Dragostea cu împrumut

Navigare

Amanda Quick-Dragostea nu are reguli.pdf

Sunt bărbați împrumut doresc să plătească doar ei chiria, mai ales dacă câștigă mai mult. Împrumut Quick dragostea în dragostea numeroase premii literare, cărţile sale vânzându-se până în prezent în peste 35 de milioane de exemplare! De falsitate, minciună și discriminare. Casa era modestă, dar emana un aer confortabil pe care i-1 imprimaseră, probabil, cele câteva generaţii care o locuiseră. Millicent râse.

Handpicked News. Editor's Picks. The Happiness Project. Diagnostic: oboseală cronică. Am obosit. De nedreptăți. De falsitate, minciună și discriminare.

E parcă totuși mai bine decât o moacă posacă, apatică sau încruntată. Sau nu?! Ce s-ar întâmpla dacă ar pica măștile? Chiar nu poți să te abții și să-ți vezi de viața ta? Scutește-mă, te rog! Spune-mi doar de bine.

De frumos și de împliniri. Să mă bucur și eu pentru alții. Asta dacă vrei să-mi spui ceva. Dacă nu… Au revoir! E a nu știu câta noapte cu bubuieli și zgomote de flex, excavator și altele de genul. Se lucrează intens. Pentru noi, poporul. Nu va dura o veșnicie. Oare de ce trebuie trasate marcajele pe drum ziua? Pe drum național.

Cuiva, cred că îi plac coloanele de mașini ce se întind pe kilometri buni. Cât timp pierdut aiurea de fiecare dintre noi, cei care ne aflăm în trafic, pentru că un șef nu a luat decizia și nu a făcut demersurile necesare pentru ca acei câțiva muncitori să facă treaba asta noaptea. Citiţi şi Prea real să fie vis.

Prea frumos să fie adevărat. Tocmai ai venit din concediu?! Ești Bugetar? Aaa, bravo! Până și horoscopul pare să pună mare accent pe acest detaliu. Deci, ce ne interesează să aflăm despre viitor? Cum stăm cu sănătatea, dragostea și banii, în ce ordine doriți.

Până la un punct, știi cum stă treaba cu finanțele în familia ta. Circulă atâtea povești simpatice despre cum se gestionează banii în cupluri! Și iată că ne întoarcem la comunicare, care se pare că poate rezolva conflictele, mai mult sau mai puțin. Iată cele mai bune trucuri pentru a menține armonia în cuplu și pentru a evita discuțiile și certurile de la bani. Prima întâlnire — cine plătește? Atunci când ieșiți în oraș, cel puțin la primele întâlniri, se obișnuiește ca bărbatul să plătească nota de plată la restaurant sau la cofetărie.

Nu este nicidecum în regulă să presupui că doar el are obligația să plătească. Împărțiți cheltuielile. Dacă urmează să locuiți împreună, va trebui să discutați deschis despre mai multe aspecte: cine gătește, cum faceți curățenie, cum plătiți facturile, dacă puneți banii la un loc sau îi țineți separat. Probabil că cel mai indicat este să împărțiți totul la jumătate și ce rămâne fiecăruia, să îi cheltuiți sau să-i economisiți așa cum credeți de cuviință.

Sunt bărbați care doresc să plătească doar ei chiria, mai ales dacă câștigă mai mult. Dar, oricum ar fi, trebuie stabilit de la început pentru a evita certurile. Vorbiți despre datorii. Tot acum a sosit momentul să-i vorbești despre ce datorii și obligații ai.

Multe persoane au împrumuturi, așa că nu e cazul să le ascunzi tocmai acum. Chiar și atunci când intenționezi să accesezi un împrumut online rapid 24h pentru nevoi urgente, cum ar fi pentru un curs sau probleme medicale, puteți să faceți o echipă și să-l achitați mai repede. Crace dădu din cap. Cu ei ai fi putut cumpăra puterea cu care să schimbi viaţa mamei tale. Julian zâmbi uşor. In cazul ăsta, aş dori să schimb subiectul. Mi-a spus că eşti supranumit Alchimistul Arkwright în cercurile de afaceri din nord-vest, pentru că, atunci când vine vorba de investiţii, tu poţi preschimba plum bul în aur.

Dar nu chiar atât de bun. In cele din urmă, s-a căsătorit cu unul dintre profesorii ei. Acum locuiesc în nordul Californiei. Doug predă la facultate, iar mama lucrează în cabinetul de consiliere.

Urmează să iasă la pensie în curând. Eu mă ocup de investi- ţiile lor. Grace zâmbi. El ridică din umeri, ca şi cum asta nu ar fi fost mare scofală. Ea ridică din sprâncene. La urma ur melor, de câte cămăşi are nevoie un bărbat? Câte maşini poate conduce? Câte case vrea cu adevărat să deţină? Da, Grace, sunt suficient de bogat. Ea îl studie pentru o clipă. E adevărat, nu am cunoscut prea mulţi oameni extrem de bogaţi.

Dar trăiam cu impresia că, de la un anumit punct, oamenii folosesc banii doar ca să ţină scorul. Julius înghiţi cu grijă o gură de ceai de muşeţel, apoi coborî cana de la gură. Doar pentru o perioadă. El zâmbi încet. De fapt, pun pariu că ai găsi interesantă situaţia. Ar fi o provocare pentru tine să o iei de la început.

Pentru mine. Dar nu mai sunt doar eu implicat. Dacă mâine aş pierde totul, s-ar prăbuşi mai multe afaceri mici, dar promiţătoare. Şi nu-i mai pun la socoteală pe cei care au încredere în mine când vine vorba de in vestirea banilor de care dispun, printre care se numără şi mama mea.

Ea se rezemă de masă, lângă el, şi luă încă o gură de ceai. Eşti pe val. Nu poţi alege să renunţi. Dacă ai face-o, tu ai supravieţui, dar mulţi alţii s-ar îneca.

Din contră, chiar mă aşteptam să te gândeşti la responsabilităţile tale în calitate de angajator. Irene este cea mai bună pri etenă a mea, încă de la grădiniţă. O cunosc destul de bine cât să ştiu că n-ar fi încercat să ne aducă împreună dacă n-ar fi ştiut că eşti un om bun. Julius făcu o grimasă. Din sufragerie se auzi un bâzâit înăbuşit.

Grace îngheţă. Julius se uită la ea, după care îşi mută privirea spre uşa de la intrare. Fata luă o gură de aer ca să se calmeze. Şi apoi încă una. Pe moment, învinse spaima. E doar un e-mail. Mă ocup de el mai târziu. El dădu din cap şi sorbi din nou din ceai.

Tu l-ai omorât pe Sprague Witherspoon? Dragostea nu are reguli 41 Ea se holbă la el, ca şi cum ar fi devenit brusc oarbă. Creierul i se opri. Rămase fără cuvinte. Mai întâi bâzâi- tul e-mailului şi acum asta. Auzi zgomotul făcut când cana pe care o ţinea în mână căzu pe podea, dar timp de câteva clipe nu îşi dădu seama ce se întâmplase.

Julius o privea captivat, aşa cum un entomolog îşi admiră fluturele prins intr-un borcan de sticlă. Traversă bucătăria şi apoi sufrageria. Ea se îndepărtă de margi nea mesei şi îl urmă, practic gonindu-1 afară din casa ei. La uşă, el se opri şi o privi peste umăr. A fost o seară interesantă. Şi eu n-am parte de prea multe nopţi de genul ăsta. Cred că-ţi pot spune de ce. Deschise uşa şi păşi pe verandă. Sunt destul de plictisitor, atunci când ajungi să mă cu noşti.

La naiba, uneori şi mie mi se pare să persoana mea e plictisitoare. Nu uita să încui uşa! Coborî treptele verandei. Clocotind de furie, Grace merse până la capătul verandei şi se prinse de balustra dă cu ambele mâini. Deschise portiera maşinii. Ai vreo idee cine a fost? Pentru numele lui Dumnezeu, dacă aş fi ştiut, aş fi povestit poliţiei. Şi apoi mai sunt şi angajaţii lui Witherspoon. Câştigam mţi foarte bine lucrând pentru Witherspoon Way. Vorbeşti serios? A spus că a primit informaţiile chiar în dimineaţa asta, de la poliţia din Seattle.

Lipseş te o sumă foarte mare de bani. Ea se holbă la el, indignată. La începutul serii am avut câteva bănuieli, dar acum mă îndoiesc serios că tu poţi fi vinovată. Pentru că nu sunt ca tine, un magician când vine vorba de bani? El zâmbi. De fapt, e al naibii de simplu - mai i ales dacă nu e nimeni atent. Am vrut doar să spun adevărul. Grace văzu cu colţul ochiului că draperiile de la sufra-! Apoi se roti şi tra- J se încuietoarea. După care se asigură că lanţul era la locul lui. Pentru o clipă sau două rămase locului, ascultând zgomotul făcut de maşina care acum o luase înapoi pe drumul pe care venise.

Când fu sigură că Julius plecase, respiră, în sfârşit, liniştită. Apoi se duse în bucătărie şi smulse un şervet de hârtie de pe rola care se afla pe masă, lângă aragaz. Chiar dacă se dovedea a fi adevărat - şi având în vedere că Devlin era poliţist acolo, nu avea nici un motiv să nu creadă informaţia aceea - ce legătură avea asta cu moartea lui Sprague?

Pe de altă parte, dacă Sprague descoperise de turnarea de fonduri şi îl înfruntase pe escroc Termină de şters ceaiul şi adună cioburile cănii sparte. Se ridică în picioare şi aruncă şervetul ud şi bucăţile de porţe lan în coşul de gunoi. Acum era timpul pentru încă unul dintre cele trei ritualuri care, de-a lungul timpului, o ajutaseră să facă faţă coş marurilor. Păşi cu chibzuinţă prin toată casa, verificând încuietorile noi şi strălucitoare pe care le instalase la ferestre şi uşi.

Apoi se uită în dulapuri şi în toate com partimentele bufetului suficient de mari încât să poa tă ascunde un om înăuntru. Ca de obicei, se înfurie pe sine însăşi, când îngenunche ca să se uite pe sub paturile din cele trei dormitoare.

Habar n-avea ce-ar fi trebuit să facă dacă ar fi găsit vreodată pe cineva as- eunzându-se în dulap sau sub pat, dar ştia că nu putea adormi până nu verifica şi nu se asigura că era singură în casă. După ce-şi termină rondul, îşi turnă un pahar cu vin, se aşeză într-unul din scaunele mari şi îşi scoase telefo nul din poşetă. Deschise e-mailul cu acelaşi aer circum spect pe care l-ar fi avut dacă s-ar fi uitat la un terariu cu şerpi. E-mailul o aştepta. Altă noapte, alt mesaj de la un bărbat mort.

Primul rând îi suna cunoscut: O atitudine pozitivă e precum o rază de lumină într-o cameră întunecată. Dar persoana care îi trimisese mesajul modificase cel de-al doilea rând. O poţi folosi ca să vezi cine te pândeşte din umbră. Chiar te pricepi să distrugi o întâlnire. Opri motorul şi rămase o clipă locului, gândindu-se la casa cufundată acum în întuneric şi la misterul care plana în jurul lui Grace Elland.

Casa era modestă, dar emana un aer confortabil pe care i-1 imprimaseră, probabil, cele câteva generaţii care o locuiseră. Un bărbat ar fi fost mulţumit să locuiască într-o astfel de casă pentru tot restul vieţii sale.

Şi Grace Elland ascundea câteva surprize. Era greu de crezut că o persoană inteligentă ar putea lua în seri os toate bazaconiile alea cu gândirea pozitivă şi puterea afirmaţiilor. Dar faptul că era pricepută la ceea ce fă cea era o cu totul altă mâncare de peşte.

N-o condamna pentru faptul că lucrase cu un guru motivaţional. Un loc de muncă era doar atât, un loc de muncă. Făceai ceea ce trebuia. El admira oamenii compe tenţi, care lucrau din greu, indiferent de natura muncii lor. Dar în noaptea asta avusese impresia că Grace chiar credea balivernele pe care le vindeau cei de la Wither- spoon Way. Chiar părea să creadă în teoria că energia pozitivă era o forţă a binelui în lume.

Ori era cu adevărat ceea ce părea a fi, ori era cea mai inteligentă escroacă pe care o întâlnise el vreodată - şi, în meseria lui, întâlnise câţiva foarte pricepuţi. Rememoră impresiile pe care şi le făcuse despre ea. Era o femeie mai degrabă minionă.

Chiar şi cu panto fii aceia incredibil de sexy, cu toc ridicol de înalt, pe care îi purtase toată noaptea, de-abia reuşea să treacă de umărul lui. Dar se mişca elegant, ca o dansatoare. Avea un aer delicat şi plin de graţie Nu-i simţise puterea feminină pe care o degaja decât atunci când o ridicase pe scaunul din maşină. Amin tirea momentului când o ţinuse în braţe, doar pentru câteva clipe, îi aţâţă simţurile. Dragostea nu are reguli 45 Părul ei avea culoarea unui whisky vechi.

Coafura îi scotea în evidenţă ochii, care erau de o nuanţă intere santă de chihlimbar şi verde. Când îl privise, avusese de fiecare dată senzaţia neliniştitoare că putea vedea mult mai multe decât voia el să le dezvăluie în general altora, lucruri pe care le ţinea ascunse faţă de restul lumii.

Halal alchimist. Transformase o întâlnire de milioa ne în praful de pe tobă. Şi acum trebuia să-şi dea seama cum să îndrepte lucrurile. Deschise portiera şi coborî din maşină. Harley Montoya tocmai ieşea din casa alăturată şi se apropie de poartă.

Nu era nevoie să vorbească atât de tare. Cele două case erau construite practic una lângă cealaltă şi erau separate doar de o alee îngustă, pe care Harvey obişnuia să-şi tragă preţioasa barcă, atunci când avea nevoie să-i Iacă reparaţii. Era o noapte liniştită şi s-ar fi auzit la fel de bine dacă vorbea normal. Dar Harvey era aproape surd de o ureche şi avea tendinţa să creadă că şi ceilalţi se confruntau cu aceeaşi problemă. Din câte se ştia, numele lui mic era obişnuit în fami lia Montoya şi îl primise de la părinţii lui.

Demult, pe când aduna o avere de pe urma afacerilor cu construcţii, circulaseră câteva zvonuri conform cărora numele i se i răgea de la o anumită marcă de motociclete.

De fapt, era genul care să deţină un Harley-Davidson. Acum avea peste optzeci de ani, şi trupul i se mai înmuiase odată cu i recerea anilor, dar încă mai avea acea constituţie solidă şi musculoasă pe care majoritatea oamenilor o asociau cu imaginea faimoasei motociclete. N-a mers bine deloc. De obicei nu merge bine. Şi chiar toată lumea din Cloud Lake ştie că cineva a încercat să facă pe peţitorul pentru mine şi Gr ace? Te-ai întors acasă devre me. Mi-am închipui eu că ai dat cu bâta-n baltă.

Ce s-a întâmplat? Şi s-a enervat. Dar de ce naiba a trebuit s-o întrebi aşa f ceva? Eu ţi-am zis că Grace Elland nu este o criminală. Când vine vorba de femei, te comporţi ca un tâmpit.

Foloseşte-ţi talentele înnăscute! Voi ţine cont. Julius traversă peluza şi ajunse la poarta mică din faţa casei sale. Intră apoi pe aleea îngustă care separa cele două locuinţe.

In perioada aia eram încă pre ocupat să câştig bani. Majoritatea informaţiilor pe care le ştiu despre Grace Elland sunt de la Agnes. Dragostea nu are reguli 47 - Şi ce vrei să spui cu asta?

Eşti expert în tendinţele societăţii moderne? Agnes mă ţine la curent, explică Har- ley. Ea spune că Grace aşteaptă doar să întâlnească băr batul potrivit. Amândoi speram că o să fii tu acela.

Voi aţi pus la cale întâlnirea noastră? Harley părea ofensat. Ţi se pare că arăt eu a peţitor? Irene Nakamura a venit cu ideea. Ea şi Grace sunt prietene din copilărie. Şi am auzit că amicul tău, Dev, a fost de acord cu propunerea ei. Dacă vrei să dai vina pe cineva, ia-1 pe el la rost.

