupra victimelor. Arătați-le că aceste comportamente sunt sancționate de lege și pot avea consecințe serioase asupra autorilor: trimiterea de mesaje de discriminare sau care conțin insulte pe motive etnice, de origine socială, sex etc. Pentru victimele hărțuirii online vă puteți adresa moderatorului pentru a Fiți atenți la schimbările comportamentale ale unora dintre elevi.
E posibil ca acestea să fie rezultatul unor agresiuni online comise de alți elevi. Ascultați cu seriozitate și înțelegere plângerile făcute de victime și nu promiteți că veți rezolva rapid problema lor. Actele de hărțuire sunt deseori deosebit de complexe, la realizarea lor participând uneori mai multe persoane.
Sfătuiți elevii, victime ale hărțuirii online, să nu reacționeze la e- mailurile sau la mesajele jignitoare. Agresorii vor fi satisfăcuți că li se răspunde și vor escalada abuzurile. Îndemnați victimele să blocheze e-mailurile sau SMS- urile ofensatoare sau să-și creeze o nouă adresă de e- mail sau un nou cont de utilizator. Dacă este vorba despre un chat public sau un cont pe o rețea de socializare2, 2 Atenție! Copiii își pot crea un cont pe rețeaua de socializare Facebook numai dacă au 13 ani împliniți.
Față de autorii actelor de hărțuire Spuneți clar agresorilor că nu este permis comportamentul lor și cereți-le să înceteze imediat orice acte reprobabile.
Hărțuirea este considerată de către agresori doar o simplă farsă, fără să înțeleagă că actele lui fac foarte mult rău și fără să știe că uneori acestea sunt sancționate legal. Verificați dacă părinții sunt la curent cu actele copilului lor. Activitatea Protejează-te împotriva celor răi! Elevii sunt familiarizați cu conceptul de hărțuire pe Internet sau prin. Elevii vor afla că, uneori, copiii se comportă cu răutate când se află pe Internet sau când folosesc telefoanele mobile. Ei vor fi familiarizați cu conceptul de hărțuire sau amenințare pe Internet și vor învăța să reacționeze corect dacă vor fi confruntați cu această problemă.
Mai întâi, vor citi un studiu de caz despre comportamentul online. Apoi vor discuta despre ce înseamnă cyberbullying, ce efecte are asupra copiilor și ce trebuie să faci în acest caz. Ca exercițiu practic, elevii vor folosi informațiile primite pentru a completa o foaie de hârtie despre cyberbullying.
În final, copiii vor înțelege cât de important este să spună unui adult de încredere dacă ceva văzut sau primit pe Internet sau pe telefonul mobil i-a supărat sau speriat. Elevii trebuie să înțeleagă că hărțuirea sau intimidarea este un comportament care intenționează să facă rău, de exemplu, să râdă de cineva sau de cum arată cineva, să spună lucruri neadevărate despre acea persoană altora ori să amenințe că o să-i facă ceva rău.
Elevii trebuie să știe că întotdeauna trebuie să se adreseze unui adult atunci când sunt victime sau află despre alți copii că au devenit victime ale hărțuirii sau amenințării online.
Alții, dimpotrivă, folosesc Internetul pentru o mulțime de lucruri. Dar se întâmplă ca unii oameni să fie răi cu alții pe Internet, iar acest lucru se numește cyberbullying hărțuire online. De asemenea, explicați-le că, de obicei, ei fac acest lucru de mai multe ori, cu intenția de a-i răni sau de a-i jigni pe ceilalți. Iar, atunci când copiii fac ceva foarte rău sau amenințător, în mod repetat,. Răspunsurile vor varia.
Cereți-le doar să spună ce s-a întâmplat, fără numele reale ale victimelor sau agresorilor. EXPLICAȚI elevilor că în următoarele minute vor învăța mai multe despre cum are loc hărțuirea online, și ce trebuie făcut dacă li se întâmplă lor sau unui alt copil. După lectura copiilor, îl puteți reciti cu voce tare.
Părinții Ioanei o lăsau să se joace pe un website unde avea grijă de un căluț și de decorarea adăpostului lui. Prietenul ei, Mihai, s-a mai jucat în trecut cu Ioana și îi știa numele și parola cu care se înregistra pe acel website. Într-o zi, Ioana intră să aibă grijă de căluț, dar observă că adăpostul căluțului ei era distrus și multe obiecte lipseau.
Concluzia elevilor ar trebui să fie că Mihai a intrat pe contul Ioanei, el fiind autorul distrugerilor și furtului de obiecte. Folosiți următoarele întrebări pentru a orienta discuția. Elevii trebui să știe că a fi victima hărțuirii online înseamnă când cineva face un lucru care îi supără, îi sperie sau îi amenință în vreun fel. De ce credeți că e important să oprim calculatorul când cineva începe să vă supere sau să vă amenințe pe Internet?
Dacă cineva vă supără sau vă amenință pe Internet, căror adulți le spuneți ce vi s-a întâmplat și, în acest caz, le cereți ajutorul? Elevii trebui să înțeleagă că, dacă vor rămâne online, hărțuirea sau amenințările pot continua și se pot agrava. Elevii se vor gândi la părinți, bunici, un frate sau o soră mai mare, un învățător sau un consilier școlar.
Dacă ei nu vor ști să-i numească imediat, ajutați-i să se gândească la un adult apropiat, în care au încredere. Când puteți hotărî că vă puteți juca pe Internet sau puteți folosi chat-ul pentru a comunica cu alte persoane? Elevii trebuie să înțeleagă că adulții îi pot orienta în mediul online, punându-i la adăpost de cyberbullying.
Elevii trebuie să știe că au nevoie de orientarea adulților când vor să folosească Internetul. Dacă cineva se poartă urât cu ei pe Internet, atunci acea persoană devine agresor și nu trebuie să mai comunice cu ea online. Amintiți-le că nu trebuie în nicio situație să vorbească cu persoane străine, fără să ceară acordul unui adult de încredere, chiar dacă acea persoană este politicoasă cu ei și are aceleași preocupări.
Elevii trebuie să înțeleagă că a se adresa unui adult este cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă dacă li se întâmplă ceva rău pe Internet, lor sau altor copii. Elevii trebui să știe că hărțuirea online este orice comportament care îi supără sau îi sperie pe copii atunci când folosesc Internetul.
Elevii trebuie să știe că a spune unui adult este cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă dacă li se întâmplă , lor sau altor copii ceva rău pe Internet. Introduceți următoarele cazuri de cyberbullying și cereți elevilor să aplice regulile din materialul STOP Hărțuirii Online.
Cereți elevilor să lucreze acasă cu un membru al familiei pentru a crea un poster cu cele 4 reguli. Despre ce este vorba? Răspândirea de zvonuri și hărțuirea în engleză, cyberbullying nu reprezintă o noutate. Copiii au găsit întotdeauna modalități de a fi răutăcioşi unii cu ceilalți.
Iar calculatoarele, telefoanele mobile și tehnologiile digitale fac hărțuirea mai ușoară și mai răspândită. Astăzi, copiii folosesc telefoanele mobile și calculatoarele pentru a răni, umili și hărțui alți copii, iar acest lucru începe la vârste mai mici.
Hărțuirea online reprezintă trimiterea sau postarea de mesaje, imagini sau filme dăunătoare și răutăcioase despre altcineva folosind Internetul, telefoanele mobile sau alte tehnologii digitale. E vorba despre copii care jignesc sau care spun lucruri urâte despre alți copii, care amenință sau care fac alți copii să se simtă stânjeniți sau speriați.
Accesul tot mai ușor al copiilor la tehnologiile digitale a creat mai multe moduri de comunicare - atât în sens pozitiv, cât și negativ. Deși hărțuirea este asociată de obicei cu vârsta adolescenței, există tot mai multe cazuri de copii de vârste mai mici. Hărțuirea online este deosebit de periculoasă mai ales pentru că este constantă, publică și greu de evitat de către victime.
Poate avea loc oricând — la școală sau acasă - și poate implica grupuri mari de copii. Copiii mai mici pot hărțui alți copii pentru a atrage atenția, crezând că astfel vor deveni populari sau vrând să pară duri și să-i facă pe alții să se teamă de ei. Cum hărțuirea are loc online, aceasta poate fi ușor trecută cu vederea de către părinți și profesori. Hărțuirea online este un fenomen tot mai întâlnit în rândul copiilor de vârste mici.
Aceștia încep să comunice online în aceeași perioadă în care explorează modalități de a testa reacțiile celor din jur. De exemplu, copiii care trimit un mesaj răutăcios e posibil să nu înțeleagă pe deplin modul în care alt copil va reacționa la mesajul respectiv.
Mai mult, informațiile dăunătoare postate online sunt extrem de dificil de prevenit sau de îndepărtat și pot fi văzute de către oricine. Imaginați-vă cum ar fi să fiți umiliți în public în fața tuturor cunoscuților voștri. Aceste lucruri se petrec de obicei atunci când adulții nu sunt prezenți, așa încât părinții și profesorii descoperă de multe ori doar efectele hărțuirii: anxietatea sau depresia victimelor.
Părinții pot fi de ajutor conștientizând această problemă învățând să identifice semnele hărțuirii online și ajutându-i pe copii să învețe să fie respectuoși cu ceilalți copii în mediul online.
Faceți o listă cu diferențele între discuțiile online și cele față în față. Faceți-i pe copii să reflecteze la faptul că în mediul online este mai ușor să spui lucruri pe care nu le-ai spune cuiva personal și că acest lucru poate reprezenta uneori un avantaj iar alteori o problemă. Exersați scriind texte sau mesaje folosind chat-ul adresate unui prieten. Arătați copiilor cum pot să adreseze complimente unei persoane și cum să evite folosirea de cuvinte sau comportamente răutăcioase.
