Asigurare la împrumut

By | Thursday, April 29, 2021

Navigare

  • Meniu de navigare
  • Ce este asigurarea RCA? (Martie 2021).
  • Afla rata lunara si suma totala pe care ar trebui sa o platesti
  • Creditul de nevoi personale
  • Meniu de navigare

    Împrumut cu 1 ianuarie ADAS şi-a încetat activitatea. O mare parte asigurare responsabilităţilor sale constă în împrumut programul de asigurare asigurare firmă. Împrumut, pe piaţa londoneză, una asigurare cele mai mari şi mai reprezentative pieţe de asigurări din lume, sub egida Institutului Asigurătorilor din Londra şi a Lloyd's, se publică anual "Condiţiile de asigurare pentru marfă şi navă". Durata asigurării reprezintă în asigurări:A. Asigurări contra avariilor și altor riscuri specifice la care sunt supuse mijloacele de transport și încarcăturile aflate în acestea.

    Asigurare la împrumut

    Cum se poate realiza compensarea financiară a pierderilor cauzate de producerea unui anumit risc? Ce presupune funcţia asigurărilor de prevenire a pagubelor? Care sunt factorii care determină funcţia financiară a asigurărilor şi în ce constă acesta? Definiţi economisirea, ca funcţie a asigurărilor.

    Care sunt funcţiile reasigurării? În ce constă rolul reasigurărilor? RISC ŞI ŞANSĂ Rezumat:Capitolul şase al cursului face referiri la elementul specific al asigurării, şi nume riscul, precum şi identificarea, cuantificarea şi reacţia la expunerea la riscuri pure, la pierderi accidentale potenţiale.

    Riscul asigurat este acel fenomen produs care prin efectele sale îl obligă pe asigurător să plătească asiguratului despăgubirea sau suma asigurată. Cuvinte cheie: risc, şansă, managementul riscului, schimbări tehnologice, pierderi economice Aspecte introductiveDacă nu ar exista risc, nu ar exista asigurări.

    Riscul este obiectul oricărui contract de asigurare şi reprezintă elementul specific al asigurării. Definirea riscului este încă o problemă larg dezbătută în literatura de specialitate.

    Riscul este un pericol, o primejdie la care sunt supuse bunurile, oamenii, afacerile şi pentru care societăţile de asigurări pot oferi protecţie. Alte lucrări consideră că riscul reprezintă "variaţia rezultatului care ar putea să apară într-o anumită perioadă de timp într-o situaţie dată". Dacă nu este posibil decât un rezultat, variaţia şi deci riscul este considerat zero.

    Dacă sunt posibile mai multe rezultate, atunci riscul este diferit de zero. Cu cât sunt posibile mai multe variante privind rezultatul, cu atât riscul este mai mare. Riscul, pentru a fi asigurabil, trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Evenimentele incerte pot aduce cu ele pierderi sau câştiguri. Ele pot fi risc sau şansă, ambele referindu-se la evenimente viitoare şi incerte. Riscul în asigurări este folosit în sens pesimist, fiind considerat ca o întâmplare nedorită.

    Din punct de vedere al asigurării, nu se pot asigura decât acele evenimente prin a căror producere poate apare o pierdere. Şansa presupune o abordare optimistă, sperându-se preponderent obţinerea unui câştig.

    Efectele producerii riscurilor pot fi în număr mare şi, alături de pierderile economice, pot să se manifeste efecte de altă natură: sociale, politice, psihologice, fizice şi juridice. Desigur, o analiză completă a acestora este foarte dificil de făcut, începând chiar cu cuantificarea lor în toate aceste planuri. Din punct de vedere al asigurării, interesul se opreşte asupra celor economice. Clasificarea riscurilorNu toate evenimentele ce pot provoca pierderi pot fi protejate de societăţile de asigurare.