O să fac asta. Julius porni pe aleea care. Noapte bună, Harley. După părerea mea, Grace este genul de femeie care ar da o a doua şansă unui bărbat. Julius se opri şi privi înapoi spre Harvey.

Julius ajunse la capătul aleii şi păşi pe pontonul plu titor. Apa pleoscăia, lovindu-se uşor de plăcile de lemn. Noaptea, în Cloud Lake nu se reflectau norii, ci numai lumina lunii - sau cel puţin aşa se întâmpla atunci când luna era pe cer, ca în noaptea asta. Sub cerul rece şi în stelat, apa se vedea ca o peliculă de sticlă neagră, bălţată cu picăţele argintii. Adăpostul pentru ambarcaţiuni, cu vopseaua scoroji tă pe alocuri, se zărea în stânga lui.

Trecu de ea şi se opri abia în capătul pontonului. Elland House se afla la aproximativ patru kilometri depărtare, dacă era să tragă o linie dreaptă din locul în care stătea şi până în partea cealaltă a lacului. Putea ve dea luminile din bucătărie şi de pe veranda din spatele casei. In timp ce se uita într-acolo, o fereastră se întune că, dar se lumină alta.

Probabil era dormitorul. Grace se pregătea de culcare. Acesta era, după cum descoperi imediat, un gând I care îl neliniştea, genul de gând care putea ţine un băr bat treaz toată noaptea. Devlin răspunse după ce sună de patru ori. După voce, părea nervos. Noi, cei din Cloud Lake, ne culcăm devreme. Aici nu { e ca în oraş. Se auzi un foşnet. Julius îl auzi pe Devlin mormăind ceva despre serviciu - probabil vorbea cu Irene - şi apoi zgomotul unei uşi închizându-se.

Sunt în bucătărie, îmi iau un pahar cu apă. Zi repede ce ai de spus! Grace are un alibi destul de bun. Omul meu de legătură în poliţia din Seattle mi-a confirmat că imaginile video înregistrate în parcarea apartamentului ei o arată pe Grace întorcându-se acasă la ora şapte în seara aia şi plecând apoi de-abia la şapte şi jumătate în dimineaţa următoare.

Dar chiar şi atunci aş verifica minuţios alibiul. Nu e atât de greu să inventezi un scenariu de dublă crimă în care sinuciderea are loc după crimă. Julius căzu pe gânduri o vreme, intrigat de problemă. De exemplu, cu o armă cu efect întârziat, cum ar fi otrava. Bun atunci Am spus doar că nu cred că a făcut-o ea. La celălalt capăt al telefonului se lăsă tăcerea. Din câte-mi amintesc, rni-ai spus de mai multe ori că, în anumite condiţii, toată lumea e capabilă de crimă.

Sub faţada aia op timistă şi pozitivă pe care o afişează, se află o femeie puternică şi încăpăţânată. Eu ţi-am po vestit ce s-a petrecut aici, în Cloud Lake, acum mulţi ani, îţi aminteşti? Julius privi luminile care veneau de la Elland House. Ăsta e unul dintre motivele pentru care am vrut să ştiu ce părere ai despre ea. Tu eşti din afară, poţi vedea obiectiv. Ştiam că nu vei li influenţat de povestea din trecutul ei. Când Grace va hotărî, în cele din urmă, ce anume vrea să facă cu viaţa ei, n-aş vrea să-i stau în cale.

Am avut doar o mică problemă cu telefonul. M-a invitat înăuntru, la o cană de ceai. După tonul lui Devlin, se părea că nici el nu auzise vreodată de băutura asta. Şi ce-a mers rău? Vorbeşti cu mine la telefon şi, ca un detectiv de primă mână ce sunt, am dedus că nu mai eşti cu Grace. Eşti foarte priceput la deducţii. Şi atunci m-a dat afară din casă. Dar mai e ceva, Dev, ceva ce e foarte în neregulă în toată situaţia asta.

E speriată. Dragostea nu are reguli 51 - De ce anume? Dar, din câte mi-am dat seama, are încuietori nou-nouţe la uşa din faţă şi la cea din spatele casei. Când ne aflam în bucătărie, a primit un e-mail pe telefon. Şi a tresărit. Sau mai degrabă a sărit în sus de spaimă. Este logic să aibă încuietori bune. Cât despre alerta de e-mail, pot spune că şi eu am tresărit câteodată speriat din cauza asta. O simt. Devlin răsuflă zgomotos. Mă săturasem să dau peste cadavre în metropolă.

Pentru câteva secunde, se lăsă liniştea. Uite ce ştiu cei de la poliţia d in Seattle: ea a intrat în casa şefului ei şi l-a găsit mort pe pat, împuşcat de două ori cu un pistol care a fost raportat ca fiind furat. Grace nu mi se pare a fi genul de femeie care ar şti cum să cumpere un pistol de pe vreo alee întunecată.

Poate că aştepta un semn de la vreun prieten - unul vechi, de care probabil nu vrea să mai audă, sau unul nou, de la care speră să primească vreun mesaj. Iar tu te aflai acolo, în bucătăria ei, tocmai când a pri mit mesajul. Poate că era încordată din cauză că erai şi tu prezent.

Bine, cam atât am avut de zis. Mă duc să mai lucrez ceva la computer şi apoi mă bag la culcare. Mulţumesc pentru invitaţia la cină şi spune-i lui Irene că nu mai trebuie să încerce să-mi facă lipeala cu cineva.

O dată a fost suficient. Devlin îşi drese glasul. Lă sând la o parte crima, crezi că e posibil ca Grace să fie cea care a deturnat fondurile? Se lăsă o scurtă tăcere. Pot să-i spun măcar asta lui Irene? Aţi făcut şi incantaţii? Aţi aprins tămâie? Julius puse capăt convorbirii. Dragostea nu are reguli 53 capitolul 7 Se opri la capătul pontonului, privind lumina lu nii reflectându-se în apă şi gândindu-se la cum tresări- se Grace atunci când sunase alerta de e-mail. Apoi se gândi şi mai mult la încuietorile noi pe care şi le instala se la toate uşile.

Se uită în direcţia casei Elland. Lumini le erau încă aprinse. N-avea nimic de pierdut! Deja dăduse cu bâta-n baltă. Deschise din nou telefonul şi apăsă pe cel mai nou nume din lista lui scurtă de contacte persona le. Grace răspunse de la primul apel. Tensiunea din vocea ei îi îngheţă sângele în vene. Nu am vrut să te sperii. Voiam doar să mă asigur că totul este în regulă.

Urmă o scurtă pauză. Ce te-a făcut să crezi că ar putea fi altfel? Urmă altă pauză. De data asta, mai lungă. Cloud Lake nu mai este orăşelul mic şi adormit de odinioară. Liniştea care urmă fu încărcată de tensiune. Nu era o întrebare. Părea resemnată. Am fost curios, aşa că am căutat câteva articole din ziarele de la acea dată. Asta se întâmpla de mult, la începutul anilor După ce azilul a fost în chis, clădirea a trecut pe la mai mulţi proprietari care au încercat pe rând să o transforme în hotel sau staţiu ne.

Ultimul proprietar i-a dat numele de Hanul Cloud Lake. Locul e abandonat de ani întregi. Şi că l-ai înfruntat pe ucigaş. La celălalt capăt al firului se lăsă tăcerea. Aproape ai fost omorâtă făcând asta.

Dar cel care a sfârşit mort a fost ucigaşul. Ce vrei să demonstrezi? Şi, în cazul lui Witherspoon, criminalul este încă în libertate, deci presupun că ţi-e şi mai greu să nu te gândeşti la trecut. Acum tu eşti cel care se joacă de-a terapeutul? Fac nişte legături între ele. Pentru o clipă, Julius se întrebă dacă nu cumva Grace avea să-şi nege şi sentimentul de teamă.

Dragostea nu are reguli 55 - Sunt doar Nu credeam că aveam să fiu atât de nervoasă, cel puţin nu aici, în Cloud Lake.

Dar este profund eronată, motiv pentru care nu funcţionează. Vrei să-mi spui de ce ai sărit ca arsă atunci când telefonul a bâzâit, anunţându-te că ai primit un nou e-mail? Alerta de e-mail te-a neliniştit. Se hotărî să încerce una dintre teoriile de care îi amintise Devlin. Vorbise cu atâta convingere şi siguranţă în glas, încât fu înclinat să o creadă. Dar în acelaşi timp îi încolţiră noi întrebări în minte. Sigur existau câţiva iubiţi unde va acolo, în trecutul ei. Făcu iarăşi o scurtă pauză.

Sunt mesaje scurte, nişte variaţii batjocoritoare ale afirmaţiilor apărute în cartea de bucate sau pe blogul lui Witherspoon.

Aş putea spu ne că e doar un alt client nemulţumit, dar partea înfri coşătoare e că toate sunt trimise de pe contul personal de e-mail al lui Sprague. Julius fu străbătut de un fior rece, care îi încordă toa te simţurile într-o manieră neplăcută, aşa cum nu mai experimentase de mult timp. Brusc, fu extrem de con ştient de aerul tăios al nopţii, de suprafaţa nemişcată a lacului şi de felul în care foşneau crengile copacilor.

Trebuia să presupui că duşmanul putea fi oriunde. Este foarte înfricoşător. Cineva, cel mai probabil ucigaşul, o listase de la un computer. Julius avu sentimentul că odată ce rostise tot adeva- rul, Grace nu mai voia să se oprească. Eu n-am pus mâna pe nimic. Mi s-a spus că cineva va ana liza problema.

De fiecare dată când primesc unul, i-1 transmit detectivului responsabil de anchetă, dar am impresia că el crede că mi le trimit singură. Grace respiră pro fund.

Treaba este că poliţiştii nu au descoperit nimic până acum. Acum vorbea mai tărăgănat, alegându-şi cu grijă cuvintele. Sprague nu avea o relaţie bună cu fiica lui, Nyla Witherspoon. Julius se simţi de parcă tocmai ar fi căzut de pe pon ton, în apele reci şi întunecate ale lacului.

Grace părea mai degrabă ui mită, nu jignită de aluzia lui. Ce naiba te-ar face să te gândeşti la asta? Nici n-avem în istorie obiceiul ca şefii să se culce cu femeile care lucrează pentru ei Dragostea nu are reguli 57 Doamna avea gheare.

Julius zâmbi, satisfăcut intr-un mod ciudat de cuvintele ei. Era bine de ştiut faptul că nu se culcase cu Witherspoon. Bine de ştiut şi că îşi scotea ghearele şi ataca, dacă o agasai prea mult. Cu mult timp în urmă am fost aven l izat să nu mă implic în relaţii cu femeile care lucrează pentru mine. Nu-s sigură că afirmaţiile folosite de noi, la Wither- spoon Way, pot concura cu asta.

L-am auzit de la vecinul de alături. Ce ştie el despre pericolul relaţiilor de la birou? Am crezut că s-a devotat pescui- tului şi grădinăritului. El şi Agnes, vecina mea, au fost rivali în Clubul de Grădinărit din Cloud Lake încă de când s-a mutat în oraş.

Uneori mai uit că, înainte să se mute aici, a fost un om de afaceri de succes.

Dragoste Cu Imprumut

Ea şi Irene împrumut împre ună. Cristina Dragostea. Abonați-vă la: Postări Atom. Da, Grace, sunt suficient de bogat. Insă Millicent nu avea familie.

Amanda Quick-Dragostea nu are reguli.pdf

Dacă mă pricep la ceva pe lumea asta, atunci mă pricep la bani, şi ştiu prea bine cum se comportă oamenii când vine vorba de bani. Credeţi-mă, nu există om căruia să-i prisosească! Nyla nu putea suporta gândul că partea cea mai mare a moştenirii sale era reţinută intr-un fond special, la care nu putea avea acces decât după moartea tatălui ei. Şi am o bănuială că Domnul Perfect o împingea serios de la spate să pună mâna pe bani.

Atmosfera din jurul mesei deveni sumbră. Grace se gândea la faptul că fiecare din ele avusese de-a face cu firea capricioasă a fiicei lui Sprague. Nyla păruse din- totdeauna geloasă pe ele. Iar acum avea să-şi primească moştenirea şi să plece cu logodnicul ei cel fermecător. Dintr-un anumit punct de vedere, viaţa părea mai roz pentru Nyla. Şi pentru Domnul Perfect. Dacă ai dreptate, înseamnă că şi Burke Marrick este suspect.

Kristy puse repede paharul pe masă. Dacă vine vorba să facem o listă cu suspecţi, avem nevoie de o ditamai foaia. Kristy şi Millicent îşi îndreptară privirile spre ea. Sprague era un om foarte amabil. Foarte generos. Dragostea nu are reguli 15 în ochii lui Millicent se văzu că înţelesese. După Nyla şi Marrick, următo rul nume de pe listă ar trebui să fie Larson Rayner. Vă amintiţi cum a dat buzna Larson în birou, luna trecută, şi l-a acuzat pe Sprague că-i fură clienţii?

Ochii ei verzi străluceau. Motive puternice pentru a comite o crimă. Se uită la Grace. Mă întreb dacă Lar son e conştient de faptul că afacerea lui Sprague a luat avânt acum un an şi jumătate datorită ţie. Grace simţi că roşeşte. Am avut câteva idei şi Sprague m-a lăsat să le pun în aplicare, atâta tot. Până să apari tu, Sprague Witherspoon era doar un alt vorbitor motiva- ţional, într-un domeniu deja aglomerat. Tu eşti cea care a propulsat afacerea în prim-plan. Dacă sărma nul Sprague Witherspoon n-ar fi fost omorât ieri-noap- te, în următoarele luni ar fi devenit cel mai cunoscut guru în domeniul dezvoltării personale din ţară, mul ţumită ţie.

Dar a început să câştige cu adevărat bine de-abia după ce a fost publicată cartea de bucate. Apoi blogul cu sfaturi zilnice a început să aibă un succes răsunător. In ultimele luni, Kristy nu mai prididea să se ocupe de confirmările pentru invitaţiile la seminarii şi conferinţe. Nu-i aşa, Kristy? Sprague era plecat în fiecare săptămână. Nu ştiu cum reuşea. Dar nu se plângea niciodată când avea seminariile programate unul după celălalt.

Călătoriile şi oame nii în faţa cărora vorbea îl făceau să înflorească. Avea mult farmec şi o capacitate incredibilă de-a ajunge la inimile celor din public. Kristy dădu din cap cu înţelepciune. Iar tu eşti cea care a venit cu ideea acestor două proiecte. N-am făcut decât să vin cu nişte idei de marketing potrivite pentru modul în care aborda Sprague gândirea pozitivă.

Dar s-ar putea să te răzgândeşti în privinţa acestei direcţii în carieră, dacă se dovedeşte că Larson Rayner e suspect de uciderea lui Sprague. S-ar putea dovedi dificil să aduni lume la seminariile lui. Kristy făcu o grimasă. Va trebui să-i adăugăm şi pe toţi ciu daţii şi nemulţumiţii care au participat la seminariile lui, oamenii care îi trimiteau mesaje lui Sprague, plân- gându-se că vieţile lor nu s-au schimbat radical în ciuda faptului că aplicaseră tehnicile Witherspoon Way.

Ai dreptate, Grace. Ar deveni o listă foarte lungă. Kristy oftă. Nu-mi imaginez că sunt o mulţime de firme care caută angajaţi cu aptitu dinile necesare pentru gestionarea biroului unui expert motivaţional.

Mă întreb dacă el ştie asta Grace ridică paharul de vin. Tu eşti specialista în sloganuri de pe-aici. Ai vreunul pentru noi?

Millicent râse. Care ar fi cel mai bun slogan Witherspoon pentru acelea dintre noi care ne vom trezi, dintr-odată, fără job? Grace îşi trecu degetul peste marginea paharului de vin şi se gândi serios pentru câteva clipe. Ochii ei calzi deveniră mohorâţi şi serioşi. Nu ştiu despre voi, dar faptul că am lucrat la Witherspoon Way mi-a schimbat cu adevărat viaţa. Pentru Sprague Witherspoon! Millicent dădu pe gât şi ultima picătură de martini şi-i făcu semn chelnerului să mai aducă un rând de băuturi.