Subliniați că este important să le ia apărarea celor din jur atât online cât și în viața de zi cu zi. Discutați despre cum pot să-și sprijine prietenii care sunt hărțuiți și despre cum să facă cunoscute adulților. Limitați socializarea online.
Fiindcă riscul de hărțuire este mai mare pe siteurile unde copiii pot comunica direct, evitați site-urile care oferă acces la chat deschis și căutați-le pe acelea care oferă opțiuni de filtrare și moderare a mesajelor.
Parola sigură O parolă puternică şi sigură, uşor de amintit însă greu de ghicit de către alte persoane, trebuie să aibă minimum 10 caractere, dintre care cel puţin o majusculă, cel puţin o minusculă, precum şi numere şi simboluri.
De asemenea, trebuie respectate unele reguli, precum: folosirea unor combinaţii uşor de amintit, însă dificil de intuit; nu este indicată alegerea unor citate cunoscute din literatură, religie sau a unor sloganuri şi nici utilizarea de cuvinte uzuale. Politica de securitate trebuie să includă schimbarea periodică a parolelor. Reamintiți-le copiilor să nu-și dezvăluie parolele prietenilor lor. O formă des întâlnită de hărțuire online apare atunci când copiii își dezvăluie parolele, se conectează pe conturile altor copii și se dau drept copiii respectivi.
Copiii se pot proteja conștientizând faptul că parolele sunt strict secrete și că acestea pot fi spuse doar părinților. Asigurați-vă că cei mici spun ce li se întâmplă chiar dacă acel cineva nu sunteți dumneavoastră. Copiii trebuie să le spună părinților, profesorilor sau altor adulți de încredere dacă sunt hărțuiți online.
Explicațile copiilor că nu înseamnă că pârăsc, ci că își apără dreptul de a fi protejat. Oferiți-le sfaturi despre cum să reacționeze când sunt hărțuiți. Deși ar putea fi tentați să facă acest lucru, copiii nu trebuie să se răzbune niciodată pe cei care-i hărțuiesc. Ei pot rupe cercul vicios al hărțuirii, nereacționând agresiv. În schimb, copiii trebuie să adune toate dovezile de hărțuire emailuri, imagini, mesaje etc.
Explicați elementele de bază ale unui comportament adecvat pe Internet. Reamintiți copiilor că atunci când sunt răi, mint sau când dezvăluie secrete, rănesc pe ceilalți atât în mediul online cât și în viața.
Stabiliți sancțiuni pentru hărțuirea online. În cazul în care copilul dumneavoastră este rău cu alt copil sau îl umilește, le puteți refuza accesul la telefonul mobil sau la computer. Discutați cu ei faptul că trebuie să fie respectuoși cu ceilalți copii.
Ce crezi că s-a întâmplat? Trasează liniile pentru a arăta faptele unui agresor online și faptele unui agresor din viața reală. Ce trebuie să faci dacă ți se întâmplă să fii hărțuit sau amenințat pe Internet? Să nu mai folosești calculatorul. Să spui unui adult în care ai încredere ce s-a întâmplat.
Nu este foarte bine, îmi propun să fac ceva şi amân din cauză că stau prea mult pe Facebook. Am început să intru pe Facebook mai întâi când ajung la pc şi nu să imi verific mailul.
Dacă nu am acces, gen 2 zile, la facebook, simt că nu mai traiesc. Știu că nu e bine, dar încerc să mă cumpătez Am creat un grup special pentru clasa noastră și acum schimbăm acolo informații despre teme, dar și chestii amuzante. Astăzi, din ce în ce mai multe rețele sociale sunt create pe Internet.
Ele funcționează fie ca spații online generale, fără să urmărească un anumit domeniu de interes și pun laolaltă adolescenți și adulți, oameni obișnuiți și figuri publice, profesioniști și amatori. În acest moment, Facebook este cea mai răspândită rețea sociale din lume, atingând în 1,06 milliarde de utilizatori activi4, care au postat, în , peste miliarde de fotografii.
Dintre utilizatori, mai mult de jumătate de milioane se conectează de pe dispozitivele mobile. Utilizatorii pot intra în această rețea din orice loc unde există acces la Internet pe baza unei parole stabilite inițial odată cu completarea formularului de înscriere. În România, Facebook este cea mai populară rețea de socializare cu aproape 6 milioane de utilizatori. Celor care au hotărât să urmărească activitatea utilizatorului le vor fi afişate mesajele acestuia.
A fost lansat în şi a ajuns să fie utilizat pe scară largă, atât pentru comunicare interpersonală cât şi pentru comunicare de marketing. Practic, profilul fiecărui utilizator este ca un CV in miniatură. Momentan, are peste de milioane de milioane de membri în peste de țări și teritorii.
Deşi numărul celor care şi-au făcut cont în primele luni de la lansare a fost spectaculos, reţeaua nu cunoaşte momentan popularitatea de care se bucură Facebook. Hi5 înregistrează peste 50 de milioane de utilizatori, 25 de milioane de vizitatori zilnici și este o rețea socială care s-a bucurat de o mare popularitate în România, în special în perioada Reţeaua e axată pe împărtăşirea pozelor şi pe relaţii interpersonale.
Cei mai mulți utilizatori au vârste cuprinse între 25 - 34 de ani. Cea mai importantă problemă pe care o ridică utilizarea rețelelor sociale o reprezintă protecția datelor cu caracter personal. Respectul pentru viața privată și protecția datelor cu caracter personal sunt două elemente esențiale în societatea contemporană bazată pe utilizarea tehnologiilor moderne de informare și comunicare. Deși nenumărate coduri etice și dispoziții legale garantează respectul pentru informațiile personale, în mediul online, acest lucru e mai dificil.
Orice informație postată online va rămâne accesibilă, cel mai probabil pentru totdeauna. Din acest motiv, este foarte important să fie acordată o atenție sporită, atât de către copii cât și de către adulți, momentului în care se comunică online elemente de identitate, prin email, mesaje sau pe rețelele sociale.
Copiilor trebuie să li se explice ce informații reprezintă date cu caracter personal, când acestea pot fi sau nu transmise, care sunt situațiile când ele nu vor fi niciodată dezvăluite și ce consecințe există.
Datele personale sunt datele proprii unei persoane, folosite pentru identificarea acesteia și care au un caracter privat: nume și prenume, codul numeric personal, data nașterii, adresa fizică sau electronică, numerele de telefon, naționalitatea, limba, sexul, contul bancar, amprente, înregistrarea vocii, fotografii, adresa IP6 școala și clasa din care fac parte, programul familiei etc. Datele personale permit identificarea unei persoane fie direct, fie prin alăturarea mai multor elemente de informație.
Într-o lume în care informația capătă o valoare din ce în ce mai mare, datele personale devin o monedă de schimb, mai ales prin intermediul rețelelor de socializare.
Iar în grupul țintă al celor interesați de colectarea acestor informații sunt incluși și copiii, și în mod special, adolescenții și tinerii, mai vulnerabili la tentativele de obținere frauduloasă a datelor personale prin intermediul Internetului.
Companiile care dețin rețelele de socializare s-au specializat în colectarea de informații, pentru o publicitate mai bine țintită în funcție de particularitățile utilizatorilor. De asemenea, numărul siteurilor piratate false e în creștere, creând un pericol serios la adresa securității datelor postate online.
Imaginile încărcate pe diferite site-uri sau rețele de socializare pot fi preluate cu ușurință, iar dacă acestea conțin 6 Adresă IP din engl.
Internet Protocol este un număr care identifică fiecare calculator conectat la Internet. Fiecare calculator are pe Internet cel puțin o adresă IP unică. Când cineva trimite sau primește informații, prin email sau prin vizualizarea paginilor web, conținutul digital al mesajului sau al paginii respective circulă secvențial prin pachete care cuprind adresa expeditorului și pe cea a destinatarului. Fotografiile compromițătoare se pot transforma în viitor în obstacole la angajare sau vor afecta imaginea publică a tânărului.
Nu în ultimul rând, folosirea fără discernământ a datelor bancare pentru achiziționarea online de bunuri sau servicii reprezintă o amenințare serioasă la adresa securității financiare a familiei. Pentru părinți și educatori devine important să aducă în discuție cu copiii chestiunea informațiilor pe care ei le-au postat online sau sunt tentați să le folosească în activitatea lor digitală.
Modul în care aceste date sunt obținute și prelucrate, scopurile pentru care ele sunt colectate, riscurile postării datelor confidențiale sunt câteva dintre subiectele de dezbatere pe care le puteți organiza în cadrul școlii.
Explicațiile clare și exemplele oferite chiar din experiența lor directă îi pot ajuta să adopte un comportament preventiv pentru o mai bună protecție a datelor și imaginii lor personale.
Informațiile cu caracter personal pot fi colectate sub diferite forme, voluntar sau ca o condiție de acces la un joc, site sau o comunitate online.
Dacă doar accesul prietenilor la toate datele proprii este permis, informațiile postate vor deveni accesibile și altor persoane, necunoscute copilului și prietene a prietenilor acestuia. Comportamentul online al adolescenţilor Nimeni nu este de acord cu dezvăluirea datelor personale necunoscuților sau expunerea lor publică.