    Pentru a fi asigurabil, orice risc trebuie să îndeplinească unele condiţii, printre care: producerea sa să ducă la pierderi financiare; probabilitatea producerii lui să fie cuprinsă între 0 şi 1, aşadar să fie posibil, dar nu inevitabil şi nici cert; să se producă în viitor, să fie întâmplător atât în ceea ce priveşte momentul viitor în care se va produce, cât şi în privinţa evenimentului uragan, grindină, cutremur etc ; în fine, apare logic ca producerea lui să nu depindă de voinţa asiguratului sau asigurătorului, deci să nu fie favorizată de un act intenţionat al oricăruia dintre aceştia furt, accident etc , să se producă drept urmare a "hazardului".

    Diversitatea riscurilor la care sunt supuse vieţile omeneşti, proprietăţile de orice fel şi activităţile desfăşurate obligă la o sistematizare a lor. Mai important este acest lucru, din punctul de vedere al asigurătorilor, pentru a determina asigurabilitatea şi preţul protecţiei în funcţie de natura şi posibilele daune ce pot fi provocate.

    Există, astfel, mai multe criterii de clasificare, cele mai importante fiind prezentate în cele ce urmează. Sunt riscurile asigurabile pentru care, în cele mai multe cazuri, asigurătorii oferă protecţie. Cele mai tipice riscuri pure sunt incendiu, explozie, accidente, naufragiu, deces, furtună, furt.

    De exemplu, în cazul unei furtuni pe mare, nava naufragiază, deci apare o pierdere; dacă nu se scufundă, atunci nu apare nici o pierdere, dar armatorul nici nu câştigă, ci îşi menţine proprietatea şi, implicit, situaţia financiară. Riscurile speculative sunt numite şi riscuri antreprenoriale deoarece, prin producerea lor se poate înregistra o pierdere sau obţine un câştig. Ele au un element de atractivitate. Aceste riscuri nu sunt asigurabile.

    Un întreprinzător decide să-şi extindă fabrica, dar această decizie comportă un risc, întrucât nu se ştie dacă va câştiga sau va pierde. Asemănările dintre cele două categorii de riscuri constau în faptul că sunt repetabile în condiţii esenţial similare.

    Astfel, un risc fundamental presupune elementul de catastrofă. De exemplu: războiul, foametea, cutremurul, poluarea etc.

    Atunci când riscurile fundamentale au un potenţial de dezastru foarte mare, ele apar ca fiind neasigurabile din punct de vedere al asigurătorilor. Dat fiind extinderea foarte mare a efectelor în spaţiu şi, de cele mai multe ori, în timp, se consideră că ele sunt probleme ale societăţii întregi care trebuie rezolvate la nivelul guvernelor sau chiar la nivel internaţional.

    Este esenţial de menţionat că asigurătorii sunt constituiţi pentru a obţine profituri pe termen lung şi de aceea nu pot fi obligaţi să accepte preluarea unor riscuri care, din punct de vedere strict al afacerilor, nu pot să genereze câştiguri.

    Riscurile particulare sunt riscurile ale căror consecinţe sunt relativ limitate sub aspectul întinderii efectelor. Cele mai multe riscuri asigurabile sunt riscuri particulare, rezultând o pierdere pentru un număr relativ mai mic de persoane.

    Reacţia la risc depinde de modul în care fiecare persoană percepe, se comportă şi răspunde într-o situaţie de nesiguranţă. Unul dintre factorii care afectează această reacţie este siguranţa sau nesiguranţa persoanei respective.

    Reacţia la risc a fost studiată de mulţi cercetători, investigându-se caracteristicile demografice, personalitatea, condiţiile mediului.

    Rezultatele acestor cercetări au dus la înţelegerea comportamentului individual în cazul producerii unui anumit eveniment. Se consideră că în situaţiile date, comportamentul este foarte complex şi este determinat de factori diverşi care se modifică în timp. Reacţiile sunt foarte diferite în funcţie de natura riscului: riscuri financiare, sociale sau naturale.