Vântul şuierător care gonea prin azilul vechi şi abandonat prinse uşa de la capătul scărilor şi o trânti cu forţă. Dintr-odată, îi fu greu să mai respire. Ştia că nu trebuia să arate că e speriată. Trebuia să rămână puternică pen tru băiat. El era neobişnuit de liniştit, aşa cum sunt oa menii în vise.

O ţinea strâns de mână şi îşi ridică brusc privirea spre ea. Ştia că aştepta să vadă cum îl salva. Asta trebuiau să facă adulţii - să-i salveze pe copii. Voia să-i spună că, de fapt, ea nu era un adult.

Nu avea decât cincispre zece ani. I-a făcut rău acejei doamne şi acum o să ne facă şi nouă. Primul ei gând fu că lăsase cineva un sac de dormit nedesfăcut în pivniţă. Dar acela nu era un sac de dormit. Prin straturile groase de plas tic, ochii femeii moarte se holbau în sus, la ea. Paşi grei se auziră bocănind pe podeaua de lemn de deasupra lor.

Stinse în grabă lanterna. Uşa de la capătul scărilor se deschise. Intrarea în pivniţă fu din nou luminată de o strălucire gri, fantoma tică.

Curând avea să-şi facă apariţia şi monstrul. Acum e aici. Pe podea, lângă femeie, se afla o cutie mică de medi camente. Alături se afla o sticlă de băutură.

Singura cale de ieşire era uşa de la capătul scărilor Telefonul bâzâi, anunţând că primise un e-mail, şi o trezi din coşmar cu un val de adrenalină care îi puse un nod în gât şi reuşi să-i îngheţe sângele în vene. Pentru câteva secunde, inima îi bătu în ritmul macabru pe care îl făcuseră paşii criminalului. Era una din cele trei deprinderi care-i deveniseră deja obişnuinţe.

Şi toate erau legate de coşmarul din trecutul ei. Se ridică brusc pe marginea patului şi se concentră asupra respiraţiei. Nu putea sta locului, aşa că se ridică, se duse în sufragerie şi începu să se plimbe prin cameră. Uneori avea nevoie de câteva minute pentru a se linişti. Strălucirea blândă a felinarelor de pe stradă ilumina fiecare cameră din micuţul ei apartament. In plus, dra periile nu erau trase, tocmai pentru a lăsa lumina difuză să se reverse pe ferestrele de la etajul al cincisprezecelea.

Nu aprinsese nici o lampă sau veioză, tocmai pentru că nu voia să-şi stimuleze şi mai mult simţurile care deja erau în alertă.

I se făcuse pielea de găină. Pulsul îi bubuia în urechi. Dacă nu reuşea să se liniştească sau să se controleze, avea să ia o doză din medicamentele împotriva anxietăţii pe care i le recomandase medicul. Acest jurământ în combinaţie cu exerciţiile de respiraţie fuseseră de obicei suficiente pentru a trece prin cele mai grele episoade din ultimii ani.

Medicamentele sunt în sertar. Nu-ţi face griji, poţi să iei unul dacă vei avea cu adevărat nevoie. Ştiai că astăzi e posibil să ai o noapte grea. Trebuia să iasă la aer. Descuie uşa glisantă. Aerul rece şi umed pătrunse în încăpere. Grace păşi afară, pe balcon. Ploaia se oprise. Clădirea Space Needle strălucea reconfortant, ca o torţă uriaşă împotriva întunericului.

Se concentra asupra exerciţiilor. Bocănitul paşilor criminalului dispă rură înapoi în trecut, printre celelalte amintiri. Treptat, inima începu să-şi încetinească ritmul nebunesc, şi res piraţia îi reveni la normal. Când fu sigură că îşi recăpătase din nou controlul, se întoarse în sufragerie. Şi toată lumea se întreba de ce nu se măritase nicio dată, de ce nu lăsa nici un bărbat să-şi petreacă noaptea la ea. Atacurile de panică erau precum cutremurele.

Pro blema nu era dacă avea să urmeze vreunul. Descoperi se pe propria piele că puteau trece săptămâni, luni sau chiar ani întregi între atacuri. Sau putea să le aibă unul după celălalt. Cum putea o femeie să-i explice asta unui posibil iubit? Poate că, dacă viaţa ei socială ar fi evoluat vreodată dincolo de stadiul de relaţii de scurtă durată pe bandă rulantă, ar fi găsit un bărbat căruia i-ar fi putut împărtăşi secretele ei.

Dar, cumva, lucrul acesta nu se întâmplase până atunci. Scăpase de tremurat şi de nevoia de-a se mişca, dar ştia că nu mai putea adormi la loc, cel puţin nu pentru o vreme.

Pe de altă parte, dimineaţă nu trebuia să mear gă la serviciu, îşi zise în sinea ei. Era liberă să doarmă până târziu. Iar ăsta era cu adevărat un gând deprimant, pentru că ea se trezise întotdeauna devreme, chiar şi după ce avea o noapte proastă. Era blestemată să fie o persoană matinală. Se opri în faţa ferestrei.

Deşi existau câteva blocuri cu apartamente, locuinţe şi clădiri de birouri în preaj mă, tot reuşea să vadă o bucată mare din cartierul Queen Anne. Dealul era punctat de luminile reşedinţelor de lux care fuseseră construite acolo tocmai pentru ca locatarii să beneficieze de priveliştea uimitoare.

Trupul neînsufleţit al lui Sprague Witherspoon se afla probabil într-un frigider de la mor gă, aşteptând autopsia. Şi începuseră căutările pentru aflarea persoanei care îl omorâse.

Se gândi la sticla de votcă pe care o găsise la locul crimei. Sigur era doar o coincidenţă. Nu exista altă explicaţie. Brusc, îşi aminti de bâzâitul care o trezise din coşmar.

Se duse înapoi în dormitor şi luă telefonul. Când văzu numele celui care trimisese mesajul, aproape avu un alt atac de panică. Pentru câteva clipe, se holbă pur şi sim plu la ecranul telefonului, paralizată de uimire. Nu era posibil. Primise un e-mail de pe Lumea Cealaltă, de la Sprague Witherspoon. Mesajul era unul din sloganurile de la Witherspoon Way, însă modificat în aşa fel încât să aibă o tentă macabră: Fiecare zi ne aduce încă o şansă de-a ne schim ba viitorul.

In curând, viitorul tău se va schimba complet. Şi includ aici şi noaptea de la balul bobocilor, din liceu, în care am aflat că partenerul meu era extrem de deprimat pentru că îl refuzase fata pe care o dorea cu adevărat. Ce zici de o cină anuală de afaceri şi o licitaţie de binefacere la care urmează să particip, la sfârşitul săptămânii? Grace se gândi pentru câteva clipe. O cină de afaceri şi o licitaţie de binefacere sună plictisitor, nu ciudat.

Va trebui să discut banalităţi cu o grămadă de oameni care sunt la fel de plictisitori ca şi mine. Dar partea cu adevărat neplăcută vine mai târziu, după cină, când va trebui să le ofer cel mai plictisitor discurs scris vreodată.

Licitaţia de binefa- cere nu este o treabă atât de rea. Voi fi nevoit să cumpăr un obiect de artă pe care nu-1 vreau, dar asta nu e chiar atât de ciudat. E doar costisitor.

Lui nu părea să-i pese de partea financiară a eveni mentului, observă ea. In acea seară îl întâlni se pentru prima dată. Nu ştia prea multe despre el, dar îşi dăduse deja seama că era cel mai puţin plictisitor băr bat pe care îl întâlnise vreodată. Totuşi, nu asta conta, îşi spunea în sinea ei. Discuţia lor era ciudată, nu plicti sitoare, şi se îndoia că o cină de afaceri putea fi la fel de enervantă ca întâlnirea aranjată dintre ea şi julian.

Şi întâlnirea nu se încheiase încă - trebuia să se în toarcă la casa de lângă lac. Iar ca să ajungă acolo, trebuia să se urce pe locul din faţă din SUV-ul negru şi străluci tor al lui Julius. Şi ura SUV-urile. Nu erau maşini create pentru femeile scunde. Se întinse în sus, prinse mânerul din interior al portierei şi se pregăti să se ridice cu totul pe scaunul de lângă şofer. Dar nu avea nici o şansă să rezolve cu eleganţă situa ţia în care se afla.

Chiar şi dacă ar fi purtat jeanşi şi pan tofi sport, tot ar fi avut o problemă. Dar aşa cum era, îmbrăcată într-o rochie neagră şi strâmtă şi cu tocuri, nu putea spera decât ca, în cel mai bun caz, să aterizeze pe scaun din prima încercare, cu foarte mult efort.

O ridică uşor, de parcă ar fi fost o sacoşă de cumpărături, şi o aşeză pe locul din dreapta. Dragostea nu are reguli 23 Ea încercă să controleze mişcarea şi aterizarea, dar lu crurile nu se întâmplară deloc aşa cum îşi dorise. Haina i se desfăcu, lăsându-i la vedere partea interioară a coap sei. Până să reuşească să se acopere, Julius deja închidea uşa.

La naiba! Noaptea stranie nu dădea vreun semn că avea să se îmbunătăţească. Probabil că exista vreo afir maţie motivaţională şi pentru întâlnirile aranjate care se terminau prost, dar ea nu voia să se trateze decât cu un pahar de vin. Pentru o clipă, chipul său cu trăsături aspre şi umerii laţi se profilară pe fundalul luminos oferit de porţile reşedinţei Nakamura.

In ciuda tuturor precauţiilor şi a avertismentelor pe care şi le repetase la nesfârşit în acea seară, simţea un fior neobişnuit şi foarte periculos de entuziasm. Pe tot drumul de întoarcere spre casă, fie el şi scurt, avea să fie singură cu Julius. Iar asta probabil că nu era o idee bună.

El deschise portiera şi se urcă la volan. Privi cu coada ochiului cum se aşeza pe scaun cu agilitatea unei feline ieşite la vânătoare, aflată în aşteptarea prăzii. Păi, desi gur că pentru el era uşor să arate aşa. Pe el nu îl aruncase nimeni pe scaun, la propriu.

Un aer pregnant şi extrem de inci tam de intimitate umplu interiorul cufundat în întune ric al maşinii. Cel puţin, ei îi părea incitant. Julius părea să nu fie absolut deloc conştient de tensiunea dintre ei. Fără îndoială, era nerăbdător să-i facă vânt afară din maşină, odată ce aveau să ajungă la destinaţie.

Ea îşi concentră atenţia asupra gazdelor pe care le avuseseră în acea seară. Irene şi Devlin Nakamura le fă ceau cu mâna, plini de bucurie, de pe peluza casei lor.

Irene era o blondă înaltă şi atrăgătoare, care îşi cu noştea arborele genealogic până la norvegienii stabiliţi ne ţărmul de nord-vest al Pacificului, la sfârşitul secolu lui al nouăsprezecelea. Era genul de femeie care putea tace faţă greutăţilor pe care le implică viaţa unei soţii de poliţist. De asemenea, era o femeie de afaceri pricepută, a cărei companie ce se ocupa de produse de gătit de ultimă generaţie se dezvolta foarte rapid. Ceea ce era un lucru bun pentru un ofiţer de poliţie, îşi zise Grace în sinea ei Asta dacă nu se uita la tine.

Avea un aer hotărât, o voinţă de fier şi ochi pă- trunzători. Dacă erai infractor, sigur nu ai fi dorit să-l ştii pe urmele tale. Grace se cutremură. Julius porni motorul uriaş al vehiculului. N-a fost atât de rău.

Grace era sigură că Irene avusese cele mai bune inten ţii când aranjase întâlnirea. Ea şi Irene crescuseră împre ună. Erau cele mai bune prietene încă de la grădiniţă. Cu toate astea, motivele lui Devlin erau discutabile. Intrase de puţină vreme în viaţa lui Irene. Se cunoscu seră la puţin timp după ce Devlin se mutase în Cloud Lake, cu un an în urmă, pentru a deveni noul şef al po liţiei.

Grace fusese domnişoară de onoare la nunta lui Irene, iar Devlin îi era simpatic şi îl vedea ca pe un soţ devotat. Dar, în noaptea asta, avusese senzaţia neplăcută că o urmărea cu aceeaşi privire glacială şi bănuitoare pe care o văzuse şi în ochii detectivului din Seattle care îi luase declaraţia după moartea lui Sprague, cu zece zile în urmă.

Vom descrie întâlnirea asta ca fiind stranie. Cel puţin, deocamdată. Se uită în direcţia lui. Singura persoană pe care o cunoştea şi despre care ştia că pur- ta armă era Devlin. Insă, având în vedere meseria lui, presupunea că era nevoit să o poarte. Trebui să recunoască faptul că ea era probabil persoa na responsabilă pentru atmosfera sumbră care se pogo- râse peste petrecerea restrânsă din acea seară.

Problema era că nu prea reuşea să gândească pozitiv în perioada asta. Faptul că se trezise în mijlocul scenei unei crime era normal să aibă nişte urmări destul de neplăcute. Cu toate astea, trecuseră zece zile de când descoperise ca davrul lui Witherspoon, şi întunericul care înconjurase acea întâmplare încă refuza să se ridice. Noaptea însă, îşi făcea simţită prezenţa precum o ma ree. Aceste două aspecte ale vieţii sale deveneau din ce în ce mai întune cate şi mai îngrijorătoare.

Şi mai era şi corespondenţa electronică pe care încă o mai primea în fiecare seară din partea celui care murise. Julius conduse maşina pe alee şi apoi pe Lake Circle Street cu o atitudine echilibrată şi controlată care părea să-l caracterizeze întru totul.

Bărbatul acesta putea fi un bun prieten sau cel mai rău duşman, îşi zise în sinea ei. Se îndoia că era genul de om atras de gândirea pozitivă - mai degrabă era un strateg cu gândire militară. Refuză să se gândească la ce fel de iubit ar fi fost. Fusese mult prea încordată - prea conşti entă - toată noaptea din cauza lui Julius, pentru a se putea gândi pe îndelete la motivul pentru care simţurile i-o luau razna în prezenţa lui.

Nu-i veni în minte decât vorba aceea veche despre gheţari care spune că cea mai periculoasă parte a lor este ascunsă privirii.

Intuiţia ei leminină îi spunea că Julius Arkwright nu-i dezvăluise prea multe despre el. Nu avea nici un motiv să rămână cu gândul la toate lucrurile pe care nu i le dezvăluise bărbatul. In perioada asta, avea propriile ei probleme. Tot ce ştia sigur despre el erau câteva informaţii şi cu- vinte care apăruseră în timpul discuţiei din seara aceea. Era un investitor - un investitor de foarte mare succes, după spusele lui Irene.

Intr-atât, încât alţi investitori îi încredinţau în mod obişnuit milioane de dolari pentru a le reinvesti în locul lor. Ea nu avea nimic împotriva acestui mod de-a câştiga bani, îşi zise în sinea ei.

Nimic nu făcea un om să aprecieze mai mult un loc de muncă stabil ca pierderea slujbei. Ea ştia. Uitase cât de multe slujbe avusese de când abandonase cursurile colegiului pentru a afla ce voia să facă în viaţă. Cea mai lungă perioadă de timp lucrase pentru Witherspoon Way: în total, optsprezece luni. Ştia că mama şi sora ei începuse ră să-şi facă speranţe că, în sfârşit, îşi găsise şi ea un loc de muncă stabil.

Şi ea se gândise la fel. Julius conducea surprinzător de încet pe strada îngus tă, cu două benzi, care înconjura Cloud Lake pe margi nile sale neregulate. Suprafaţa apei adânci era precum o oglindă întunecată care reflecta lumina rece şi argintie a lunii. Tăcerea din maşină deveni insuportabilă. Grace cău tă o modalitate de a-i pune capăt. Se chinuise să adopte un ton politicos, dar ştia că de fapt sunase puţin cam îmbufnată.

Oricum era în drum. Cel puţin, asta era adevărat. Casa de la marginea la cului pe care Julius o cumpărase de curând se afla la mai puţin de opt kilometri depărtare de casa în care crescuse Grace. Cu toate astea, ea nu se gândise că avea s-o conducă până acolo.