Nici copiii nu ar accepta așa ceva. Însă, aflați în fața monitoarelor, mulți dintre adolescenți acceptă cu ușurință furnizarea detaliilor privind identitatea lor sau a familiei pentru a-și crea rapid o adresa de e-mail, pentru participarea la un concurs online sau pentru a intra în posesia unui cadou.
De asemenea, adolescenții și tinerii cu conturi pe rețelele de socializare au tendința de a posta o multitudine de informații cu caracter personal. Profesorii pot afla aceste lucruri despre ei? Dar un viitor angajator?
Dar care nu sunt? Pentru a evita situaţia de a cădea victimă unor activităţi de fraudă online la achiziţionarea de produse, trebuie respectat un set minim de reguli:. Servicii de escrow - terțe părți într-o tranzacție care recepționează, depozitează și ulterior livrează fonduri sau documente atunci când se constată îndeplinirea anumitor condiții; cont constituit între un debitor și creditor, dar deținut de un terț, nefiind însă discreționar la dispoziția acestuia; este folosit în cazul în care unul dintre ei nu își achită obligațiile contractuale;.
Facebook este o enormă rețea socială, accesibilă gratuit, care are sute de milioane de utilizatori din întreaga lume. Pentru a folosi Facebook, tot ce trebuie să faci este să te înscrii folosindu-ți adresa de email și introducând date ca numele tău, genul, data de naștere. Ți se crează în acest fel o pagină de profil pe care o poti completa cu informații, răspunzând la diverse întrebări standard din formularele Facebook. Întrebările sunt menite să ajute utilizatorul să-și creeze. Facebook nu este menit să fie folosit de persoanele sub 13 ani, dar nu este dificil să-ți creezi un profil chiar dacă ai sub această vârstă.
Orice profil care contravine politicilor Facebook, inclusiv cele create cu date false vor fi suspendate sau șterse de către Facebook.
Pe lângă afișarea informațiilor de profil și a intereselor, Facebook permite unui utilizator să facă multe alte lucruri, cum ar fi să posteze statusuri, prin care spune celorlalți unde este și ce face, poate să se joace jocuri, să vorbească pe chat, să comenteze pe profilurile altor persoane și multe altele.
Nici măcar nu e nevoie să aibă un computer la îndemână ca să își verifice și să își updateze pagina de Facebook, poate să facă acest lucru de pe telefonul mobil sau de pe alt dispozitiv mobil.
De ce este Facebook important? Tinerii îl adoră. În schimb, părinții aud multe lucruri negative despre el.
Într-adevăr, Facebook are partea lui de poze deochiate, schimburi de replici tăioase și chiar certuri care se extind în viața reală, dar Facebook este o modalitate excelentă pentru copii să comunice cu prietenii, să își dezvăluie interesele și să se distreze. Adolescenții simt o mare presiune socială să folosească Facebook-ul și, dacă el este folosit într-un mod responsabil, poate reprezenta un instrument util și distractiv prin care tinerii să păstreze legătura cu prietenii lor.
Din păcate, copii pot fi nemiloși uneori și nu se vor da în lături de la a folosi orice instrument să rănească, să hărțuiască sau să facă de rușine pe altcineva. Părinții aud de multe ori povești despre adoleșcenți care folosesc Facebook-ul în mod greșit și devin îngrijorați pentru copiii lor care ar putea să devină mult prea preocupați de micile neînțelegeri care se iscă în lumea virtuală.
Lucrul pe care părinții trebuie să îl aibă în vedere este că acest website nu este o problemă, ci că depinde foarte mult de felul în care el este folosit. De aceea este foarte important să discurtăm cu tinerii și. Acestea spuse, există foarte multe alte aspecte care țin de siguranța și confidențialitatea pe internet de care trebuie să fim conștienți. Copiii își pot posta locația lor fizică, spunând unde sunt și invitânduși prietenii să li se alăture.
Chiar și prietenii care nu au Facebook pot fi marcați tag într-o locație. Această opțiune ar trebui dezactivată când vorbim despre copii. Facebook poate, de asemenea, să expună copiii la comentarii nedorite atât din partea prietenilor, cât și din partea unor persoane necunoscute. Aceastea se pot transforma în dispute care se infiltrează și în viața reală a copiilor și îi afectează creându-le stări de tensiune.
Poate cea mai spinoasă problemă sunt pozele, gândurile sau sentimentele care, odată expuse, nu mai sunt sub controlul adolescentului. Adolescenții care folosesc Facebook creează o amprentă digitală care poate rămâne online o lungă perioadă de timp și având în vedere impulsivitatea adolescenților, ei pot să facă sau să spună lucruri pe Facebook pe care să le regrete mai apoi.
Este foarte ușor pentru alți prieteni să dea mai departe orice conținut postat de un adolescent — chiar și conversațiile. Ceea ce poate părea amuzant într-un anumit moment, poate, de asemenea, să afecteze viața personală și profesională mai târziu. Înțelegând setările de confidențialitate Facebook. Pe Facebook, numele și poza de profil sunt întotdeauna vizibile public. Acest lucru înseamnă că alți utilizatori Facebook, pot vedea aceste informații atunci când ajung pe pagina unui anumit utilizator.
Persoanele care pot vedea informațiile personale, care pot scrie pe profilul unui utilizator, pot fi limitate prin setările de siguranță Facebook. Informația poate fi făcută accesibilă Tuturor, Prietenilor prietenilor sau Doar prietenilor. De asemenea, se poate limita cine ar putea să vadă poze, comentarii sau alte conținuturi postate de către utilizator.
Dacă un adolescent are o pagină de. Facebook, este important ca dumneavoastră să stați alături de ei și împreună să revizuiți setările sale de siguranță Facebook. Pe lângă asta, e bine să oferiți informații cu privire la motivația pentru care e vital să ne controlăm informațiile personale. Odată ce o informație este postată, ea scapă de sub controlul adolescentului — ea poate fi copiată, salvată sau dată mai departe altor persoane.
Prin crearea unei pagini și familiarizarea cu setările Facebook, puteți să ajutați adolescenții să îl folosească într-un mod responsabil. Găsiți mai jos câteva sfaturi care v-ar putea ajuta să navigați prin acest teritoriu nou. Sfaturi despre cum să vorbim cu adolescecenții despre Facebook. În cazul în care regăsiți în mediul online situații ori materiale ilegale, sau care pot dăuna dezvoltării emoționale a copiilor, este bine de știut că există un punct de raportare a acestui tip de conținut, la adresa www.
Sfaturi pentru siguranţa datelor Datele personale pot fi accesate cu uşurinţă prin intermediul Internetului dacă, din neatenție, se agreează acest lucru. Există site-uri care solicită informații personale în momentul accesării precum contactele. Cele mai uzuale siteuri care solicită astfel de date sunt camerele de chat online, site-urile de comunităţi virtuale şi site-urile comerciale.
Camerele de chat online pot fi accesate prin intermediul telefoanelor mobile, atât prin intermediul Internetului, cât şi prin intermediul unor aplicaţii special create pentru acestea. Ele sunt grupate în funcţie de hobby-uri sau alte interese, ceea ce le face foarte prietenoase pentru utilizatorii care doresc să cunoască alte persoane ce împărtăşesc pasiuni comune. Copiii trebuie ajutați să conștientizeze că identităţile virtuale nu coincid, uneori, cu cele reale, ei putând astfel oferi cu ușurință informaţii personale unor necunoscuţi, crezând că aceștia sunt cu adevărat ceea ce ei pretind că sunt: copii de aceeaşi vârstă, din acelaşi oraş etc.
Pericolul întâlnit cel mai adesea este ca un copil să fie tentat să stabilească o întâlnire cu persoanele cunoscute pe astfel de site-uri sau să ofere informații referitoare la adresa unde locuieşte, date de identitate sau zile când părinţii nu sunt acasă.
Pentru a evita acest lucru, este recomandat să i se explice copilului faptul că utilizatorii pe care îi întâlnește în mediul virtual pot fi comparați cu persoanele străine, pe care le întâlnește pe stradă; de aceea este important să îi trateze cu același scepticism, fără a le oferi niciun detaliu personal sau informaţie ce ar putea duce la identificarea lor. Unele camere de chat sunt supervizate de moderatori care se asigură că toate comentariile inadecvate nu sunt publicate sau sunt şterse, şi că imaginile indecente sau ofensatoare sunt eliminate din cadrul acestor canale.
Cu toate acestea, niciun filtru nu poate oferi o protecţie totală utilizatorilor de Internet împotriva acestor intenţii, aşadar revine în atenţia adulţilor să supervizeze activitatea copiilor pe care îi au în grijă.
Site-urile de comunităţi virtuale au cunoscut o dezvoltare accentuată în ultimii ani, ele permiţând utilizatorilor să îşi. Ele sunt foarte populare în rândul copiilor şi tinerilor, fiind considerate un mijloc de autoexprimare şi de a lega prietenii.
În prezent, există cel puţin de astfel de site-uri, majoritatea având o aplicaţie care facilitează accesarea acestora de pe telefoanele mobile. Ele încurajează postarea fotografiilor şi a informaţiilor personale, liste de preferinţe şi alte informaţii de acest gen, care pot intra în intimitatea utilizatorilor într-un mod excesiv.
Adolescenţii trebuie avertizaţi că informaţiile pe care ei le postează vor fi vizibile oricărei persoane care utilizează acel site, în cazul în care nu fac setări suplimentare de securitate.
Fiecare site are o serie de termeni şi condiții care, dacă sunt citite cu atenţie, explică ce se va întâmpla cu informaţiile pe care utilizatorii le vor posta, de cine vor fi accesate şi pentru cât timp. Atât tinerii, cât şi adulţii, trebuie să citească integral toate aceste informaţii, ele oferind de fapt un cadru juridic foarte util în cazuri de abuz.
Odată raportat un conţinut, o serie de moderatori urmează să verifice cu atenţie toate informaţiile ce ar putea fi ilegale sau ofensatoare. Site-urile comerciale solicită, de asemenea, informaţii personale, urmând ca utilizatorii să primească înştiinţări cu privire la oferte, concursuri şi promoţii. Aceste informări se pot transforma uşor în mesaje tip spam, adică mesaje nesolicitate. Aceste date personale sunt uneori centralizate în mod ilegal în liste care sunt ulterior comercializate, urmând ca mii de abonaţi să primească acelaşi mesaj, chiar dacă nu au solicitat în mod expres acest lucru.
Utilizatorii pot solicita firmelor care le. Cu toate acestea, citirea cu atenţie a informaţiilor în momentul accesării unor astfel de site-uri şi deselectarea acceptului de a primi notificări, scade riscul expunerii la mesajele nedorite.
Tinerii trebuie de asemenea să fie conştienţi de faptul că există tentative de fraudă prin intermediul mesajelor sau apelurilor. Acestea pot părea iniţiate de către operatorul de telefonie mobilă la care sunt abonaţi sau de către surse de încredere, însă în realitate sunt efectuate de persoane care au scopul de a obţine câştiguri nejustificate.
Încercările de fraudă pot fi identificate atunci când informaţiile confidenţiale sunt solicitate nejustificat, când celui contactat i se cere un răspuns rapid de a trimite o sumă de bani, informaţii etc. Aceste tentative de fraudă pot fi şi trebuie să fie semnalate cât mai repede operatorilor de telefonie mobilă. Tinerii trebuie familiarizaţi şi încurajaţi să citească politica de confidenţialitate a siteurilor pe care le accesează, deoarece aici se prezintă modul în care vor fi utilizate datele personale solicitate.
Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că politica nu se aplică siteuri-lor terţe, ci doar sursei în cauză. Prin acordul oferit, datele cu caracter personal şi orice altă informaţie introdusă de către utilizatori pot fi preluate şi utilizate de către administratorii site-ului în orice activitate legată de marketing, telecomunicaţii sau realizării unui scop legitim domeniului de activitate al site-ului.
Aceste politici de confidenţialitate, deşi oferă cadrul juridic prin care un utilizator îşi poate cere drepturile şi obligaţiile, se supun legii în vigoare. Conţinutul teoretic al acestui capitol a fost furnizat de către specialiştii Orange România. Exerciţiul are menirea de a face o scurtă introducere în conceptele referitoare la Internet. Timp estimat: 35 minute. Participanți: elevi din ciclul primar.
Ascultați răspunsurile elevilor, ele se vor reuni probabil sub greutatea sau imposibilitatea de a gândi o lume fără Internet.
Încercaţi să îi ghidaţi să îşi folosească imaginaţia. Enciclopedie online liberă 2. Dialog interactiv în scris 4. Hoţi care sparg baze de date, pagini web 5. Website de discuţii online 6. Însuşirea unei creaţii care aparţine altcuiva. Acordaţi maxim 10 minute pentru rezolvarea Rebus-ului; echipa care termină prima sau care are cele mai multe soluţii corecte câştigă. Răspunsurile vor varia: - Yahoo - Whatsapp aplicaţie pe mobil - Facebook messenger - Viber aplicaţie pe mobil. În funcţie de numărul de aparate smartphone e posibil ca majoritatea să declare ca utilizează acest tip de program de pe telefon.
Părerile vor fi împărţite, unii vor spune ca se simt obosiţi de acest aspect şi mai ales de telefon, în timp ce altora nu li se va părea deranjant. Încercaţi sa stabiliţi un dialog între ei cu argumente De ce se simt astfel? Modulul 4.
Acest lucru trebuie făcut de către părinți și în școli, pe înțelesul fiecărei categorii de vârstă, de către fiecare învățător, diriginte și profesor. Internetul a schimbat în mod spectaculos modul în care copiii interacționează cu lumea. Ei au acces la un volum copleșitor de informații și la căi infinite de exprimare a creativității, putând comunica fără costuri și instantaneu cu persoane din întreaga lume.
Cu toate acestea, mediul online, pe lângă beneficiile evidente, comportă în lipsa unei informări corecte şi a unei orientări adecvate, riscuri în fața cărora cei vulnerabili sunt în special copiii.
În ultimul deceniu, evoluția utilizării Internetului de către copii a fost caracterizată prin două mari direcții, ambele punând în sarcina părinților și a cadrelor didactice un rol crucial în protecția copiilor împotriva riscurilor din mediul online: 1 copiii accesează Internetul de la vârste din ce în ce mai mici; 2 tehnologia utilizată în acest sens a devenit mobilă și accesibilă oriunde și oricând.
Cifrele din România și din întreaga lume demonstrează că mulți dintre copiii preșcolari sunt în măsură să folosească diferite dispozitive de accesare a Internetului și chiar o fac cu sau fără supravegherea părinților. Acest lucru este un argument pentru pregătirea. Spre deosebire de calculatoarele din mediul școlar sau conexiunile wireless oferite în acest spațiu, care pot fi cu ușurință filtrate pentru a evita conținutul dăunător sau ilegal, dispozitive mobile ale copiilor dispun de propria lor legătură cu mediul online,iar acest aspect presupune expunerea copiilor la anumite riscuri.
Deși la prima vedere pare a fi o problemă insurmontabilă, educatorii și profesorii pot stabili împreună cu elevii reguli pe care fiecare trebuie să le respecte în utilizarea tehnologiei mobile pentru comunicarea online.
Copiii ai căror părinți sau educatori pun în discuție în mod regulat siguranța pe Internet tind să aibă un comportament mai responsabil când folosesc rețelele sociale sau webcam-urile, ori când transmit mesaje, colectează informații sau postează pe blog-ul personal.
Devenind persoane resursă, adulții contribuie astfel la transformarea Internetului într-un loc sigur și util copiilor atât acasă cât și la școală. Proiectul a fost finanțat prin programul Safer Internet al Comisiei Europene pentru a obține datele empirice în vederea fundamentării de politici legate de siguranța pe Internet. România este una dintre țările în care copiii si tinerii petrec cel mai mult timp online, dar au și cel mai redus grad de competențe când vine vorba de mediul virtual.
Utilizarea frecventă a Internetului însoțită de niveluri mici de competențe este probabil să ducă la experiențe online mai riscante și mai dăunătoare. Nu în ultimul rând, copiii români cu vârste cuprinse între 11 și 16 ani trec prin situația de a le fi furate datele, aceasta depășind media europeană. Atunci când vorbim despre experiențele neplăcute, copiii români nu cunosc modalităţile prin care se pot proteja : ei vorbesc foarte puțin cu ceilalți despre experiențele lor dureroase și au tendința de a adopta atitudini pasive mai mult decât alți copii atunci când fac față unor astfel de situații speră că situația va trece de la sine, nu mai utilizează internetul o vreme.
Atunci când vine vorba de întâlnirea în lumea reală a unor persoane cunoscute online, părinții români sunt mai puțin conștienți de întâlnirile pe care le au copiii lor comparativ cu ceilalți părinți europeni. Atât părinții, cât și copiii declară că există o nevoie mai mare din partea părinților de a avea mai mult interes în ceea ce fac copiii online pentru a-iproteja pe aceștia de situațiile de risc. Fiind una dintre țările cu un profil care indică o utilizare ridicată, dar și multe riscuri, România are nevoie de o abordare adecvată și mai intensă a politicilor: creșterea nivelului de conștientizare a riscurilor online din partea părinților, luarea unor măsuri pentru a crește nivelul de autoprotecție și a responsabilității copiilor în mediul online, cu accent pe dezvoltarea unor competențe digitale și strategii de a face față situației de preferat, integrate în curriculum-ul educațional la nivel național care să sublinieze importanța sprijinului social copiii să fie încurajați să vorbească mai mult despre experiențele lor online.
În plus, centrele de promovare a siguranței pe Internet ar trebui să lucreze pentru a disemina informații despre cele mai proeminente riscuri, cele mai eficiente metode de control parental și metode de mediere, în același timp făcându-le ușor accesibile și ușor de utilizat.
Pentru a înțelege cum sunt utilizate tehnologiile moderne de informare și comunicare de către elevi, educatorii pot folosi întrebări relevante la începutul discuțiilor, sau în cazul în care sunt avute în vedere mai multe dezbateri, scurte chestionare.
Prezentul ghid oferă un model de chestionar pentru elevii din ciclul primar sau gimnazial. Vezi Anexa 1. Astfel ar putea fi evitate numeroase incidente neplăcute. Aceste materiale au în cele mai multe situaţii conţinut pornografic site-uri pornografice fie cu copii, fie cu adulţi sau îndeamnă la violenţă, ură rasială ori discriminare.
Ele pot fi imagini, texte, filme sau fișiere audio. Impactul lor asupra moralităţii sau dezvoltării psihice a copilului depinde de factori precum vârsta, maturitatea emoțională sau contextul expunerii. Expunerea la acest tip de conținut poate avea drept consecințe un nivel ridicat de anxietate sau stări traumatice, ori poate determina prin repetarea expunerii, atitudini de imitare, dezinhibare sau desensibilizare.