Iar ea presupusese că avea să o şi ducă înapoi. Dar apoi Julius subliniase fap tul că, în drum spre locuinţa lui, avea să treacă pe lângă Elland House şi că nu era nici o problemă să o lase pe Grace acolo, aşa că nu mai avusese nici o portiţă de scăpare, nici o variantă de-a refuza politicos Cina nu ar fi fost atât de neplăcută, se gândi Grace în sinea ei, dacă n-ar fi fost atât de vizibil faptul că Irene încerca să le facă lipeala. In mod ciudat, acum că se afla singură cu Julius, aproape că vedea ironia situaţiei.

Se cufundă şi mai adânc în scaun. Colţul gurii i se ridică. După cum ai spus şi tu, au avut intenţii bune. Ba chiar, în ultimii ani, mama şi sora mea şi-au făcut un hobby din ocupaţia asta.

Acum se pare că şi Irene a început să joace în hora lor. Intre noi fie vorba, cred că au ajuns la disperare. Ai o problemă cu faptul că sunt divorţat? Vorbise pe un ton puţin prea neutru. Cam atât cu discuţiile despre banalităţi. Cu cât trecea timpul, situa ţia devenea din ce în ce mai ciudată. Insă am alte priorităţi în momentul de faţă. Julius nu părea interesat de problemele ei legate de locul de muncă.

Ea începea să se simtă prinsă în capcană, ca o căpri oară în faţa farurilor unei maşini. Din câte spun Irene şi familia mea, vina îmi aparţine. Dacă reuşesc, îi trimit mai departe şi îmi văd şi eu de viaţa mea. Grace bătu darabana pe consola care separa cele două scaune. Ii trimit mai departe şi îmi văd şi eu de viaţa mea.

Atunci izbucni în râs. Sunt desul de sigură că n-am frânt inima nici unui bărbat până acum. Bărbaţii au tendinţa să mă vadă ca pe o prietenă. Vorbim despre problemele lor. Le sugerez soluţii. După care pleacă şi se întâlnesc cu următoarea blondă frumoasă pe care o agaţă la bar sau cu vreo colegă atrăgătoare. Julius îi aruncă rapid o privire aspră.

Şi, privind în urmă, a fost un lucru bun că mi-a frânt inima, deoarece relaţia aia a fost dezastruoasă pentru amândoi. Multe certuri şi situaţii dramatice, dar nimic profund. Julius rămase tăcut pentru o clipă. Asta era greu de crezut, îşi zise Grace în sinea ei, dar ultimul lucru pe care voia să-l facă era să înceapă să afle mai multe despre căsnicia lui ratată.

N-avea de gând să-l repare pe Julius Arkwright. Dragostea nu are reguli 29 - Hm, îngână ea în schimb. Tu nu vrei s-auzi ni mic despre divorţul meu, iar eu nu vreau să vorbesc despre asta. Grace îşi şterse fruntea într-un gest teatral.

E bine de ştiut! Julius râse. Atmosfera păru să se mai elibereze de o parte din încordarea care-o împovăra. Ea se mai relaxă un pic şi căută un subiect uşor de discuţie.

Am un apartament în Seattle, dar lucrez în mare parte din timp pe internet. Cu câteva excepţii, pot lucra de-aici la fel de bine ca şi de la birou. Cloud Lake e la numai o oră distanţă de oraş. Voi merge acolo de câteva ori pe săptămână, ca să mă asigur că lucrurile rămân pe făgaşul lor normal.

Proba bil că achiziţiona case pe malul lacurilor şi apartamente în oraş la fel de des cum îşi cumpăra ea pantofi şi rochii. Deşi nu ţi-ai fi dat seama de asta, dacă l-ai fi privit, îşi zise ea. In ultimii ani, zona de nord-vest a Pacificului se dovedise foarte profitabilă pentru lansarea unor afaceri şi pentru investitori pricepuţi precum Julius, care pu seseră bazele unor întreprinderi de succes.

Zona se dezvolta pentru oa menii care îşi făceau cumpărăturile atunci când erau reduceri la Costco sau îşi cumpărau biciclete şi echipa mente sportive de la REI. Grace era destul de sigură că Julius nu câştigase bani după vechea metodă. Avea aerul unui om realizat prin propriile puteri, genul de om care era obişnuit să lupte pentru ceea ce dorea. Am fost uimită să aflu că a vândut-o. A deţinut casa aia, ca şi pe cea în care locu ieşte acum, de aproape un deceniu.

Dar tu? Ai de gând să rămâi la Cloud Lake? Acum, că nu mai am un loc de muncă, trebuie să-mi drămuiesc banii. Mama a păstrat casa de lângă lac după ce ea şi Kirk s-au pensionat, dar o folosesc doar pe timpul verii. Mi-au sugerat să econo misesc banii de chirie şi să locuiesc acolo până îmi dau seama în ce direcţie s-o apuc. Mama şi-a vândut magazinul de suvenire pe care îl avea aici, în Cloud Lake, iar Kirk a predat firma de asigurări fiilor săi.

In momentul de faţă, mama şi Kirk sunt plecaţi în- tr-o croazieră în jurul lumii. E avocat în Portland. Ea clipi. Julius îi aruncă o privire amuzată. Nu-i datora nici o explicaţie, îşi aminti în sinea ei. Nu am, răspunse ea pe un ton glacial prin care voia să-l avertizeze să renunţe la interogatoriu.

Viaţa mea a fost cam complicată în ultima vreme. Presupun c-a fost o adevărată lovitură să gă seşti cadavrul şefului tău, în modul acela. Ea ezită. Nu era sigură că voia să discute despre asta. Grace îşi încrucişă braţele şi îşi fixă privirea pe dru mul care se întindea dincolo de parbriz.

Dragostea nu are reguli 31 - Crede-mă, toţi care am lucrat pentru Sprague Witherspoon suntem conştienţi de asta, zise ea. Mi se pare că problema e destul de simplă. Şi când anume a fost ultima dată când ai rămas tu fără un loc de muncă? Spre uimirea ei, el căzu pe gânduri pentru câteva clipe.

Grace îi zâmbi glacial. Iar eu de obicei nu am norocul ăsta când vine vorba de locuri de muncă. Cu un an şi jumătate în urmă, cău tam o nouă direcţie în viaţă. Aşa că m-am hotărât să par ticip la o conferinţă organizată de Witherspoon Way, în speranţa că voi găsi câteva idei. După ce Sprague Witherspoon a vorbit în faţa audienţei, l-am aşteptat în culise ca să-i spun ceva.

Îşi desfăcu braţele şi întinse palmele. Spre surprinderea mea, a rămas să mă asculte. Şi apoi mi-a oferit un loc de muncă. Odată ce am ajuns să fac parte din echipa lui, mi-a dat mână liberă.

Să lucrez pentru Witherspoon Way a fost cel mai bun lucru din viaţa mea. Ca să fiu sinceră, e destul de jenant. Şi din cauza asta nu prea am nimic consistent de tre cut în CV. Şi că nu eşti de încredere. Că nu se poate baza cineva pe tine. Ea făcu o grimasă. Până în ultimul an de liceu, sora mea a ştiut cu siguranţă că vrea să devină avocat.

Şi iată-mă pe mine, încă aflată în căutarea unei cariere sau a unei slujbe care să dureze mai mult de optspre zece luni. Ai nevoie de un plan de afaceri. Ea se uită lung la el. Grace de-abia se stăpâni să nu izbucnească în râs. Pentru că nu cred că mama o să mă lase să stau aici fără să plătesc chirie timp de cinci ani. Mai degrabă la o strategie prin care să supravieţuieşti trei luni fără un job.

Dacă tratezi proble ma cu seriozitate, va trebui să-ţi impui nişte ţeluri şi să le îndeplineşti. N-aş fi bănuit niciodată. Ea îi zâmbi cu răceală. Nu poţi aprecia la adevărata valoare un model nou dacă nu îl cunoşti pe cel vechi şi nu înţelegi de ce nu a funcţionat.

Grace era la capătul răbdării. Dragostea nu are reguli 33 - Dumnezeule, poate ar trebui să intri şi tu în afa cerea asta motivaţională. Ce-ai spus adineauri seamănă mult cu una dintre afirmaţiile Witherspoon Way. O afirmaţie bună ajută mintea să se îndrepte pe un fă gaş productiv, optimist. Să zi cem că te-ai trezit invitată la cină, iar prietenii încearcă să te cupleze cu un tip plictisitor.

Ce fel de afirmaţie ai lolosi pentru a te convinge să vezi intr-o lumină pozitivă situaţia asta? Grace încremeni. Tratez numai cu fapte concrete. Vrei o afirmaţie pentru întâlnirea asta? Iţi place? Sunt destul de sigur că circulă deja de ceva vreme. Am câteva reguli pe care nu le încalc niciodată, dar nici una nu se potriveşte cu situaţia de faţă.

Dar el deja încetinea şi cotea pe strada cu trei benzi t are ducea la casa mică şi cochetă aflată la marginea la cului.

Opri maşina în faţa porţii şi opri motorul. In casa de alături, în care locuia Agnes Gilroy, lu minile erau încă aprinse. Draperiile erau trase, dar Grace era sigură că Agnes trăgea cu ochiul de după perdele.

Agnes manifesta o curiozitate avidă de-a afla lot ce făceau vecinii ei. Mai mult ca sigur auzise zgo motul maşinii care parcase alături, lucru care nu se întâmpla niciodată. Mi-a făcut plăcere să te cunosc. Sunt sigură că o să ne mai întâlnim prin oraş, din în tâmplare. Nu te deranja să cobori din maşină. Mă des curc singură. Rămăsese acolo fără să se mişte, cu palmele puternice şi abile rezemate încă pe volan, uitându-se lung la casă, de parcă n-ar mai fi văzut vreuna în viaţa lui.

Deschise portiera, îşi prinse mar- ginile impermeabilului şi se pregăti să sară jos din maşi nă. Mi-am dat seama că eşti una din acele persoane. Prin se mânerul şi sări de pe scaun. Pentru o clipă, rămase în aer, dar respiră uşurată când ateriză cu ambele pi cioare pe pământ.

Se întoarse şi se uită la el. Trebuie să i fie bine. O prinse din urmă înainte ca ea să ajungă la treptele casei. Vezi mai bine alegerile pe care le ai de făcut şi îţi vine mai uşor să iei decizii. Privirea lui rece şi calculată îi făcu pielea de găină. Perspectiva aceasta o făcu să rămână fără aer. Trimite-1 pe drumul lui! Ea se opri şi-l privi atentă în lumina de pe verandă. Dragostea nu are reguli 35 El căzu pe gânduri pentru o clipă, apoi ridică din umeri.

Depinde de situaţie. Dar nu din cauza asta voiam să devin bogat. Ea îl privi cu luare aminte. Şi se pare că totul a func ţionat conform planului pentru tine. Noapte bună, Julius. Zgomotul neîntrerupt al paşilor pe pietrişul din urma ei o făcu să se oprească la mijlocul drumului. Când se întoarse, se opri şi el. Nu trebuie să mă conduci până la uşă. Nu eşti acasă decât după ce intri.

Nu ştia exact motivul, dar simţi că se înfurie. Grace îşi strânse cu putere cheile. Unde-mi sunt manierele? Doar că sunt cam încordată zilele astea. Iţi mulţumesc. Rămase acolo, în lumina lunii, de parcă ar fi fost dispus s-o aştepte până după răsăritul soarelui ca să facă următorul pas. Spre uşă! Se întoarse iarăşi şi urcă în grabă treptele. Julius o urmă pe verandă, lăsând cu grijă spaţiu între ei, ca să nu 0 facă să se simtă înghesuită.

Scoase cheile din poşetă, deschise uşa, păşi dinco lo de prag şi aprinse lumina apăsând pe întrerupător. Mama ei o decorase într-un stil rustic. Podelele de lemn erau înnegrite de vreme. Pe covorul de culoarea mierii se aflau două scaune capitonate şi o canapea joasă, tapisată cu piele maro închis. Pe pereţi atârnau câteva tablouri care reprezentau case demodate, docuri de lemn şi bărci vechi. Musafirii ei nu prea observau că nu exista nici un tablou cu cea mai încântătoare clădire de lângă lac, si anume hanul Cloud Lake, care era abandonat de mult timp.

Grace se întoarse a doua oară, pentru a-1 înfrunta pe Julius. Nu se afla aici ca să-l repare pe Julius Arkwright. Dacă o făcea, probabil că avea să plece şi el, la fel ca toţi ceilalţi. Numai că pe acest bărbat avea să-l lase să plece cu părere de rău.

Deschise gura pentru a-i mulţumi încă o dată, politi cos, şi ca să-i ureze noapte bună. Intră în casă şi închise uşa în urma! Nu cred că am mai băut vreodată ceai de plante. Pentru câteva secunde rămase locului, incapabilă să se mişte, şocată de gestul pe care tocmai îl făcuse. Apoi j îşi dădu seama că el o privea şi că-i aştepta următoarea mişcare, aşa că încercă să se adune.

Nu se oferise să-l hrănească, îşi zise în sinea ei. Era doar un ceai. La bucătărie. Prin perdelele transparente de la geamuri putea vedea oglinda lumi nată de lună a apei.

Un şirag lung de felinare de grădină marcau aleea care în conjura lacul. Aprinse aragazul şi îşi repetă că era vorba doar de un ceai. Faptul că, dintr-un motiv necunoscut, simţea un fior de entuziasm şi puţină euforie avea să fie, probabil, de-abia mai târziu o problemă.

Dar, în momentul aces ta, nu-i păsa. Julius se rezemă de blatul în pătrăţele al mesei şi îşi încrucişă braţele. Cumva, reuşi să pară că se simte ca acasă în bucătăria ei - ca şi cum ar fi obişnuit să petrea că mult timp acolo.

Poves tea mi-a atras atenţia pentru că Witherspoon Way era o afacere aflată în plină creştere în zona de nord-vest. Ea scutură din cap. Fie că e vorba de celebrităţi, atleţi, actori - e aceeaşi poveste. Poate câştigă milioane cât timp lucrează, dar dacă li se întâmplă ceva, întreaga afacere se prăbuşeşte. Ceainicul începu să fluiere. Grace opri aragazul şi turnă apa clocotită în căni. Puse una dintre căni pe masă, lângă Julius.

Sunt o persoană mediocră. Nu am alt cuvânt ca să mă descriu. E timpul să-mi adun minţile, să mă pun la punct. Aş vrea doar să ştiu ce-mi doresc să fac în viaţă. De fiecare dată când întrevăd o carieră care mi-ar plăcea, se întâmplă ceva şi o iau în altă direcţie. Suflă în ceai. Voiai să devii bogat. Ce te-a făcut să-ţi doreşti asta? Tata s-a recăsătorit şi s-a mutat în cealaltă parte a ţării. După asta, nu l-am mai văzut decât o dată, mulţi ani mai târziu, când a venit ca să împrumute nişte bani de la noi.

Mama a muncit din greu ca să păstreze un acoperiş deasupra capetelor noas tre. In anii ăia, a sacrificat totul pentru mine. Crace dădu din cap. Cu ei ai fi putut cumpăra puterea cu care să schimbi viaţa mamei tale. Julian zâmbi uşor. In cazul ăsta, aş dori să schimb subiectul. Mi-a spus că eşti supranumit Alchimistul Arkwright în cercurile de afaceri din nord-vest, pentru că, atunci când vine vorba de investiţii, tu poţi preschimba plum bul în aur.

Dar nu chiar atât de bun. In cele din urmă, s-a căsătorit cu unul dintre profesorii ei. Acum locuiesc în nordul Californiei.

Doug predă la facultate, iar mama lucrează în cabinetul de consiliere. Urmează să iasă la pensie în curând. Eu mă ocup de investi- ţiile lor. Grace zâmbi. El ridică din umeri, ca şi cum asta nu ar fi fost mare scofală. Ea ridică din sprâncene. La urma ur melor, de câte cămăşi are nevoie un bărbat? Câte maşini poate conduce? Câte case vrea cu adevărat să deţină? Da, Grace, sunt suficient de bogat. Ea îl studie pentru o clipă.

E adevărat, nu am cunoscut prea mulţi oameni extrem de bogaţi. Dar trăiam cu impresia că, de la un anumit punct, oamenii folosesc banii doar ca să ţină scorul. Julius înghiţi cu grijă o gură de ceai de muşeţel, apoi coborî cana de la gură. Doar pentru o perioadă. El zâmbi încet. De fapt, pun pariu că ai găsi interesantă situaţia. Ar fi o provocare pentru tine să o iei de la început. Pentru mine. Dar nu mai sunt doar eu implicat.

Dacă mâine aş pierde totul, s-ar prăbuşi mai multe afaceri mici, dar promiţătoare. Şi nu-i mai pun la socoteală pe cei care au încredere în mine când vine vorba de in vestirea banilor de care dispun, printre care se numără şi mama mea. Ea se rezemă de masă, lângă el, şi luă încă o gură de ceai. Eşti pe val. Nu poţi alege să renunţi. Dacă ai face-o, tu ai supravieţui, dar mulţi alţii s-ar îneca. Din contră, chiar mă aşteptam să te gândeşti la responsabilităţile tale în calitate de angajator.

Irene este cea mai bună pri etenă a mea, încă de la grădiniţă. O cunosc destul de bine cât să ştiu că n-ar fi încercat să ne aducă împreună dacă n-ar fi ştiut că eşti un om bun. Julius făcu o grimasă. Din sufragerie se auzi un bâzâit înăbuşit. Grace îngheţă. Julius se uită la ea, după care îşi mută privirea spre uşa de la intrare. Fata luă o gură de aer ca să se calmeze. Şi apoi încă una. Pe moment, învinse spaima. E doar un e-mail.

Mă ocup de el mai târziu. El dădu din cap şi sorbi din nou din ceai. Tu l-ai omorât pe Sprague Witherspoon? Dragostea nu are reguli 41 Ea se holbă la el, ca şi cum ar fi devenit brusc oarbă. Creierul i se opri. Rămase fără cuvinte.

Mai întâi bâzâi- tul e-mailului şi acum asta. Auzi zgomotul făcut când cana pe care o ţinea în mână căzu pe podea, dar timp de câteva clipe nu îşi dădu seama ce se întâmplase. Julius o privea captivat, aşa cum un entomolog îşi admiră fluturele prins intr-un borcan de sticlă. Publicat de Oana D. Etichete: divertisment , Dragoste cu împrumut , Fatih , Fehmi , orhan , selim , selin , serial , seriale turcesti , sevket , Zeynep. Acest rezumat acoperă episoadele 48, 49 , 50 de la Acasă TV.

Acest rezumat acoperă episoadele 45 , 46 și 4 7 de la Acasă TV. Niciun comentariu: Linkuri de întoarcere către această postare. Acest rezumat acoperă episoadele 33, 34 de la Acasă TV. Acest rezumat acoperă episoadele 30, 31, 32 de la Acasă TV.

Acest rezumat acoperă episoadele 28, 29 de la Acasă TV. Acest rezumat acoperă episoadele 26 și 27 de la Acasă TV. Un comentariu: Linkuri de întoarcere către această postare. Etichete: divertisment , Dragoste cu împrumut , Fatih , Fehmi , orkan , selim , selin , serial , seriale turcesti , Zeynep.

Your tuppence

A short summary of this paper. Sticla este menită să-i readucă în memorie evenimente înspăimântătoare din trecut. Grace se retrage în casa copilăriei sale pentru a-şi reorganiza viaţa şi încearcă să pună în practică tot ceea ce a învăţat despre gândirea pozitivă. Toate in tenţiile ei bune sunt subminate de cea mai nefericită întâlnire aranjată din lume, căci seara ei împreună cu celebrul investitor Julius Arkwright a fost mai mult decât ciudată. Nu are nimic în comun cu un bărbat care trăieşte doar pentru a tace bani, dar acesta, un fost puşcaş marin, posedă anumite calităţi care îi pot fi de folos lui Grace In vreme ce imperiul financiar al lui Witherspoon continuă să se prăbuşească în jurul lor, iar numărul victimelor începe să crească, Julius o va ajuta pe Grace să se întoarcă în trecut pentru a deturna un plan care are drept scop nu numai distrugerea lui Grace, dar şi a tuturor celor din jurul ei Amanda Quick are în palmares numeroase premii literare, cărţile sale vânzându-se până în prezent în peste 35 de milioane de exemplare!

Şerhun, Lnvlnla triul. Pur şi simplu, te iubesc. Grace Elland se aplecă deasupra cearşafurilor îm bibate cu sânge şi se sforţă să atingă pielea rece de pe gâtul lui Sprague Witherspoon. Ochii lui albaştri, odi nioară atât de irezistibili şi de luminoşi, erau deschişi.

Priveau în gol spre tavanul dormitorului. Cu silueta robustă, chipul colţuros şi o coamă de păr argintiu, băr batul fusese întotdeauna o prezenţă impozantă. Acum însă, moartea îl făcea să pară insignifiant. Tot farme cul şi charisma cu care obişnuia să hipnotizeze publicul la seminariile Witherspoon Way de pe tot cuprinsul ţării dispăruseră.

Era sigură că murise în urmă cu câteva ore bune, dar i se părea că în ochii lui sticloşi se păstrase, vag, urma unei întrebări acuzatoare. Fu copleşită de amintiri chi nuitoare. Mai văzuse o dată expresia asta întrebătoare, pe când avea şaisprezece ani, în ochii unei femei moar te. Pentru o clipă chinuitoare, trecutul şi prezentul se contopiră acolo, în acel dormitor.

Auzi sunetul paşilor grei pe podeaua veche de lemn. Sentimentul de panică ameninţa să o sugrume. Nu se putea întâmpla aşa ceva, nu din nou. Concern trează-te, la naiba, şi respiră! Cuvintele acelea magice avură darul să o scoată din starea de şoc în care intrase din cauza panicii. Ecoul paşilor se pierdu unde va în trecut. Se afla în aceeaşi cameră cu un mort şi, deşi era sigură că paşii pe care îi auzise veni- seră din coşmarurile ei, exista încă o mare probabilitate ca ucigaşul să se afle undeva prin apropiere.

Inşfăcă obiectul cel mai apropiat pe care l-ar fi putut folosi ca armă - sticla de votcă - şi porni spre uşă. Odată ajunsă acolo, se opri şi ascultă cu atenţie. Se părea că nu mai era nimeni în casa aceea mare.

Poate că paşii pe care îi auzise fuseseră doar o iluzie auditivă, născută din amintirile îngrozitoare. Sau poate că nu. Oricum, lucrul cel mai inteligent pe care îl putea face era să iasă din casă şi să sune la Ieşi pe hol, încercând să facă foarte puţin zgomot. Casa era cufundată în întuneric. Peste tot se aflau plan- te în ghiveci - bambuşi, palmieri şi ferigi cu frunze de un verde crud.

Sprague trăise cu convingerea fermă că plantele cu frunziş abundent nu doar îmbunătăţeau calitatea aerului, dar sporeau şi energia pozitivă din preajma lor. Draperiile care acopereau ferestrele fuseseră trase în seara din ajun. In dimineaţa asta, nu mai fusese nimeni în viaţă ca să le deschidă la loc.

Oricum, nu ar fi contat prea mult. Era iarnă şi răsăritul venise cu un cer întu- necat peste Seattle, iar acum stropii de ploaie bâteau regulat în ferestre. In zile ca astea, cei mai mulţi oameni îşi aprindeau câteva lumini prin casă.

Nu ieşi nimeni de după vreo uşă ca să o atace. Coborî uriaşa scară interioară, strângând foarte puternic gâtul sticlei de votcă. Când ajunse la parter, traversă în goană sufrageria imensă. Cunoştea bine parterul casei, pentru că Sprague Witherspoon organizase multe petreceri fas tuoase acolo. Şi întotdeauna îi invitase pe Grace şi pe ceilalţi angajaţi de la Witherspoon Way.

Salonul imens fusese special mobilat şi decorat pentru a servi acestor evenimente. Scaunele, canapelele şi mesele erau aşezate şi grupate astfel încât să stimuleze conversaţiile. Pe pereţi se aflau multe tablouri scumpe. Sprague era omul care vorbea numai despre gândire pozitivă şi atitudine optimistă Dar acum fuse- se omorât de cineva.

Ieşi în grabă pe uşa din faţă şi ajunse în grădinile bine îngrijite. Nu se opri să-şi tragă gluga pe cap. Până când ajunse la maşina parcată în aleea circulară, avea deja pă rul şi faţa ude de ploaie. Se aşeză la volan, închise toate uşile, puse sticla de votcă pe podeaua maşinii şi porni motorul.

Conduse maşina afară prin porţile înalte de fier care păzeau vila din Queen Anne şi ieşi pe strada liniştită a cartierului rezidenţial. După ce trecu de hotarele proprietăţii, opri maşina şi se întinse să-şi ia telefonul din geantă. Mâinile îi tremurau atât de puternic, încât abia reuşi să tasteze numărul de urgenţă al poliţiei. Când, în cele din urmă, iu pusă în legătură cu un operator, trebui să închidă ochii pentru a se concentra să povestească în detaliu evenimentele.

Se uită la porţi le mari în timp ce rosti în grabă adresa. Cel puţin, aşa cred, că e mort. Nu i-am găsit pulsul. Se pare că a fost împuşcat. Şi mai multe amintiri îi invadară mintea. Un bărbat al cărui chip se transformă intr-o mască însângerată. Sânge picurând peste ea. Sânge peste tot. Sunteţi în pericol? Eu sunt afară acum. Acum câteva minu te am venit să-l caut pe domnul Witherspoon, pentru că nu a apărut la birou de dimineaţă.

Porţile erau larg deschise, iar uşa din faţă nu era încuiată. Alarma era dezactivată. Nu mi-am făcut nici o problemă din cau za asta pentru că am presupus că e pe-afară, prin gră dină. Când nu l-am găsit afară, am intrat în casă. L-am strigat. Când n-a răspuns, mi-am făcut griji că poate a căzut sau s-a îmbolnăvit.

Ştiţi, el locuieşte singur şi Vorbeşti aiurea. Trebuie să te concentrezi. Poţi să faci atacul de panică mai târziu. Echipajele sunt pe drum. Grace închise telefonul şi ascultă sirenele care se au zeau deja în depărtare. De-abia când primul vehicul ce purta însemnele De partamentului de Poliţie din Seattle se opri în faţa maşi nii ei, îşi aminti un lucru bine ştiut de toată lumea care urmărea seriale poliţiste.

Când venea vorba de suspecţi, poliţiştii cercetau foarte bine persoana care găsise cada vrul. Iar intuiţia îi şoptea că detectivii aveau să cerceteze şi mai amănunţit un suspect care descoperise şi în tre cut cadavre. Se uită în jos la sticla rămasă pe po deaua maşinii sale. Simţi că îi îngheaţă sângele în vene.

Mulţi oameni beau votcă. Găsi un şerveţel în geantă şi îl folosi ca să ridice sticla. Deşi, acum nu mai conta atât de mult. Probabil era plină de amprentele ei. Se rezemă nepăsătoare de spătarul canapelei din separeu şi-şi privi cu tristeţe paharul de martini.

Nu mi-a plăcut felul în care m-a privit detecti vul ăla drăguţ azi, când i-am dat declaraţia. Sorbi din paharul ei cu vin alb. De fapt, dacă n-aş fi atât de optimistă, aş spune chiar că era în că utarea unei scuze ca să mă aresteze pentru uciderea lui Sprague. Kristy Forsyth lăsă jos paharul. Avea ochii înlăcrimaţi. Mă gândesc mereu că trebuie să fie vorba de o confuzie îngrozitoare şi că mâine-dimineaţă o să intre cu pasul lui mare pe uşa biroului, aşa cum face întotdeauna, şi o să ne aducă brioşe calde şi gogoşi.

Dragostea nu are reguli 11 -N u e nici o confuzie, zise Grace. L-am văzut cu ochii mei. Şi, în plus, Nyla Witherspoon a identificat cadavrul tatălui ei.

Eram încă la vilă, vorbind cu poliţia, când a sosit acolo. Era cu adevărat îndurerată. Sincer, credeam că o să leşine. Era trecut de ora cinci după-amiaza. Grace ştia foarte bine că erau toate epuizate şi încă uluite de cele întâm- plate. Cei mai mulţi oameni erau tulburaţi atunci când o persoană cunoscută era omorâtă.

Ea şi colegele ei de birou nu pierduseră doar un şef minunat, ci şi locurile de muncă. Toate erau de părere că, din punct de vede- re profesional, munca la Witherspoon Way fusese cel mai bun lucru care li se întâmplase vreodată.

Uciderea lui Sprague le dăduse viaţa peste cap. După declaraţii, Millicent le sugerase să meargă să bea ceva. Fuseseră toa te de acord, iar acum stăteau într-un separeu din localul lor preferat în care obişnuiau să iasă după ce terminau programul de lucru, o cafenea drăguţă de lângă Pike Place Market. Ziua se termina în aceeaşi notă în care începuse, cu ploaie şi cu o atmosferă mohorâtă. Solstiţiul de iarnă fusese cu câteva săptămâni în urmă. Se vedea că zilele deveneau din ce în ce mai lungi - locuitorii din Seattle erau fini observatori ai diferenţelor de lumină de la o zi la alta -, dar amurgul făcea să pară că se aflau încă în luna decembrie.

Millicent sorbi din martini şi îşi miji ochii. Ca manager financiar şi contabila lui Sprague, Mil licent avea tendinţa să pună punctul pe i, indiferent de subiectul discuţiei. Era o roşcată voluptuoasă şi pli nă de viaţă, căreia îi plăcea să bea martini şi să agaţe ţipi prin baruri.

Lucra pentru Sprague de aproape un an deja înainte ca Grace să se alăture echipei de la Witherspoon Way. Aparent, părea să le aibă pe toate: un farmec demn de o vedetă de cinema şi o minte scli pitoare. Şi se folosise de ambele atribute pentru a-şi croi drumul în viaţă. Insă Millicent nu avea familie. Trecu tul ei tulbure era un subiect despre care nu-i plăcea să vorbească. Era o supravieţuitoare. Kristy clipi şi câteva lacrimi i se prelinseră pe obraz.

Dar e fiica lui, pentru nu mele lui Dumnezeu! Ştim toate că a avut probleme cu el. Că nu aveau o relaţie foarte bună. Şi totuşi Kristy era ultima venită în echipa Witherspoon. Se născuse şi crescuse într-un orăşel din Idaho, apoi se mutase în Seattle în căutarea aventurii şi - după cum le explicase lui Grace şi lui Millicent - ca să aibă de unde să-şi aleagă un bărbat.

Cu părul ei şaten, ochii blânzi şi trăsăturile frumoase, era o femeie dulce şi atrăgătoare pe care o simpatizau imediat toţi clienţii lui Witherspoon. Spre deosebire de Millicent, Kristy era apropia tă de familia ei. Deşi le povestise colegelor sale că nu voia să se mărite cu vreun fermier, era clar că iubea cu adevărat viaţa si lumea simplă, ca la ţară, pe care le lăsase în urmă.

Grace şi Millicent bănuiseră în secret că lui Sprague îi fusese milă de Kristy, care se lupta să reuşească de una singură într-un oraş mare. Poate că, într-un fel, slujba pe care i-o oferise fusese un gest de mărinimie. Doar că, spre uimirea tuturor, Kristy dăduse repede do vadă de un talent extraordinar în felul în care organiza călătoriile şi atrăgea clienţii. Pe măsură ce seminariile Witherspoon Way începură să fie din ce în ce mai ce rute, crescuse şi volumul de muncă pe care îl presupu nea coordonarea programului încărcat al lui Sprague.

Afacerea crescuse atât de mult în ultima vreme, în cât Sprague fusese pe punctul de-a angaja un asistent pentru Kristy. Dragostea nu are reguli 13 -N-ar fi prima oară când un moştenitor încearcă să grăbească lucrurile, sublinie Millicent. Se cer tau mereu. Iar relaţia lor s-a înrăutăţit de când a apărut Domnul Perfect. Sprague nu-1 plăcea, iar asta o irita şi mai mult pe Nyla.