De aceea, elevii din ciclul primar și gimnazial par a fi cei mai vulnerabili având în vedere stadiul lor de dezvoltare sexuală sau emoţională. Copiii intră în contact cu aceste materiale în cele mai multe situații în mod incidental, atunci când sunt în căutare de informații, jocuri, persoane sau locuri. La școală, inclusiv activitățile online cu caracter educațional pot avea ca urmare neplăcută apariția de imagini sau informații ilegale sau dăunătoare.
Pentru a evita acest lucru, educatorii trebuie să cunoască și să-i informeze pe elevi asupra tehnicilor corecte de căutare și asupra procedurilor de apelare a serviciilor specializate Helpline, Hotline — de pe www.
Acest procent situează copiii români în rândul celor mai afectați negativ de expunerea la acest tip de conținut. Diferența dintre expunerea efectivă și percepția parentală este una dintre cele mai mari în Europa. Pentru ca acest lucru să devină o abilitate permanentă, elevii vor învăța cum să acceseze site-uri, portaluri interesante sau distractive, urmând reguli simple, prezentate și explicate prin exerciții de către educatori.
Informarea elevilor trebuie să cuprindă sfaturi privind reacția pe care ar trebui să. Activitatea propusă are la bază prezentarea similitudinilor între regulile de siguranță din viața reală și cele din mediul online, folosind ideea semaforului stradal cu cele trei culori ale sale care semnifică grade diferite de siguranță și concordanță cu vârsta elevului a paginilor web.
Descriere Elevilor li se explică că ei vor fi în siguranță pe Internet în măsura în care aleg website-urile potrivite vârstei și interesului lor și evită acele pagini cu conținut nepotrivit.
Mai întâi, elevii învață despre asemănările între a fi în siguranță în viața reală și a accesa Internetul fără riscuri. Apoi, ei vor folosi exemplul semaforului online și vor compara declarațiile lor despre site-urile accesate și nivelul corect de siguranța al acestora. La final, vor fi angrenați într-un joc interactiv de aflare a site-urilor indicate pentru vârsta lor. Timp estimat: 50 minute. Răspunsurile elevilor vor varia. Când mergeți pe stradă sau când vă jucați în cartier fără să-i aveți alături pe părinți, ce faceți ca să fiți în siguranță?
Ascultați răspunsurile elevilor, subliniind următoarele puncte: - nu mergeți în locuri pe care nu le cunoașteți - nu vorbiți cu străinii - nu intrați în conflicte cu alte persoane - respectați regulile. SPUNEȚI elevilor că, așa cum procedează în viața reală pentru a fi în afara pericolelor în viața reală , tot astfel trebuie să facă și în mediul online.
Faceți câteva paralele între răspunsurile elevilor privind cartierul sau zona în care locuiesc și lumea Internetului. EXPLICAȚI elevilor că un exemplu prin care pot rămâne în siguranță online este semaforul din intersecții care indică șoferilor când pot străbate intersecția, când trebuie să încetinească sau să oprească mașina. Similar, Semaforul Online arată oamenilor care navighează pe Internet dacă acestea pot sau nu să intre pe un anumit website.
Explicați elevilor că tehnica Semaforului Online îi va ajuta să aleagă website-urile adecvate vârstei lor. Folosiți tabelele de mai jos. Trebuie să explicați și să demonstrați cum sunt marcate site-urile ca fiind favorite.
Cum afli dacă ele sunt sigure și adecvate vârstei tale? Cum ai procedat ca să eviți pericolele? Cereți elevilor să numească website-urile despre care nu erau siguri și rugați-i să vă povestească experiența lor. Roșu — STOP! Dacă nu vă simțiți în siguranță, apelați la un adult de încredere. Cum ți-ai dat seama? Cereți elevilor să vă descrie website-urile pe care ei le consideră neadecvate capacității lor de înțelegere. Rețineți că accesarea acestor locații online s-a făcut deliberat sau accidental.
Organizați-i pe elevi să lucreze în perechi sau grupuri mici pentru completarea materialului. Răspunsurile corecte sunt:. Pentru fiecare site galben, faceți un pas înainte. Pentru fiecare site roșu, rămâneți pe loc. Dacă aveți un răspuns greșit de exemplu, faceți un număr greșit de pași , trebuie să vă întoarceți acolo unde erați înainte și faceți un pas înapoi. După fiecare afirmație, elevii trebuie să facă numărul de pași pe care-l consideră corect.
Dezvăluiți răspunsul corect după fiecare afirmație citită, explicând elevilor de ce primește culoare roșie, galbenă sau verde. Elevii care ajung primii la linia de sosire sunt declarați învingători. Ați intrat din greșeală pe site-ul ejocurigratis. Website-ul www.
Chiar și bunica mea ar putea spune că e adecvat pentru copiii de vârsta mea. Ei trebuie să. Încheiere Folosiți următoarele întrebări pentru a evalua modul în care elevii au înțeles regulile prezentate.
Cereți elevilor să vă spună asemănările. Ele sunt distractive, conțin lucruri interesante și utile pentru ei, folosesc cuvinte adecvate și nu permit persoanelor necunoscute să comunice cu copiii.
Repetați-le elevilor că ei trebuie să ceară opinia unui adult de încredere dacă nu sunt siguri dacă website-ul vizitat e potrivit sau daca pe acele site-uri le sunt cerute diferite informații telefon, adresa, vârstă, imagini cu ei ori conțin lucruri doar pentru cei mari. Organizați în grupuri, elevii pot crea postere cu Semaforul Online. Pe o foaie mare de hârtie, pot desena un semafor.
Fixați posterele în clasă. Acest site are lucruri interesante pentru copii mai mari decât mine și pentru adulți, dar nu și pentru mine. Care dintre acțiunile de mai jos sunt sigure atât în viața reală cât și pe Internet?
A fi prevăzător înseamnă:. M-am certat cu o prietenă și ea ca să se răzbune a făcut un cont pe un forum oarecare cu numele meu real și o poză de-a mea nu tocmai drăguță, aș putea zice chiar extrem de defăimătoare.
Sunt disperată, nu știu cum să mai scap de contul acela oribil. Acestea sunt acte de violență și se fac în scopul amenințării, intimidării sau insultării victimelor.
Ele au un caracter repetitiv putând fi comise atât de către indivizi cât și de grupuri de persoane. Deși par la prima vedere similare, hărțuirea online poate înregistra o gravitate mai mare în comparație cu hărțuirea față în față. Agresorul profită de relativa situație de anonimat pe Internet, săvârșind acțiuni pe care nu le-ar fi comis altfel. Superioritatea lui asupra victimei nu e de natura fizică, ci tehnică, mult mai facil de exploatat.
În plus, agresorul subestimează efectele, considerând acțiunile lui o simplă distracție. Informațiile postate online persistă, existența lor fiind relativ permanentă, dificil de eliminat, uneori imposibil.
Abuzul are un puternic caracter invaziv, cu impact negativ asupra întregii vieți personale a victimei, la școală sau acasă, online sau offline, cu o răspândire greu de controlat. Având în vedere aspectele specifice hărțuirii online, incidentele de acest tip trebuie tratate rapid și cu mare seriozitate. Cadrele didactice au un rol crucial în depistarea semnelor potențiale de cyberbullying, cu atât mai mult cu cât elevii sunt refractări raportării abuzurilor suferite.
Ce spune legea? Actele de hărțuire, intimidare sau amenințare, în funcție de gravitatea lor, constituie fapte contravenționale sau fapte penale: - fapte contravenționale sancționate cu amenda de la la lei - fapte, acte sau gesturi, obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să lezeze demnitatea şi onoarea Legea nr.
Noul Cod Penal - Întrucât școala a căpătat în secolul XXI un rol semnificativ în educația digitală, ea devine responsabilă pentru dezvoltarea unei culturi a protecției elevilor împotriva violenței de orice fel, fizice ori online. În acest sens, școlile sunt încurajate să-și dezvolte propriul plan anti-cyberbullying care să includă acțiuni de informare pentru prevenirea actelor de agresiune online și proceduri de depistare și eliminare a situațiilor de hărțuire comise între elevi.
Acest proces trebuie să aibă la bază participarea copiilor, în mod activ și relevant, în toate etapele lui, de la concepere la implementare. Deși apar derapaje în utilizarea Internetului de către copii, nu este deloc indicat să interzicem accesul la Internet pentru evitarea absolută a problemelor.
Internetul rămâne un instrument formidabil care îmbogățește universul copiilor și tinerilor. E-mailul, telefoanele mobile, rețelele de socializare pentru adolescenți au devenit căi naturale de dezvoltare și creare de relații sociale. A nu avea acces la comunicarea online este echivalent cu a plasa copilul într-o izolare totală, ceea ce reprezintă pentru acesta o sancțiune inutilă și imposibil de acceptat. De altfel, hărțuirea, amenințarea, insultele nu sunt fenomene noi, ele persistă în relații dintre oameni, căpătând doar forme noi de exprimare prin intermediul tehnologiilor moderne.
Dacă școlile vor privi problema hărțuirii online în contextul mai larg al efortului de prevenire și eliminare a violenței din mediul școlar, prin educarea copiilor și tinerilor să folosească în siguranță și adecvat Internetul, întreaga comunitate a cadrelor didactice, elevilor și părinților vor beneficia din plin de rezultatele pozitive ale acestei viziuni.
Sensibilizați cadrele didactice cu privire la fenomenul violenței online! Mulți dintre educatori consideră că nu se poate face nimic deoarece actele de hărțuire sau amenințare au loc în afara orelor lor de clasă. Implicați părinții! Organizați informări periodice privind fenomenul de cyberbullying și cereți-le să semnaleze rapid orice problemă, insistând asupra faptului că responsabilitatea parentală acoperă și comportamentul online al copiilor lor. Faceți cunoscut părinților și elevilor că violența online nu este tolerată în școala dumneavoastră și încurajați-i să semnaleze orice incident.
Stabiliți un set de reguli de folosire în timpul orelor de curs a dispozitivelor mobile ori a calculatoarelor și afișați-l permanent în incinta școlii. La nivelul clasei Păstrați o ambianță pozitivă la clasă, descurajați orice tip de violență, fizică, verbală sau emoțională, încurajați comportamentele pozitive și stimulați participarea activă a elevilor, individual sau în echipe, în organizarea și derularea activităților. Astfel, veți obține un climat de încredere, propice dezbaterilor deschise privind beneficiile și riscurile Internetului.
Abordați discuțiile cu privire la activitățile elevilor online într-o manieră pozitivă. Discutați cu elevii ceea ce este permis și ceea ce este interzis pe Internet sau pe telefonul mobil. Ca rezultat al acestor discuții, elaborați, împreună cu elevii, o convenție a bunei. Organizați un punct de contact offline sau online accesibil elevilor și părinților pentru semnalarea cazurilor de violență online.
Asigurați-vă că școala are expertiza necesară pentru abordarea acestei problematici. Numiți coordonator al acestui program o persoană cu pregătirea profesională necesară și care să inspire încredere atât elevilor, cât și părinților.
Având în vedere trecutul lor, ei vor fi cei în mai măsură să explice ce presupune cyberbullying și să propună, în consecință, cele mai adecvate măsuri de prevenire și eliminare. Verificați periodic soluțiile de securizare a rețelei informatice din școală.
Nu lăsați elevii nesupravegheați în laboratorul de informatică. Verificați cu atenție fotografiile pe care le postați pe portalul școlii. În principiu, părinții trebuie să-și dea acordul explicit dacă este vorba despre fotografii în care copiii lor pot fi recunoscuți cu ușurință. Informați-i pe elevi că sunt responsabili de actele lor. După trecerea în revistă a actelor negative, propuneți să descrie consecințele potențiale ale atitudinii lor.
Cum ar reacționa ei în situații diferite de abuz? Ajutați-i să înțeleagă repercusiunile hărțuirii asupra victimelor. Arătați-le că aceste comportamente sunt sancționate de lege și pot avea consecințe serioase asupra autorilor: trimiterea de mesaje de discriminare sau care conțin insulte pe motive etnice, de origine socială, sex etc.
Pentru victimele hărțuirii online vă puteți adresa moderatorului pentru a Fiți atenți la schimbările comportamentale ale unora dintre elevi. E posibil ca acestea să fie rezultatul unor agresiuni online comise de alți elevi. Ascultați cu seriozitate și înțelegere plângerile făcute de victime și nu promiteți că veți rezolva rapid problema lor.
Actele de hărțuire sunt deseori deosebit de complexe, la realizarea lor participând uneori mai multe persoane. Sfătuiți elevii, victime ale hărțuirii online, să nu reacționeze la e- mailurile sau la mesajele jignitoare. Agresorii vor fi satisfăcuți că li se răspunde și vor escalada abuzurile.
Îndemnați victimele să blocheze e-mailurile sau SMS- urile ofensatoare sau să-și creeze o nouă adresă de e- mail sau un nou cont de utilizator. Dacă este vorba despre un chat public sau un cont pe o rețea de socializare2, 2 Atenție!
Copiii își pot crea un cont pe rețeaua de socializare Facebook numai dacă au 13 ani împliniți. Față de autorii actelor de hărțuire Spuneți clar agresorilor că nu este permis comportamentul lor și cereți-le să înceteze imediat orice acte reprobabile.
Hărțuirea este considerată de către agresori doar o simplă farsă, fără să înțeleagă că actele lui fac foarte mult rău și fără să știe că uneori acestea sunt sancționate legal. Verificați dacă părinții sunt la curent cu actele copilului lor. Activitatea Protejează-te împotriva celor răi! Elevii sunt familiarizați cu conceptul de hărțuire pe Internet sau prin. Elevii vor afla că, uneori, copiii se comportă cu răutate când se află pe Internet sau când folosesc telefoanele mobile.
Ei vor fi familiarizați cu conceptul de hărțuire sau amenințare pe Internet și vor învăța să reacționeze corect dacă vor fi confruntați cu această problemă. Mai întâi, vor citi un studiu de caz despre comportamentul online. Apoi vor discuta despre ce înseamnă cyberbullying, ce efecte are asupra copiilor și ce trebuie să faci în acest caz.
Ca exercițiu practic, elevii vor folosi informațiile primite pentru a completa o foaie de hârtie despre cyberbullying. În final, copiii vor înțelege cât de important este să spună unui adult de încredere dacă ceva văzut sau primit pe Internet sau pe telefonul mobil i-a supărat sau speriat.
Elevii trebuie să înțeleagă că hărțuirea sau intimidarea este un comportament care intenționează să facă rău, de exemplu, să râdă de cineva sau de cum arată cineva, să spună lucruri neadevărate despre acea persoană altora ori să amenințe că o să-i facă ceva rău.
Elevii trebuie să știe că întotdeauna trebuie să se adreseze unui adult atunci când sunt victime sau află despre alți copii că au devenit victime ale hărțuirii sau amenințării online. Alții, dimpotrivă, folosesc Internetul pentru o mulțime de lucruri. Dar se întâmplă ca unii oameni să fie răi cu alții pe Internet, iar acest lucru se numește cyberbullying hărțuire online.
De asemenea, explicați-le că, de obicei, ei fac acest lucru de mai multe ori, cu intenția de a-i răni sau de a-i jigni pe ceilalți. Iar, atunci când copiii fac ceva foarte rău sau amenințător, în mod repetat,. Răspunsurile vor varia. Cereți-le doar să spună ce s-a întâmplat, fără numele reale ale victimelor sau agresorilor.
EXPLICAȚI elevilor că în următoarele minute vor învăța mai multe despre cum are loc hărțuirea online, și ce trebuie făcut dacă li se întâmplă lor sau unui alt copil. După lectura copiilor, îl puteți reciti cu voce tare.
Părinții Ioanei o lăsau să se joace pe un website unde avea grijă de un căluț și de decorarea adăpostului lui. Prietenul ei, Mihai, s-a mai jucat în trecut cu Ioana și îi știa numele și parola cu care se înregistra pe acel website. Într-o zi, Ioana intră să aibă grijă de căluț, dar observă că adăpostul căluțului ei era distrus și multe obiecte lipseau.
Concluzia elevilor ar trebui să fie că Mihai a intrat pe contul Ioanei, el fiind autorul distrugerilor și furtului de obiecte. Folosiți următoarele întrebări pentru a orienta discuția. Elevii trebui să știe că a fi victima hărțuirii online înseamnă când cineva face un lucru care îi supără, îi sperie sau îi amenință în vreun fel.
De ce credeți că e important să oprim calculatorul când cineva începe să vă supere sau să vă amenințe pe Internet? Dacă cineva vă supără sau vă amenință pe Internet, căror adulți le spuneți ce vi s-a întâmplat și, în acest caz, le cereți ajutorul?
Elevii trebui să înțeleagă că, dacă vor rămâne online, hărțuirea sau amenințările pot continua și se pot agrava. Elevii se vor gândi la părinți, bunici, un frate sau o soră mai mare, un învățător sau un consilier școlar. Dacă ei nu vor ști să-i numească imediat, ajutați-i să se gândească la un adult apropiat, în care au încredere. Când puteți hotărî că vă puteți juca pe Internet sau puteți folosi chat-ul pentru a comunica cu alte persoane? Elevii trebuie să înțeleagă că adulții îi pot orienta în mediul online, punându-i la adăpost de cyberbullying.
Elevii trebuie să știe că au nevoie de orientarea adulților când vor să folosească Internetul. Dacă cineva se poartă urât cu ei pe Internet, atunci acea persoană devine agresor și nu trebuie să mai comunice cu ea online.
Amintiți-le că nu trebuie în nicio situație să vorbească cu persoane străine, fără să ceară acordul unui adult de încredere, chiar dacă acea persoană este politicoasă cu ei și are aceleași preocupări. Elevii trebuie să înțeleagă că a se adresa unui adult este cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă dacă li se întâmplă ceva rău pe Internet, lor sau altor copii.
Elevii trebui să știe că hărțuirea online este orice comportament care îi supără sau îi sperie pe copii atunci când folosesc Internetul. Elevii trebuie să știe că a spune unui adult este cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă dacă li se întâmplă , lor sau altor copii ceva rău pe Internet. Introduceți următoarele cazuri de cyberbullying și cereți elevilor să aplice regulile din materialul STOP Hărțuirii Online.
Cereți elevilor să lucreze acasă cu un membru al familiei pentru a crea un poster cu cele 4 reguli. Despre ce este vorba? Răspândirea de zvonuri și hărțuirea în engleză, cyberbullying nu reprezintă o noutate. Copiii au găsit întotdeauna modalități de a fi răutăcioşi unii cu ceilalți.
Iar calculatoarele, telefoanele mobile și tehnologiile digitale fac hărțuirea mai ușoară și mai răspândită. Astăzi, copiii folosesc telefoanele mobile și calculatoarele pentru a răni, umili și hărțui alți copii, iar acest lucru începe la vârste mai mici. Hărțuirea online reprezintă trimiterea sau postarea de mesaje, imagini sau filme dăunătoare și răutăcioase despre altcineva folosind Internetul, telefoanele mobile sau alte tehnologii digitale.