Cred că era gata să facă aproape orice ca să pună mâna pe moştenire. Mai înghiţi câteva guri de martini, puse paharul pe masă şi le fixă pe Grace şi pe Kristy cu o privire sumbră. Cred că mai e ceva ce nu trebuie să uităm.

Kristy se încruntă. Millicent scoase scobitoarea de plastic din băutură şi muşcă din măslină. Am face bine să ne păzim spatele. Kristy făcu ochii mari. Grace îşi ridică paharul şi sorbi din băutură. O privi cu atenţie pe Millicent. Millicent ridică din umeri. JSIyla Witherspoon este o persoană labilă, credeţi-mă! Cu noscut şi drept Domnul Perfect. Burke Marrick a fost cel mai mare coşmar al lui Sprague. Bătrânul era mereu îngrijorat că un bărbat arătos şi bun de gură avea să apară şi s-o farmece pe Nyla.

De ce credeţi că Sprague a insistat să-i plătească în continuare facturile şi i-a dat o suină fixă de bani? Încerca să o protejeze.

Kristy pufni nemulţumită. Millicent îndreptă sco bitoarea cu măslină spre Kristy. Dacă mă pricep la ceva pe lumea asta, atunci mă pricep la bani, şi ştiu prea bine cum se comportă oamenii când vine vorba de bani. Credeţi-mă, nu există om căruia să-i prisosească! Nyla nu putea suporta gândul că partea cea mai mare a moştenirii sale era reţinută intr-un fond special, la care nu putea avea acces decât după moartea tatălui ei. Şi am o bănuială că Domnul Perfect o împingea serios de la spate să pună mâna pe bani.

Kristy şi Millicent îşi îndreptară privirile spre ea. Sprague era un om foarte amabil. Foarte generos. Dragostea nu are reguli 15 în ochii lui Millicent se văzu că înţelesese. După Nyla şi Marrick, următo rul nume de pe listă ar trebui să fie Larson Rayner. Vă amintiţi cum a dat buzna Larson în birou, luna trecută, şi l-a acuzat pe Sprague că-i fură clienţii? Ochii ei verzi străluceau. Motive puternice pentru a comite o crimă.

Se uită la Grace. Mă întreb dacă Lar son e conştient de faptul că afacerea lui Sprague a luat avânt acum un an şi jumătate datorită ţie. Grace simţi că roşeşte. Am avut câteva idei şi Sprague m-a lăsat să le pun în aplicare, atâta tot.

Până să apari tu, Sprague Witherspoon era doar un alt vorbitor motiva- ţional, într-un domeniu deja aglomerat. Tu eşti cea care a propulsat afacerea în prim-plan. Dacă sărma nul Sprague Witherspoon n-ar fi fost omorât ieri-noap- te, în următoarele luni ar fi devenit cel mai cunoscut guru în domeniul dezvoltării personale din ţară, mul ţumită ţie.

Nu m-ar surprinde să primeşti cât de curând un telefon de la Larson Rayner, cu o ofertă pe care să n-o poţi refuza. Kristy se lumină la faţă. Toate suntem, sau mai degrabă eram, echipa lui Sprague. Sunt sigură că Larson îşi dă seama că avem toate aptitu dinile de care are nevoie pentru a-1 propulsa în top. Dar s-ar putea să te răzgândeşti în privinţa acestei direcţii în carieră, dacă se dovedeşte că Larson Rayner e suspect de uciderea lui Sprague.

S-ar putea dovedi dificil să aduni lume la seminariile lui. Kristy făcu o grimasă. Va trebui să-i adăugăm şi pe toţi ciu daţii şi nemulţumiţii care au participat la seminariile lui, oamenii care îi trimiteau mesaje lui Sprague, plân- gându-se că vieţile lor nu s-au schimbat radical în ciuda faptului că aplicaseră tehnicile Witherspoon Way. Ai dreptate, Grace. Ar deveni o listă foarte lungă. Kristy oftă.

Nu-mi imaginez că sunt o mulţime de firme care caută angajaţi cu aptitu dinile necesare pentru gestionarea biroului unui expert motivaţional. Mă întreb dacă el ştie asta Grace ridică paharul de vin. Tu eşti specialista în sloganuri de pe-aici. Ai vreunul pentru noi? Millicent râse. Care ar fi cel mai bun slogan Witherspoon pentru acelea dintre noi care ne vom trezi, dintr-odată, fără job?

Grace îşi trecu degetul peste marginea paharului de vin şi se gândi serios pentru câteva clipe. Ochii ei calzi deveniră mohorâţi şi serioşi. Nu ştiu despre voi, dar faptul că am lucrat la Witherspoon Way mi-a schimbat cu adevărat viaţa.

Pentru Sprague Witherspoon! Millicent dădu pe gât şi ultima picătură de martini şi-i făcu semn chelnerului să mai aducă un rând de băuturi. Vântul şuierător care gonea prin azilul vechi şi abandonat prinse uşa de la capătul scărilor şi o trânti cu forţă.

Dintr-odată, îi fu greu să mai respire. Ştia că nu trebuia să arate că e speriată. Trebuia să rămână puternică pen tru băiat. El era neobişnuit de liniştit, aşa cum sunt oa menii în vise. O ţinea strâns de mână şi îşi ridică brusc privirea spre ea. Ştia că aştepta să vadă cum îl salva. Asta trebuiau să facă adulţii - să-i salveze pe copii.

Voia să-i spună că, de fapt, ea nu era un adult. Nu avea decât cincispre zece ani. I-a făcut rău acejei doamne şi acum o să ne facă şi nouă. Primul ei gând fu că lăsase cineva un sac de dormit nedesfăcut în pivniţă. Dar acela nu era un sac de dormit. Prin straturile groase de plas tic, ochii femeii moarte se holbau în sus, la ea.

Paşi grei se auziră bocănind pe podeaua de lemn de deasupra lor. Stinse în grabă lanterna. Uşa de la capătul scărilor se deschise. Intrarea în pivniţă fu din nou luminată de o strălucire gri, fantoma tică. Curând avea să-şi facă apariţia şi monstrul. Acum e aici. Pe podea, lângă femeie, se afla o cutie mică de medi camente.

Alături se afla o sticlă de băutură. Singura cale de ieşire era uşa de la capătul scărilor Telefonul bâzâi, anunţând că primise un e-mail, şi o trezi din coşmar cu un val de adrenalină care îi puse un nod în gât şi reuşi să-i îngheţe sângele în vene.

Pentru câteva secunde, inima îi bătu în ritmul macabru pe care îl făcuseră paşii criminalului. Era una din cele trei deprinderi care-i deveniseră deja obişnuinţe. Şi toate erau legate de coşmarul din trecutul ei.

Se ridică brusc pe marginea patului şi se concentră asupra respiraţiei. Nu putea sta locului, aşa că se ridică, se duse în sufragerie şi începu să se plimbe prin cameră. Uneori avea nevoie de câteva minute pentru a se linişti. Strălucirea blândă a felinarelor de pe stradă ilumina fiecare cameră din micuţul ei apartament. In plus, dra periile nu erau trase, tocmai pentru a lăsa lumina difuză să se reverse pe ferestrele de la etajul al cincisprezecelea.

Nu aprinsese nici o lampă sau veioză, tocmai pentru că nu voia să-şi stimuleze şi mai mult simţurile care deja erau în alertă. I se făcuse pielea de găină. Pulsul îi bubuia în urechi. Dacă nu reuşea să se liniştească sau să se controleze, avea să ia o doză din medicamentele împotriva anxietăţii pe care i le recomandase medicul.

Acest jurământ în combinaţie cu exerciţiile de respiraţie fuseseră de obicei suficiente pentru a trece prin cele mai grele episoade din ultimii ani.

Grace păşi afară, pe balcon. Ploaia se oprise. Clădirea Space Needle strălucea reconfortant, ca o torţă uriaşă împotriva întunericului. Se concentra asupra exerciţiilor. Bocănitul paşilor criminalului dispă rură înapoi în trecut, printre celelalte amintiri.

Treptat, inima începu să-şi încetinească ritmul nebunesc, şi res piraţia îi reveni la normal. Când fu sigură că îşi recăpătase din nou controlul, se întoarse în sufragerie. Şi toată lumea se întreba de ce nu se măritase nicio dată, de ce nu lăsa nici un bărbat să-şi petreacă noaptea la ea.

Atacurile de panică erau precum cutremurele. Pro blema nu era dacă avea să urmeze vreunul. Descoperi se pe propria piele că puteau trece săptămâni, luni sau chiar ani întregi între atacuri. Sau putea să le aibă unul după celălalt. Cum putea o femeie să-i explice asta unui posibil iubit? Poate că, dacă viaţa ei socială ar fi evoluat vreodată dincolo de stadiul de relaţii de scurtă durată pe bandă rulantă, ar fi găsit un bărbat căruia i-ar fi putut împărtăşi secretele ei.

Dar, cumva, lucrul acesta nu se întâmplase până atunci. Scăpase de tremurat şi de nevoia de-a se mişca, dar ştia că nu mai putea adormi la loc, cel puţin nu pentru o vreme. Pe de altă parte, dimineaţă nu trebuia să mear gă la serviciu, îşi zise în sinea ei. Era liberă să doarmă până târziu. Iar ăsta era cu adevărat un gând deprimant, pentru că ea se trezise întotdeauna devreme, chiar şi după ce avea o noapte proastă.

Era blestemată să fie o persoană matinală. Se opri în faţa ferestrei. Deşi existau câteva blocuri cu apartamente, locuinţe şi clădiri de birouri în preaj mă, tot reuşea să vadă o bucată mare din cartierul Queen Anne. Dealul era punctat de luminile reşedinţelor de lux care fuseseră construite acolo tocmai pentru ca locatarii să beneficieze de priveliştea uimitoare.

Trupul neînsufleţit al lui Sprague Witherspoon se afla probabil într-un frigider de la mor gă, aşteptând autopsia. Şi începuseră căutările pentru aflarea persoanei care îl omorâse. Se gândi la sticla de votcă pe care o găsise la locul crimei. Sigur era doar o coincidenţă. Nu exista altă explicaţie. Brusc, îşi aminti de bâzâitul care o trezise din coşmar. Se duse înapoi în dormitor şi luă telefonul. Când văzu numele celui care trimisese mesajul, aproape avu un alt atac de panică.

Pentru câteva clipe, se holbă pur şi sim plu la ecranul telefonului, paralizată de uimire. Nu era posibil. Primise un e-mail de pe Lumea Cealaltă, de la Sprague Witherspoon. Mesajul era unul din sloganurile de la Witherspoon Way, însă modificat în aşa fel încât să aibă o tentă macabră: Fiecare zi ne aduce încă o şansă de-a ne schim ba viitorul.

O cină de afaceri şi o licitaţie de binefacere sună plictisitor, nu ciudat. Va trebui să discut banalităţi cu o grămadă de oameni care sunt la fel de plictisitori ca şi mine. Dar partea cu adevărat neplăcută vine mai târziu, după cină, când va trebui să le ofer cel mai plictisitor discurs scris vreodată. Licitaţia de binefa- cere nu este o treabă atât de rea. Voi fi nevoit să cumpăr un obiect de artă pe care nu-1 vreau, dar asta nu e chiar atât de ciudat.

E doar costisitor. Lui nu părea să-i pese de partea financiară a eveni mentului, observă ea. In acea seară îl întâlni se pentru prima dată. Nu ştia prea multe despre el, dar îşi dăduse deja seama că era cel mai puţin plictisitor băr bat pe care îl întâlnise vreodată. Totuşi, nu asta conta, îşi spunea în sinea ei. Discuţia lor era ciudată, nu plicti sitoare, şi se îndoia că o cină de afaceri putea fi la fel de enervantă ca întâlnirea aranjată dintre ea şi julian.

Dar aşa cum era, îmbrăcată într-o rochie neagră şi strâmtă şi cu tocuri, nu putea spera decât ca, în cel mai bun caz, să aterizeze pe scaun din prima încercare, cu foarte mult efort. O ridică uşor, de parcă ar fi fost o sacoşă de cumpărături, şi o aşeză pe locul din dreapta. Dragostea nu are reguli 23 Ea încercă să controleze mişcarea şi aterizarea, dar lu crurile nu se întâmplară deloc aşa cum îşi dorise. Haina i se desfăcu, lăsându-i la vedere partea interioară a coap sei.

Până să reuşească să se acopere, Julius deja închidea uşa. La naiba! Noaptea stranie nu dădea vreun semn că avea să se îmbunătăţească. Probabil că exista vreo afir maţie motivaţională şi pentru întâlnirile aranjate care se terminau prost, dar ea nu voia să se trateze decât cu un pahar de vin.

Pentru o clipă, chipul său cu trăsături aspre şi umerii laţi se profilară pe fundalul luminos oferit de porţile reşedinţei Nakamura. Nu e deloc modern. Două invitații duble la super eveniment Harry Potter! Fii Rowenturoasă! Concurs Kérastase Paris Ma France!

Twitter Facebook RSS. It is March 20th, , PM Have a nice evening! Beauty Fashion Shopping Spree. Last but not least. Help me! Caut stea norocoasă de împrumut Catchy 27 August Nu rata urmatoarele articole Catchy! Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri. Tag-uri: bugetar , concediu , discriminare , falsitate , gălăgie , indiscreție , invidie , mâhnire , marcaje rutiere , masti , minciună , privat , stea norocoasă.

You want to keep reading, right? Other great pieces by Catchy. On the same topic:. Președintele vorbitor. Hot Topics Nitty-Gritty. Amintiri din viitor. Ce va fi mai departe? Epilog: după o peroadă, o să se bage materale noi, pas cu pas, colonelul Gheorghiță o să fie uns gheneral, Cîțu o să treacă drept marele nostru reformator, iar Iohannis, modernizatorul statului românesc, salvatorul educației și în general Dumnezeu. Men Talk. Psihologia dragostei la bărbați by Constantin Ciucă 4 March 1 comentariu.

Aveam odată, la Cernavodă, un prieten foarte bun Îi ziceam Deze. Era un bărbat înalt și zvelt, cu un nas drept și ferm și cu părul tuns mereu în așa fel încât ziceai că are pe cap o bască făcută din propriul lui păr. Nu era neapărat un bărb Talk Tabu.

Copil de-mpărţit by Catchy 12 March 2 comentarii. Este aproape un an de zile de când am o relaţie. Toată lumea în viață uneori devine într- situație în care avem nevoie să împrumute bani. Sumele sunt printre cele mai mari pentru un credit nebancar acoperind un spectru larg de probleme. De cele mai multe ori nevoile financiare apar fara sa te astepti si in momente dificile iar solutia unui imprumut rapid doar cu buletinul este foarte importanta. Nu mai e cazul sa aducem in discutie discritia sau confidentialitatea in cele mai multe cazuri nu exista atunci cand vrei adeverinta de venit.

Desi acest site se adreseaza in special creditelor bancare sectiunea de finantari nebancare a fost implementata deoarece cele doua domenii sunt strans inetrconectate anul fiind cel in care s-a anuntat prezenta unor institutii financiare nebancare in programul Prima Casa asta dupa ce bancile au intrat in activitatile de leasign prin deschiderea unor astfel de institutii. Cel mai atractiv aspect al unui împrumut rapid este numărul redus de documente necesare și condițiile foarte relaxate.

Bani urgent. Credit pensionari.

Vorbim despre problemele lor. Le sugerez soluţii. După care pleacă şi se întâlnesc cu următoarea blondă frumoasă pe care o agaţă la bar sau cu vreo colegă atrăgătoare. Julius îi aruncă rapid o privire aspră. Şi, privind în urmă, a fost un lucru bun că mi-a frânt inima, deoarece relaţia aia a fost dezastruoasă pentru amândoi. Multe certuri şi situaţii dramatice, dar nimic profund. Julius rămase tăcut pentru o clipă. Asta era greu de crezut, îşi zise Grace în sinea ei, dar ultimul lucru pe care voia să-l facă era să înceapă să afle mai multe despre căsnicia lui ratată.