E vorba despre copii care jignesc sau care spun lucruri urâte despre alți copii, care amenință sau care fac alți copii să se simtă stânjeniți sau speriați.
Accesul tot mai ușor al copiilor la tehnologiile digitale a creat mai multe moduri de comunicare - atât în sens pozitiv, cât și negativ. Deși hărțuirea este asociată de obicei cu vârsta adolescenței, există tot mai multe cazuri de copii de vârste mai mici. Hărțuirea online este deosebit de periculoasă mai ales pentru că este constantă, publică și greu de evitat de către victime. Poate avea loc oricând — la școală sau acasă - și poate implica grupuri mari de copii.
Copiii mai mici pot hărțui alți copii pentru a atrage atenția, crezând că astfel vor deveni populari sau vrând să pară duri și să-i facă pe alții să se teamă de ei. Cum hărțuirea are loc online, aceasta poate fi ușor trecută cu vederea de către părinți și profesori. Hărțuirea online este un fenomen tot mai întâlnit în rândul copiilor de vârste mici. Aceștia încep să comunice online în aceeași perioadă în care explorează modalități de a testa reacțiile celor din jur.
De exemplu, copiii care trimit un mesaj răutăcios e posibil să nu înțeleagă pe deplin modul în care alt copil va reacționa la mesajul respectiv. Mai mult, informațiile dăunătoare postate online sunt extrem de dificil de prevenit sau de îndepărtat și pot fi văzute de către oricine.
Imaginați-vă cum ar fi să fiți umiliți în public în fața tuturor cunoscuților voștri. Aceste lucruri se petrec de obicei atunci când adulții nu sunt prezenți, așa încât părinții și profesorii descoperă de multe ori doar efectele hărțuirii: anxietatea sau depresia victimelor.
Părinții pot fi de ajutor conștientizând această problemă învățând să identifice semnele hărțuirii online și ajutându-i pe copii să învețe să fie respectuoși cu ceilalți copii în mediul online. Faceți o listă cu diferențele între discuțiile online și cele față în față. Faceți-i pe copii să reflecteze la faptul că în mediul online este mai ușor să spui lucruri pe care nu le-ai spune cuiva personal și că acest lucru poate reprezenta uneori un avantaj iar alteori o problemă.
Exersați scriind texte sau mesaje folosind chat-ul adresate unui prieten. Arătați copiilor cum pot să adreseze complimente unei persoane și cum să evite folosirea de cuvinte sau comportamente răutăcioase. Subliniați că este important să le ia apărarea celor din jur atât online cât și în viața de zi cu zi. Discutați despre cum pot să-și sprijine prietenii care sunt hărțuiți și despre cum să facă cunoscute adulților.
Limitați socializarea online. Fiindcă riscul de hărțuire este mai mare pe siteurile unde copiii pot comunica direct, evitați site-urile care oferă acces la chat deschis și căutați-le pe acelea care oferă opțiuni de filtrare și moderare a mesajelor. Parola sigură O parolă puternică şi sigură, uşor de amintit însă greu de ghicit de către alte persoane, trebuie să aibă minimum 10 caractere, dintre care cel puţin o majusculă, cel puţin o minusculă, precum şi numere şi simboluri.
De asemenea, trebuie respectate unele reguli, precum: folosirea unor combinaţii uşor de amintit, însă dificil de intuit; nu este indicată alegerea unor citate cunoscute din literatură, religie sau a unor sloganuri şi nici utilizarea de cuvinte uzuale. Politica de securitate trebuie să includă schimbarea periodică a parolelor. Reamintiți-le copiilor să nu-și dezvăluie parolele prietenilor lor.
O formă des întâlnită de hărțuire online apare atunci când copiii își dezvăluie parolele, se conectează pe conturile altor copii și se dau drept copiii respectivi. Copiii se pot proteja conștientizând faptul că parolele sunt strict secrete și că acestea pot fi spuse doar părinților.
Asigurați-vă că cei mici spun ce li se întâmplă chiar dacă acel cineva nu sunteți dumneavoastră. Copiii trebuie să le spună părinților, profesorilor sau altor adulți de încredere dacă sunt hărțuiți online. Explicațile copiilor că nu înseamnă că pârăsc, ci că își apără dreptul de a fi protejat. Oferiți-le sfaturi despre cum să reacționeze când sunt hărțuiți. Deși ar putea fi tentați să facă acest lucru, copiii nu trebuie să se răzbune niciodată pe cei care-i hărțuiesc. Ei pot rupe cercul vicios al hărțuirii, nereacționând agresiv.
În schimb, copiii trebuie să adune toate dovezile de hărțuire emailuri, imagini, mesaje etc. Explicați elementele de bază ale unui comportament adecvat pe Internet. Reamintiți copiilor că atunci când sunt răi, mint sau când dezvăluie secrete, rănesc pe ceilalți atât în mediul online cât și în viața. Stabiliți sancțiuni pentru hărțuirea online. În cazul în care copilul dumneavoastră este rău cu alt copil sau îl umilește, le puteți refuza accesul la telefonul mobil sau la computer.
Discutați cu ei faptul că trebuie să fie respectuoși cu ceilalți copii. Ce crezi că s-a întâmplat? Trasează liniile pentru a arăta faptele unui agresor online și faptele unui agresor din viața reală.
Ce trebuie să faci dacă ți se întâmplă să fii hărțuit sau amenințat pe Internet? Să nu mai folosești calculatorul.
Să spui unui adult în care ai încredere ce s-a întâmplat. Nu este foarte bine, îmi propun să fac ceva şi amân din cauză că stau prea mult pe Facebook. Am început să intru pe Facebook mai întâi când ajung la pc şi nu să imi verific mailul. Dacă nu am acces, gen 2 zile, la facebook, simt că nu mai traiesc. Știu că nu e bine, dar încerc să mă cumpătez Am creat un grup special pentru clasa noastră și acum schimbăm acolo informații despre teme, dar și chestii amuzante.
Astăzi, din ce în ce mai multe rețele sociale sunt create pe Internet. Ele funcționează fie ca spații online generale, fără să urmărească un anumit domeniu de interes și pun laolaltă adolescenți și adulți, oameni obișnuiți și figuri publice, profesioniști și amatori. În acest moment, Facebook este cea mai răspândită rețea sociale din lume, atingând în 1,06 milliarde de utilizatori activi4, care au postat, în , peste miliarde de fotografii.
Dintre utilizatori, mai mult de jumătate de milioane se conectează de pe dispozitivele mobile. Utilizatorii pot intra în această rețea din orice loc unde există acces la Internet pe baza unei parole stabilite inițial odată cu completarea formularului de înscriere. În România, Facebook este cea mai populară rețea de socializare cu aproape 6 milioane de utilizatori.
Celor care au hotărât să urmărească activitatea utilizatorului le vor fi afişate mesajele acestuia. A fost lansat în şi a ajuns să fie utilizat pe scară largă, atât pentru comunicare interpersonală cât şi pentru comunicare de marketing.
Practic, profilul fiecărui utilizator este ca un CV in miniatură. Momentan, are peste de milioane de milioane de membri în peste de țări și teritorii. Deşi numărul celor care şi-au făcut cont în primele luni de la lansare a fost spectaculos, reţeaua nu cunoaşte momentan popularitatea de care se bucură Facebook.
Hi5 înregistrează peste 50 de milioane de utilizatori, 25 de milioane de vizitatori zilnici și este o rețea socială care s-a bucurat de o mare popularitate în România, în special în perioada Reţeaua e axată pe împărtăşirea pozelor şi pe relaţii interpersonale. Cei mai mulți utilizatori au vârste cuprinse între 25 - 34 de ani.
Cea mai importantă problemă pe care o ridică utilizarea rețelelor sociale o reprezintă protecția datelor cu caracter personal. Respectul pentru viața privată și protecția datelor cu caracter personal sunt două elemente esențiale în societatea contemporană bazată pe utilizarea tehnologiilor moderne de informare și comunicare. Deși nenumărate coduri etice și dispoziții legale garantează respectul pentru informațiile personale, în mediul online, acest lucru e mai dificil.
Orice informație postată online va rămâne accesibilă, cel mai probabil pentru totdeauna. Din acest motiv, este foarte important să fie acordată o atenție sporită, atât de către copii cât și de către adulți, momentului în care se comunică online elemente de identitate, prin email, mesaje sau pe rețelele sociale. Copiilor trebuie să li se explice ce informații reprezintă date cu caracter personal, când acestea pot fi sau nu transmise, care sunt situațiile când ele nu vor fi niciodată dezvăluite și ce consecințe există.
Datele personale sunt datele proprii unei persoane, folosite pentru identificarea acesteia și care au un caracter privat: nume și prenume, codul numeric personal, data nașterii, adresa fizică sau electronică, numerele de telefon, naționalitatea, limba, sexul, contul bancar, amprente, înregistrarea vocii, fotografii, adresa IP6 școala și clasa din care fac parte, programul familiei etc.
Datele personale permit identificarea unei persoane fie direct, fie prin alăturarea mai multor elemente de informație. Într-o lume în care informația capătă o valoare din ce în ce mai mare, datele personale devin o monedă de schimb, mai ales prin intermediul rețelelor de socializare.
Iar în grupul țintă al celor interesați de colectarea acestor informații sunt incluși și copiii, și în mod special, adolescenții și tinerii, mai vulnerabili la tentativele de obținere frauduloasă a datelor personale prin intermediul Internetului. Companiile care dețin rețelele de socializare s-au specializat în colectarea de informații, pentru o publicitate mai bine țintită în funcție de particularitățile utilizatorilor.