E bine de ştiut! Julius râse. Atmosfera păru să se mai elibereze de o parte din încordarea care-o împovăra. Ea se mai relaxă un pic şi căută un subiect uşor de discuţie. Am un apartament în Seattle, dar lucrez în mare parte din timp pe internet. Cu câteva excepţii, pot lucra de-aici la fel de bine ca şi de la birou. Cloud Lake e la numai o oră distanţă de oraş. Voi merge acolo de câteva ori pe săptămână, ca să mă asigur că lucrurile rămân pe făgaşul lor normal.

Grace era destul de sigură că Julius nu câştigase bani după vechea metodă. Avea aerul unui om realizat prin propriile puteri, genul de om care era obişnuit să lupte pentru ceea ce dorea. Am fost uimită să aflu că a vândut-o. A deţinut casa aia, ca şi pe cea în care locu ieşte acum, de aproape un deceniu. Dar tu? Ai de gând să rămâi la Cloud Lake? Acum, că nu mai am un loc de muncă, trebuie să-mi drămuiesc banii.

Mama a păstrat casa de lângă lac după ce ea şi Kirk s-au pensionat, dar o folosesc doar pe timpul verii. Mi-au sugerat să econo misesc banii de chirie şi să locuiesc acolo până îmi dau seama în ce direcţie s-o apuc. Mama şi-a vândut magazinul de suvenire pe care îl avea aici, în Cloud Lake, iar Kirk a predat firma de asigurări fiilor săi. In momentul de faţă, mama şi Kirk sunt plecaţi în- tr-o croazieră în jurul lumii.

E avocat în Portland. Ea clipi. Julius îi aruncă o privire amuzată. Nu-i datora nici o explicaţie, îşi aminti în sinea ei. Nu am, răspunse ea pe un ton glacial prin care voia să-l avertizeze să renunţe la interogatoriu. Viaţa mea a fost cam complicată în ultima vreme.

Presupun c-a fost o adevărată lovitură să gă seşti cadavrul şefului tău, în modul acela. Ea ezită. Nu era sigură că voia să discute despre asta. Grace îşi încrucişă braţele şi îşi fixă privirea pe dru mul care se întindea dincolo de parbriz.

Îşi desfăcu braţele şi întinse palmele. Spre surprinderea mea, a rămas să mă asculte. Şi apoi mi-a oferit un loc de muncă.

Odată ce am ajuns să fac parte din echipa lui, mi-a dat mână liberă. Să lucrez pentru Witherspoon Way a fost cel mai bun lucru din viaţa mea. Ca să fiu sinceră, e destul de jenant. Şi din cauza asta nu prea am nimic consistent de tre cut în CV. Şi că nu eşti de încredere. Că nu se poate baza cineva pe tine. Ea făcu o grimasă. Până în ultimul an de liceu, sora mea a ştiut cu siguranţă că vrea să devină avocat. Şi iată-mă pe mine, încă aflată în căutarea unei cariere sau a unei slujbe care să dureze mai mult de optspre zece luni.

Ai nevoie de un plan de afaceri. Ea se uită lung la el. Grace de-abia se stăpâni să nu izbucnească în râs. Pentru că nu cred că mama o să mă lase să stau aici fără să plătesc chirie timp de cinci ani. Mai degrabă la o strategie prin care să supravieţuieşti trei luni fără un job. Dacă tratezi proble ma cu seriozitate, va trebui să-ţi impui nişte ţeluri şi să le îndeplineşti.

N-aş fi bănuit niciodată. Ea îi zâmbi cu răceală. Nu poţi aprecia la adevărata valoare un model nou dacă nu îl cunoşti pe cel vechi şi nu înţelegi de ce nu a funcţionat. Grace era la capătul răbdării. Dragostea nu are reguli 33 - Dumnezeule, poate ar trebui să intri şi tu în afa cerea asta motivaţională. Ce-ai spus adineauri seamănă mult cu una dintre afirmaţiile Witherspoon Way. O afirmaţie bună ajută mintea să se îndrepte pe un fă gaş productiv, optimist.

Să zi cem că te-ai trezit invitată la cină, iar prietenii încearcă să te cupleze cu un tip plictisitor. Ce fel de afirmaţie ai lolosi pentru a te convinge să vezi intr-o lumină pozitivă situaţia asta? Grace încremeni. Tratez numai cu fapte concrete. Vrei o afirmaţie pentru întâlnirea asta? Iţi place? Sunt destul de sigur că circulă deja de ceva vreme. Am câteva reguli pe care nu le încalc niciodată, dar nici una nu se potriveşte cu situaţia de faţă.

Dar el deja încetinea şi cotea pe strada cu trei benzi t are ducea la casa mică şi cochetă aflată la marginea la cului. Opri maşina în faţa porţii şi opri motorul. In casa de alături, în care locuia Agnes Gilroy, lu minile erau încă aprinse. Draperiile erau trase, dar Grace era sigură că Agnes trăgea cu ochiul de după perdele.

Vezi mai bine alegerile pe care le ai de făcut şi îţi vine mai uşor să iei decizii. Privirea lui rece şi calculată îi făcu pielea de găină.

Perspectiva aceasta o făcu să rămână fără aer. Trimite-1 pe drumul lui! Ea se opri şi-l privi atentă în lumina de pe verandă. Dragostea nu are reguli 35 El căzu pe gânduri pentru o clipă, apoi ridică din umeri. Depinde de situaţie. Dar nu din cauza asta voiam să devin bogat. Ea îl privi cu luare aminte. Şi se pare că totul a func ţionat conform planului pentru tine. Noapte bună, Julius. Zgomotul neîntrerupt al paşilor pe pietrişul din urma ei o făcu să se oprească la mijlocul drumului.

Când se întoarse, se opri şi el. Nu trebuie să mă conduci până la uşă. Nu eşti acasă decât după ce intri. Nu ştia exact motivul, dar simţi că se înfurie. Grace îşi strânse cu putere cheile.

Unde-mi sunt manierele? Doar că sunt cam încordată zilele astea. Iţi mulţumesc. Rămase acolo, în lumina lunii, de parcă ar fi fost dispus s-o aştepte până după răsăritul soarelui ca să facă următorul pas.

Spre uşă! Se întoarse iarăşi şi urcă în grabă treptele. Julius o urmă pe verandă, lăsând cu grijă spaţiu între ei, ca să nu 0 facă să se simtă înghesuită. Scoase cheile din poşetă, deschise uşa, păşi dinco lo de prag şi aprinse lumina apăsând pe întrerupător. Mama ei o decorase într-un stil rustic. Podelele de lemn erau înnegrite de vreme. Pe covorul de culoarea mierii se aflau două scaune capitonate şi o canapea joasă, tapisată cu piele maro închis. Pe pereţi atârnau câteva tablouri care reprezentau case demodate, docuri de lemn şi bărci vechi.

Musafirii ei nu prea observau că nu exista nici un tablou cu cea mai încântătoare clădire de lângă lac, si anume hanul Cloud Lake, care era abandonat de mult timp. Grace se întoarse a doua oară, pentru a-1 înfrunta pe Julius. Nu se afla aici ca să-l repare pe Julius Arkwright. Dacă o făcea, probabil că avea să plece şi el, la fel ca toţi ceilalţi. Numai că pe acest bărbat avea să-l lase să plece cu părere de rău. Deschise gura pentru a-i mulţumi încă o dată, politi cos, şi ca să-i ureze noapte bună.

Intră în casă şi închise uşa în urma! Nu cred că am mai băut vreodată ceai de plante. Pentru câteva secunde rămase locului, incapabilă să se mişte, şocată de gestul pe care tocmai îl făcuse. Apoi j îşi dădu seama că el o privea şi că-i aştepta următoarea mişcare, aşa că încercă să se adune.

Nu se oferise să-l hrănească, îşi zise în sinea ei. Era doar un ceai. La bucătărie. Prin perdelele transparente de la geamuri putea vedea oglinda lumi nată de lună a apei. Un şirag lung de felinare de grădină marcau aleea care în conjura lacul.

Aprinse aragazul şi îşi repetă că era vorba doar de un ceai. Faptul că, dintr-un motiv necunoscut, simţea un fior de entuziasm şi puţină euforie avea să fie, probabil, de-abia mai târziu o problemă.

O urmări cum ia două plicuri cu ceai dintr-o cutie specială. Se spune că ne ajută să avem un somn odihnitor. Crace zâmbi. Cu gesturi foarte calculate, puse cele două plicuri de ceai în două căni. Ai avut dreptate. Faptul că am descoperit cadavrul şefului meu a fost un şoc. Poves tea mi-a atras atenţia pentru că Witherspoon Way era o afacere aflată în plină creştere în zona de nord-vest. Ea scutură din cap.

Fie că e vorba de celebrităţi, atleţi, actori - e aceeaşi poveste. Poate câştigă milioane cât timp lucrează, dar dacă li se întâmplă ceva, întreaga afacere se prăbuşeşte. Ceainicul începu să fluiere.

Grace opri aragazul şi turnă apa clocotită în căni. Puse una dintre căni pe masă, lângă Julius. Sunt o persoană mediocră. Nu am alt cuvânt ca să mă descriu. E timpul să-mi adun minţile, să mă pun la punct. Aş vrea doar să ştiu ce-mi doresc să fac în viaţă. De fiecare dată când întrevăd o carieră care mi-ar plăcea, se întâmplă ceva şi o iau în altă direcţie. Suflă în ceai. Voiai să devii bogat. Ce te-a făcut să-ţi doreşti asta? Tata s-a recăsătorit şi s-a mutat în cealaltă parte a ţării.

După asta, nu l-am mai văzut decât o dată, mulţi ani mai târziu, când a venit ca să împrumute nişte bani de la noi. Mama a muncit din greu ca să păstreze un acoperiş deasupra capetelor noas tre. In anii ăia, a sacrificat totul pentru mine. Crace dădu din cap. Cu ei ai fi putut cumpăra puterea cu care să schimbi viaţa mamei tale. Julian zâmbi uşor.

In cazul ăsta, aş dori să schimb subiectul. Mi-a spus că eşti supranumit Alchimistul Arkwright în cercurile de afaceri din nord-vest, pentru că, atunci când vine vorba de investiţii, tu poţi preschimba plum bul în aur. Dar nu chiar atât de bun. In cele din urmă, s-a căsătorit cu unul dintre profesorii ei.

Acum locuiesc în nordul Californiei. Doug predă la facultate, iar mama lucrează în cabinetul de consiliere. Urmează să iasă la pensie în curând. Eu mă ocup de investi- ţiile lor. Grace zâmbi. El ridică din umeri, ca şi cum asta nu ar fi fost mare scofală. Ea ridică din sprâncene. La urma ur melor, de câte cămăşi are nevoie un bărbat?

Câte maşini poate conduce? Câte case vrea cu adevărat să deţină? Da, Grace, sunt suficient de bogat. Ea îl studie pentru o clipă. E adevărat, nu am cunoscut prea mulţi oameni extrem de bogaţi. Dar trăiam cu impresia că, de la un anumit punct, oamenii folosesc banii doar ca să ţină scorul.

Julius înghiţi cu grijă o gură de ceai de muşeţel, apoi coborî cana de la gură. Doar pentru o perioadă. El zâmbi încet. De fapt, pun pariu că ai găsi interesantă situaţia. Ar fi o provocare pentru tine să o iei de la început. Pentru mine. Dar nu mai sunt doar eu implicat. Dacă mâine aş pierde totul, s-ar prăbuşi mai multe afaceri mici, dar promiţătoare. Şi nu-i mai pun la socoteală pe cei care au încredere în mine când vine vorba de in vestirea banilor de care dispun, printre care se numără şi mama mea.

Ea se rezemă de masă, lângă el, şi luă încă o gură de ceai. Eşti pe val. Nu poţi alege să renunţi. Dacă ai face-o, tu ai supravieţui, dar mulţi alţii s-ar îneca. Din contră, chiar mă aşteptam să te gândeşti la responsabilităţile tale în calitate de angajator. Irene este cea mai bună pri etenă a mea, încă de la grădiniţă. O cunosc destul de bine cât să ştiu că n-ar fi încercat să ne aducă împreună dacă n-ar fi ştiut că eşti un om bun.

Julius făcu o grimasă. Din sufragerie se auzi un bâzâit înăbuşit. Grace îngheţă. Julius se uită la ea, după care îşi mută privirea spre uşa de la intrare. Fata luă o gură de aer ca să se calmeze. Şi apoi încă una. Pe moment, învinse spaima. E doar un e-mail. Mă ocup de el mai târziu. El dădu din cap şi sorbi din nou din ceai. Tu l-ai omorât pe Sprague Witherspoon? Dragostea nu are reguli 41 Ea se holbă la el, ca şi cum ar fi devenit brusc oarbă. Creierul i se opri. Rămase fără cuvinte.

Mai întâi bâzâi- tul e-mailului şi acum asta. Auzi zgomotul făcut când cana pe care o ţinea în mână căzu pe podea, dar timp de câteva clipe nu îşi dădu seama ce se întâmplase. Julius o privea captivat, aşa cum un entomolog îşi admiră fluturele prins intr-un borcan de sticlă. Traversă bucătăria şi apoi sufrageria. Ea se îndepărtă de margi nea mesei şi îl urmă, practic gonindu-1 afară din casa ei. La uşă, el se opri şi o privi peste umăr.

A fost o seară interesantă. Şi eu n-am parte de prea multe nopţi de genul ăsta. Cred că-ţi pot spune de ce. Deschise uşa şi păşi pe verandă. Sunt destul de plictisitor, atunci când ajungi să mă cu noşti. La naiba, uneori şi mie mi se pare să persoana mea e plictisitoare. Nu uita să încui uşa! Coborî treptele verandei. Clocotind de furie, Grace merse până la capătul verandei şi se prinse de balustra dă cu ambele mâini.

Deschise portiera maşinii. Ai vreo idee cine a fost? Pentru numele lui Dumnezeu, dacă aş fi ştiut, aş fi povestit poliţiei. Şi apoi mai sunt şi angajaţii lui Witherspoon. Câştigam mţi foarte bine lucrând pentru Witherspoon Way. Vorbeşti serios? A spus că a primit informaţiile chiar în dimineaţa asta, de la poliţia din Seattle.

El zâmbi. De fapt, e al naibii de simplu - mai i ales dacă nu e nimeni atent. Am vrut doar să spun adevărul. Grace văzu cu colţul ochiului că draperiile de la sufra-! Apoi se roti şi tra- J se încuietoarea.

După care se asigură că lanţul era la locul lui. Pentru o clipă sau două rămase locului, ascultând zgomotul făcut de maşina care acum o luase înapoi pe drumul pe care venise.

Se ridică în picioare şi aruncă şervetul ud şi bucăţile de porţe lan în coşul de gunoi. Acum era timpul pentru încă unul dintre cele trei ritualuri care, de-a lungul timpului, o ajutaseră să facă faţă coş marurilor.

Păşi cu chibzuinţă prin toată casa, verificând încuietorile noi şi strălucitoare pe care le instalase la ferestre şi uşi. Apoi se uită în dulapuri şi în toate com partimentele bufetului suficient de mari încât să poa tă ascunde un om înăuntru.

Ca de obicei, se înfurie pe sine însăşi, când îngenunche ca să se uite pe sub paturile din cele trei dormitoare. Habar n-avea ce-ar fi trebuit să facă dacă ar fi găsit vreodată pe cineva as- eunzându-se în dulap sau sub pat, dar ştia că nu putea adormi până nu verifica şi nu se asigura că era singură în casă. După ce-şi termină rondul, îşi turnă un pahar cu vin, se aşeză într-unul din scaunele mari şi îşi scoase telefo nul din poşetă.

Deschise e-mailul cu acelaşi aer circum spect pe care l-ar fi avut dacă s-ar fi uitat la un terariu cu şerpi. E-mailul o aştepta. Altă noapte, alt mesaj de la un bărbat mort. Primul rând îi suna cunoscut: O atitudine pozitivă e precum o rază de lumină într-o cameră întunecată. Dar persoana care îi trimisese mesajul modificase cel de-al doilea rând. O poţi folosi ca să vezi cine te pândeşte din umbră.