De asemenea, numărul siteurilor piratate false e în creștere, creând un pericol serios la adresa securității datelor postate online. Imaginile încărcate pe diferite site-uri sau rețele de socializare pot fi preluate cu ușurință, iar dacă acestea conțin 6 Adresă IP din engl. Internet Protocol este un număr care identifică fiecare calculator conectat la Internet. Fiecare calculator are pe Internet cel puțin o adresă IP unică. Când cineva trimite sau primește informații, prin email sau prin vizualizarea paginilor web, conținutul digital al mesajului sau al paginii respective circulă secvențial prin pachete care cuprind adresa expeditorului și pe cea a destinatarului.
Fotografiile compromițătoare se pot transforma în viitor în obstacole la angajare sau vor afecta imaginea publică a tânărului. Nu în ultimul rând, folosirea fără discernământ a datelor bancare pentru achiziționarea online de bunuri sau servicii reprezintă o amenințare serioasă la adresa securității financiare a familiei.
Pentru părinți și educatori devine important să aducă în discuție cu copiii chestiunea informațiilor pe care ei le-au postat online sau sunt tentați să le folosească în activitatea lor digitală. Modul în care aceste date sunt obținute și prelucrate, scopurile pentru care ele sunt colectate, riscurile postării datelor confidențiale sunt câteva dintre subiectele de dezbatere pe care le puteți organiza în cadrul școlii.
Explicațiile clare și exemplele oferite chiar din experiența lor directă îi pot ajuta să adopte un comportament preventiv pentru o mai bună protecție a datelor și imaginii lor personale.
Informațiile cu caracter personal pot fi colectate sub diferite forme, voluntar sau ca o condiție de acces la un joc, site sau o comunitate online. Dacă doar accesul prietenilor la toate datele proprii este permis, informațiile postate vor deveni accesibile și altor persoane, necunoscute copilului și prietene a prietenilor acestuia. Comportamentul online al adolescenţilor Nimeni nu este de acord cu dezvăluirea datelor personale necunoscuților sau expunerea lor publică.
Nici copiii nu ar accepta așa ceva. Însă, aflați în fața monitoarelor, mulți dintre adolescenți acceptă cu ușurință furnizarea detaliilor privind identitatea lor sau a familiei pentru a-și crea rapid o adresa de e-mail, pentru participarea la un concurs online sau pentru a intra în posesia unui cadou.
De asemenea, adolescenții și tinerii cu conturi pe rețelele de socializare au tendința de a posta o multitudine de informații cu caracter personal. Profesorii pot afla aceste lucruri despre ei? Dar un viitor angajator? Dar care nu sunt? Pentru a evita situaţia de a cădea victimă unor activităţi de fraudă online la achiziţionarea de produse, trebuie respectat un set minim de reguli:.
Servicii de escrow - terțe părți într-o tranzacție care recepționează, depozitează și ulterior livrează fonduri sau documente atunci când se constată îndeplinirea anumitor condiții; cont constituit între un debitor și creditor, dar deținut de un terț, nefiind însă discreționar la dispoziția acestuia; este folosit în cazul în care unul dintre ei nu își achită obligațiile contractuale;. Facebook este o enormă rețea socială, accesibilă gratuit, care are sute de milioane de utilizatori din întreaga lume.
Pentru a folosi Facebook, tot ce trebuie să faci este să te înscrii folosindu-ți adresa de email și introducând date ca numele tău, genul, data de naștere.
Ți se crează în acest fel o pagină de profil pe care o poti completa cu informații, răspunzând la diverse întrebări standard din formularele Facebook. Întrebările sunt menite să ajute utilizatorul să-și creeze. Facebook nu este menit să fie folosit de persoanele sub 13 ani, dar nu este dificil să-ți creezi un profil chiar dacă ai sub această vârstă.
Orice profil care contravine politicilor Facebook, inclusiv cele create cu date false vor fi suspendate sau șterse de către Facebook. Pe lângă afișarea informațiilor de profil și a intereselor, Facebook permite unui utilizator să facă multe alte lucruri, cum ar fi să posteze statusuri, prin care spune celorlalți unde este și ce face, poate să se joace jocuri, să vorbească pe chat, să comenteze pe profilurile altor persoane și multe altele.
Nici măcar nu e nevoie să aibă un computer la îndemână ca să își verifice și să își updateze pagina de Facebook, poate să facă acest lucru de pe telefonul mobil sau de pe alt dispozitiv mobil. De ce este Facebook important? Tinerii îl adoră. În schimb, părinții aud multe lucruri negative despre el. Într-adevăr, Facebook are partea lui de poze deochiate, schimburi de replici tăioase și chiar certuri care se extind în viața reală, dar Facebook este o modalitate excelentă pentru copii să comunice cu prietenii, să își dezvăluie interesele și să se distreze.
Adolescenții simt o mare presiune socială să folosească Facebook-ul și, dacă el este folosit într-un mod responsabil, poate reprezenta un instrument util și distractiv prin care tinerii să păstreze legătura cu prietenii lor.
Din păcate, copii pot fi nemiloși uneori și nu se vor da în lături de la a folosi orice instrument să rănească, să hărțuiască sau să facă de rușine pe altcineva.
Părinții aud de multe ori povești despre adoleșcenți care folosesc Facebook-ul în mod greșit și devin îngrijorați pentru copiii lor care ar putea să devină mult prea preocupați de micile neînțelegeri care se iscă în lumea virtuală.
Lucrul pe care părinții trebuie să îl aibă în vedere este că acest website nu este o problemă, ci că depinde foarte mult de felul în care el este folosit. De aceea este foarte important să discurtăm cu tinerii și. Acestea spuse, există foarte multe alte aspecte care țin de siguranța și confidențialitatea pe internet de care trebuie să fim conștienți. Copiii își pot posta locația lor fizică, spunând unde sunt și invitânduși prietenii să li se alăture. Chiar și prietenii care nu au Facebook pot fi marcați tag într-o locație.
Această opțiune ar trebui dezactivată când vorbim despre copii. Facebook poate, de asemenea, să expună copiii la comentarii nedorite atât din partea prietenilor, cât și din partea unor persoane necunoscute.
Aceastea se pot transforma în dispute care se infiltrează și în viața reală a copiilor și îi afectează creându-le stări de tensiune. Poate cea mai spinoasă problemă sunt pozele, gândurile sau sentimentele care, odată expuse, nu mai sunt sub controlul adolescentului. Adolescenții care folosesc Facebook creează o amprentă digitală care poate rămâne online o lungă perioadă de timp și având în vedere impulsivitatea adolescenților, ei pot să facă sau să spună lucruri pe Facebook pe care să le regrete mai apoi.
Este foarte ușor pentru alți prieteni să dea mai departe orice conținut postat de un adolescent — chiar și conversațiile. Ceea ce poate părea amuzant într-un anumit moment, poate, de asemenea, să afecteze viața personală și profesională mai târziu.
Înțelegând setările de confidențialitate Facebook. Pe Facebook, numele și poza de profil sunt întotdeauna vizibile public. Acest lucru înseamnă că alți utilizatori Facebook, pot vedea aceste informații atunci când ajung pe pagina unui anumit utilizator. Persoanele care pot vedea informațiile personale, care pot scrie pe profilul unui utilizator, pot fi limitate prin setările de siguranță Facebook.
Informația poate fi făcută accesibilă Tuturor, Prietenilor prietenilor sau Doar prietenilor. De asemenea, se poate limita cine ar putea să vadă poze, comentarii sau alte conținuturi postate de către utilizator. Dacă un adolescent are o pagină de. Facebook, este important ca dumneavoastră să stați alături de ei și împreună să revizuiți setările sale de siguranță Facebook.
Pe lângă asta, e bine să oferiți informații cu privire la motivația pentru care e vital să ne controlăm informațiile personale. Odată ce o informație este postată, ea scapă de sub controlul adolescentului — ea poate fi copiată, salvată sau dată mai departe altor persoane. Prin crearea unei pagini și familiarizarea cu setările Facebook, puteți să ajutați adolescenții să îl folosească într-un mod responsabil.
Găsiți mai jos câteva sfaturi care v-ar putea ajuta să navigați prin acest teritoriu nou. Sfaturi despre cum să vorbim cu adolescecenții despre Facebook. Încurajați-i pe aceștia să fie selectivi cu privire la informațiile pe care le postează și chiar activitățile pe care le întreprind acolo.
Aplicațiile pe care le folosesc și jocurile pe care le joacă pot și ele să fie văzute de către ceilalți. Setările predefinite ale Facebook tind să lase o mare parte din informații publice până când utilizatorul le face private deși setările pentru conturile minorilor sunt mai stricte.
Revizuiți setările împreună cu adolescenții și asigurați-vă că sunt setate astfel încât doar prietenii să poată vedea profilul lor. Opțiunea Facebook Places permite utilizatorilor să-și posteze locația. Copiii pot, de asemenea, să-și marcheze tag și alți prieteni ca fiind prezenți la respectivul loc.
Recomandăm ca această opțiune să fie dezactivată în cazul copiilor și tinerilor. Nu este permis ca adolescenții să posteze poze în ipostaze discutabile care i-ar putea afecta pe viitor. Totodată, ei trebuie să se gândească bine înainte de a posta statusuri sau comentarii. Amintițile că odată ce postează ceva ei pierd controlul asupra acelei informații. Copiii sunt foarte prinși în moment și sunt mai predispuși să posteze ceva sub impuls.
Lucrați cu ei ca să corecteze acest lucru.