Chiar te pricepi să distrugi o întâlnire. Opri motorul şi rămase o clipă locului, gândindu-se la casa cufundată acum în întuneric şi la misterul care plana în jurul lui Grace Elland.

Casa era modestă, dar emana un aer confortabil pe care i-1 imprimaseră, probabil, cele câteva generaţii care o locuiseră.

Un bărbat ar fi fost mulţumit să locuiască într-o astfel de casă pentru tot restul vieţii sale. Şi Grace Elland ascundea câteva surprize. Era greu de crezut că o persoană inteligentă ar putea lua în seri os toate bazaconiile alea cu gândirea pozitivă şi puterea afirmaţiilor. Dar faptul că era pricepută la ceea ce fă cea era o cu totul altă mâncare de peşte.

Rememoră impresiile pe care şi le făcuse despre ea. Era o femeie mai degrabă minionă. Chiar şi cu panto fii aceia incredibil de sexy, cu toc ridicol de înalt, pe care îi purtase toată noaptea, de-abia reuşea să treacă de umărul lui. Dar se mişca elegant, ca o dansatoare. Avea un aer delicat şi plin de graţie Nu-i simţise puterea feminină pe care o degaja decât atunci când o ridicase pe scaunul din maşină. Amin tirea momentului când o ţinuse în braţe, doar pentru câteva clipe, îi aţâţă simţurile.

Dragostea nu are reguli 45 Părul ei avea culoarea unui whisky vechi. Coafura îi scotea în evidenţă ochii, care erau de o nuanţă intere santă de chihlimbar şi verde. Când îl privise, avusese de fiecare dată senzaţia neliniştitoare că putea vedea mult mai multe decât voia el să le dezvăluie în general altora, lucruri pe care le ţinea ascunse faţă de restul lumii.

Dar el în mod clar se uitase de două ori - de mai multe ori, chiar - şi voia să se mai uite - şi să se mai afle în preaj ma ei - şi altă dată. Intre ei rămăseseră multe întrebări suspendate. Şi el n-avea să fie mulţumit până nu primea toate răspunsurile. Halal alchimist. Transformase o întâlnire de milioa ne în praful de pe tobă. Şi acum trebuia să-şi dea seama cum să îndrepte lucrurile.

Deschise portiera şi coborî din maşină. Harley Montoya tocmai ieşea din casa alăturată şi se apropie de poartă. Nu era nevoie să vorbească atât de tare. Cele două case erau construite practic una lângă cealaltă şi erau separate doar de o alee îngustă, pe care Harvey obişnuia să-şi tragă preţioasa barcă, atunci când avea nevoie să-i Iacă reparaţii.

Era o noapte liniştită şi s-ar fi auzit la fel de bine dacă vorbea normal. Dar Harvey era aproape surd de o ureche şi avea tendinţa să creadă că şi ceilalţi se confruntau cu aceeaşi problemă. Din câte se ştia, numele lui mic era obişnuit în fami lia Montoya şi îl primise de la părinţii lui. Demult, pe când aduna o avere de pe urma afacerilor cu construcţii, circulaseră câteva zvonuri conform cărora numele i se i răgea de la o anumită marcă de motociclete.

Te-ai întors acasă devre me. Mi-am închipui eu că ai dat cu bâta-n baltă. Ce s-a întâmplat? Şi s-a enervat. Dar de ce naiba a trebuit s-o întrebi aşa f ceva? Eu ţi-am zis că Grace Elland nu este o criminală. Când vine vorba de femei, te comporţi ca un tâmpit.

Se pare că tu şi Grace veţi fi amândoi prin zonă, în perioada următoare. Dacă-ţi joci bine cărţile, o să ai parte de altă ocazie. Eu mă refer la o strategie inteligentă, nu la tâmpeniile alea cu gândirea pozitivă. Strategia şi gândirea în avans sunt atuurile tale, fiule. Foloseşte-ţi talentele înnăscute! Voi ţine cont. Julius traversă peluza şi ajunse la poarta mică din faţa casei sale.

Intră apoi pe aleea îngustă care separa cele două locuinţe. In perioada aia eram încă pre ocupat să câştig bani. Majoritatea informaţiilor pe care le ştiu despre Grace Elland sunt de la Agnes.

Dragostea nu are reguli 47 - Şi ce vrei să spui cu asta? Eşti expert în tendinţele societăţii moderne? Agnes mă ţine la curent, explică Har- ley. Ea spune că Grace aşteaptă doar să întâlnească băr batul potrivit. Amândoi speram că o să fii tu acela.

Dacă vrei să dai vina pe cineva, ia-1 pe el la rost. O să fac asta. Julius porni pe aleea care. Noapte bună, Harley. După părerea mea, Grace este genul de femeie care ar da o a doua şansă unui bărbat. Julius se opri şi privi înapoi spre Harvey. Julius ajunse la capătul aleii şi păşi pe pontonul plu titor. Apa pleoscăia, lovindu-se uşor de plăcile de lemn. Noaptea, în Cloud Lake nu se reflectau norii, ci numai lumina lunii - sau cel puţin aşa se întâmpla atunci când luna era pe cer, ca în noaptea asta.

Sub cerul rece şi în stelat, apa se vedea ca o peliculă de sticlă neagră, bălţată cu picăţele argintii. Adăpostul pentru ambarcaţiuni, cu vopseaua scoroji tă pe alocuri, se zărea în stânga lui. Trecu de ea şi se opri abia în capătul pontonului. Elland House se afla la aproximativ patru kilometri depărtare, dacă era să tragă o linie dreaptă din locul în care stătea şi până în partea cealaltă a lacului.

Putea ve dea luminile din bucătărie şi de pe veranda din spatele casei. In timp ce se uita într-acolo, o fereastră se întune că, dar se lumină alta. Probabil era dormitorul. Grace se pregătea de culcare. Acesta era, după cum descoperi imediat, un gând I care îl neliniştea, genul de gând care putea ţine un băr bat treaz toată noaptea.

Devlin răspunse după ce sună de patru ori. După voce, părea nervos. Noi, cei din Cloud Lake, ne culcăm devreme. Aici nu { e ca în oraş. Se auzi un foşnet. Julius îl auzi pe Devlin mormăind ceva despre serviciu - probabil vorbea cu Irene - şi apoi zgomotul unei uşi închizându-se.

Medicul legist a spus că Witherspoon a fost ucis la scurt timp după miezul nopţii. Dragostea nu are reguli 49 -D acă persoana suspectă ar putea dovedi că el sau ea erau morţi la momentul în care victima era ucisă, atunci ar avea un alibi credibil. Dar chiar şi atunci aş verifica minuţios alibiul. Nu e atât de greu să inventezi un scenariu de dublă crimă în care sinuciderea are loc după crimă. Julius căzu pe gânduri o vreme, intrigat de problemă.

De exemplu, cu o armă cu efect întârziat, cum ar fi otrava. Bun atunci Am spus doar că nu cred că a făcut-o ea. La celălalt capăt al telefonului se lăsă tăcerea. Din câte-mi amintesc, rni-ai spus de mai multe ori că, în anumite condiţii, toată lumea e capabilă de crimă. Sub faţada aia op timistă şi pozitivă pe care o afişează, se află o femeie puternică şi încăpăţânată. Eu ţi-am po vestit ce s-a petrecut aici, în Cloud Lake, acum mulţi ani, îţi aminteşti?

Julius privi luminile care veneau de la Elland House. Ăsta e unul dintre motivele pentru care am vrut să ştiu ce părere ai despre ea. Tu eşti din afară, poţi vedea obiectiv. Ştiam că nu vei li influenţat de povestea din trecutul ei. Când Grace va hotărî, în cele din urmă, ce anume vrea să facă cu viaţa ei, n-aş vrea să-i stau în cale. Am avut doar o mică problemă cu telefonul. M-a invitat înăuntru, la o cană de ceai. După tonul lui Devlin, se părea că nici el nu auzise vreodată de băutura asta.

Şi ce-a mers rău? Vorbeşti cu mine la telefon şi, ca un detectiv de primă mână ce sunt, am dedus că nu mai eşti cu Grace. Eşti foarte priceput la deducţii. Şi atunci m-a dat afară din casă. Dar mai e ceva, Dev, ceva ce e foarte în neregulă în toată situaţia asta. E speriată. Dragostea nu are reguli 51 - De ce anume? Dar, din câte mi-am dat seama, are încuietori nou-nouţe la uşa din faţă şi la cea din spatele casei. Când ne aflam în bucătărie, a primit un e-mail pe telefon.

Şi a tresărit. Sau mai degrabă a sărit în sus de spaimă. Este logic să aibă încuietori bune. Cât despre alerta de e-mail, pot spune că şi eu am tresărit câteodată speriat din cauza asta. O simt. Devlin răsuflă zgomotos. Mă săturasem să dau peste cadavre în metropolă.

Nu e chiar atât de greu să cumperi un pistol furat, îi explică Devlin. Din casă n-a fost luat nimic. Deci nu e vorba de un jaf care s-a terminat prost. Grace ştie asta. Aşa că, dacă este nevinovată Nu este de mi rare că s-a hotărât să-şi ia câteva precauţii în plus, pentru siguranţa ei. Poate că aştepta un semn de la vreun prieten - unul vechi, de care probabil nu vrea să mai audă, sau unul nou, de la care speră să primească vreun mesaj. Iar tu te aflai acolo, în bucătăria ei, tocmai când a pri mit mesajul.

Poate că era încordată din cauză că erai şi tu prezent. Bine, cam atât am avut de zis. Mă duc să mai lucrez ceva la computer şi apoi mă bag la culcare. Mulţumesc pentru invitaţia la cină şi spune-i lui Irene că nu mai trebuie să încerce să-mi facă lipeala cu cineva. O dată a fost suficient. Devlin îşi drese glasul. Lă sând la o parte crima, crezi că e posibil ca Grace să fie cea care a deturnat fondurile? Se lăsă o scurtă tăcere. Pot să-i spun măcar asta lui Irene? Aţi făcut şi incantaţii?

Aţi aprins tămâie? Julius puse capăt convorbirii. Dragostea nu are reguli 53 capitolul 7 Se opri la capătul pontonului, privind lumina lu nii reflectându-se în apă şi gândindu-se la cum tresări- se Grace atunci când sunase alerta de e-mail. Apoi se gândi şi mai mult la încuietorile noi pe care şi le instala se la toate uşile. Se uită în direcţia casei Elland. Lumini le erau încă aprinse. N-avea nimic de pierdut! Deja dăduse cu bâta-n baltă. Deschise din nou telefonul şi apăsă pe cel mai nou nume din lista lui scurtă de contacte persona le.

Grace răspunse de la primul apel. Tensiunea din vocea ei îi îngheţă sângele în vene. Nu am vrut să te sperii. Voiam doar să mă asigur că totul este în regulă. Urmă o scurtă pauză. Ce te-a făcut să crezi că ar putea fi altfel? Urmă altă pauză.

De data asta, mai lungă. Cloud Lake nu mai este orăşelul mic şi adormit de odinioară. Liniştea care urmă fu încărcată de tensiune. Nu era o întrebare. Părea resemnată. Am fost curios, aşa că am căutat câteva articole din ziarele de la acea dată.

Asta se întâmpla de mult, la începutul anilor După ce azilul a fost în chis, clădirea a trecut pe la mai mulţi proprietari care au încercat pe rând să o transforme în hotel sau staţiu ne. Ultimul proprietar i-a dat numele de Hanul Cloud Lake.

Locul e abandonat de ani întregi. Şi că l-ai înfruntat pe ucigaş. La celălalt capăt al firului se lăsă tăcerea. Aproape ai fost omorâtă făcând asta. Dar cel care a sfârşit mort a fost ucigaşul. Ce vrei să demonstrezi? Şi, în cazul lui Witherspoon, criminalul este încă în libertate, deci presupun că ţi-e şi mai greu să nu te gândeşti la trecut.

Acum tu eşti cel care se joacă de-a terapeutul? Fac nişte legături între ele. Pentru o clipă, Julius se întrebă dacă nu cumva Grace avea să-şi nege şi sentimentul de teamă. Dragostea nu are reguli 55 - Sunt doar Nu credeam că aveam să fiu atât de nervoasă, cel puţin nu aici, în Cloud Lake.

Dar în acelaşi timp îi încolţiră noi întrebări în minte. Sigur existau câţiva iubiţi unde va acolo, în trecutul ei. Făcu iarăşi o scurtă pauză. Sunt mesaje scurte, nişte variaţii batjocoritoare ale afirmaţiilor apărute în cartea de bucate sau pe blogul lui Witherspoon.

Brusc, fu extrem de con ştient de aerul tăios al nopţii, de suprafaţa nemişcată a lacului şi de felul în care foşneau crengile copacilor. Trebuia să presupui că duşmanul putea fi oriunde. Este foarte înfricoşător. Cineva, cel mai probabil ucigaşul, o listase de la un computer. Julius avu sentimentul că odată ce rostise tot adeva- rul, Grace nu mai voia să se oprească.

Eu n-am pus mâna pe nimic. Mi s-a spus că cineva va ana liza problema. De fiecare dată când primesc unul, i-1 transmit detectivului responsabil de anchetă, dar am impresia că el crede că mi le trimit singură. Grace respiră pro fund. Treaba este că poliţiştii nu au descoperit nimic până acum. Acum vorbea mai tărăgănat, alegându-şi cu grijă cuvintele.

Sprague nu avea o relaţie bună cu fiica lui, Nyla Witherspoon. Julius se simţi de parcă tocmai ar fi căzut de pe pon ton, în apele reci şi întunecate ale lacului.

Grace părea mai degrabă ui mită, nu jignită de aluzia lui. Ce naiba te-ar face să te gândeşti la asta? Nu-i invidie. E mâhnire. Că nu m-am născut și eu sub o stea norocoasă. Dar încă mai sper să găsesc una, să o iau cu împrumut. Și tu poți scrie pe Catchy! Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office catchy. Citiţi şi Românii trebuie să știe, dar nu chiar tot. Un nou început. Vă rog să-mi anulați programarea de săptămâna viitoare!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol. Save my name, email, and website in this browser for the next time I comment. Romantismul e interzis. Nu e deloc modern. Două invitații duble la super eveniment Harry Potter!

Fii Rowenturoasă! Concurs Kérastase Paris Ma France! Twitter Facebook RSS. It is March 20th, , PM Have a nice evening! Beauty Fashion Shopping Spree.

Last but not least. Help me! Caut stea norocoasă de împrumut Catchy 27 August Nu rata urmatoarele articole Catchy! Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.

Tag-uri: bugetar , concediu , discriminare , falsitate , gălăgie , indiscreție , invidie , mâhnire , marcaje rutiere , masti , minciună , privat , stea norocoasă. You want to keep reading, right? Other great pieces by Catchy. On the same topic:. Președintele vorbitor.

Hot Topics Nitty-Gritty. Amintiri din viitor. Ce va fi mai departe? Epilog: după o peroadă, o să se bage materale noi, pas cu pas, colonelul Gheorghiță o să fie uns gheneral, Cîțu o să treacă drept marele nostru reformator, iar Iohannis, modernizatorul statului românesc, salvatorul educației și în general Dumnezeu. Men Talk. Psihologia dragostei la bărbați by Constantin Ciucă 4 March 1 comentariu. Aveam odată, la Cernavodă, un prieten foarte bun Îi ziceam Deze. Era un bărbat înalt și zvelt, cu un nas drept și ferm și cu părul tuns mereu în așa fel încât ziceai că are pe cap o bască făcută din propriul lui păr.

Nu era neapărat un bărb Talk Tabu. Copil de-mpărţit by Catchy 12 March 2 comentarii. Este aproape un an de zile de când am o relaţie. Eu, despărţită, cu un băiat de un an şi jumătate din fosta relaţie.

El, divorţat, cu o fetiţă de 11 ani din fosta căsnicie. Este prima relaţie în care simt că exist şi eu.

Navigare

Post navigation

Dragoste Cu Imprumut

Amanda Quick-Dragostea nu are reguli.pdf

Your tuppence

Leave a Reply Cancel reply