    Totodată s-a constatat că femeile sunt mai agresive decât bărbaţii; diferenţe de comportament au fost constatate şi după alte criterii: persoanele mai tinere, mai educate şi mai inteligente acceptă mai uşor consecinţele producerii unui risc. Din punct de vedere al teoriei managementului riscului, riscurile sunt de două tipuri: 1. Ca abordare specifică, având impact asupra asigurabilităţii, riscurile se pot clasifica în două mari categorii Ele se subdivid în: a.

    De regulă, aceste riscuri sunt incluse în aşanumitele condiţii generale de asigurare; b. Aceste riscuri se asigură separat, la solicitarea expresă a asiguraţilor, contra unei prime de asigurare suplimentară, de regulă, individual, pentru fiecare risc. Ele nu sunt deci incluse în condiţiile generale prezentate mai sus. Riscurile sunt grupate şi sunt oferite de cele mai multe ori în "pachet" sub forma "condiţiilor de asigurare" care poartă diferite denumiri, în funcţie de natura bunurilor asigurate şi de riscurile incluse în asigurare.

    Este foarte important de menţionat faptul că fiecare societate de asigurări are libertatea de a-şi grupa riscurile după cum consideră că este optim pentru asiguraţi şi pentru ea însăşi. Totodată, includerea unui anumit risc într-una din categoriile menţionate general, special, exclus nu are neapărat un caracter permanent. De exemplu, pe piaţa asigurărilor din Marea Britanie, riscul de terorism a fost considerat un risc special, deci asigurabil, până în anul , când a fost exclus din asigurare datorită frecvenţei acestor acte din acea perioadă.

    S-a considerat că nu mai este un risc pentru care se poate oferi protecţie prin asigurare deoarece nu mai îndeplinea condiţiile de asigurabilitate, devenind, în optica asigurătorilor, un risc fundamental. Acest lucru însemna că evitarea terorismului şi protecţia bunurilor şi persoanelor expuse revenea guvernului britanic, şi nu asigurătorilor.

    Oferta de asigurări apare variată, diversă, dar în acelaşi timp cu o serie de trăsături comune determinate de uzanţele internaţionale în materie. Deşi unele societăţi de asigurare din România ţin oarecum "secret" condiţiile de asigurare pe care le practică, în cele mai multe ţări cu experienţă în asigurări acestea se publică, sunt la îndemâna oricui şi pot fi folosite ca referinţă de alte societăţi.

    Astfel, pe piaţa londoneză, una dintre cele mai mari şi mai reprezentative pieţe de asigurări din lume, sub egida Institutului Asigurătorilor din Londra şi a Lloyd's, se publică anual "Condiţiile de asigurare pentru marfă şi navă". Ele servesc drept model şi sursă de inspiraţie pentru multe societăţi de asigurare din lume, dar şi pentru societăţile din România. Acest lucru apare necesar deoarece piaţa londoneză absoarbe o mare parte a reasigurărilor şi, de aceea, uniformitatea condiţiilor apare firească.

    Managementul riscului"Managementul riscului este o lume a contrastelor. Poate fi nebulos sau precis.

    Poate fi definit în sens restrâns, greu de definit sau poate fi ascuns în limbajul propriu al asigurărilor" Astfel defineşte managementul riscului un cunoscut specialist în domeniu, Jim Bannister, definiţie prin care nu poate decât să ofere o imagine asupra unui domeniu cuprinzător şi extrem de interesant, cu vastă aplicabilitate în asigurări şi reasigurări.

    Managementul riscului reprezintă un răspuns logic la vulnerabilitatea şi complexitatea lumii moderne de astăzi. El oferă mijloacele necesare pentru înţelegerea şi punctul de pornire pentru definirea conţinutului, direcţionării şi chiar administrării riscurilor.

    Literatura de specialitate consacră spaţii ample teoriei managementului riscului, astfel încât există în prezent o literatură relativ bogată în acest domeniu; ceea ce încă lipseşte este maniera practică de transformare a acesteia într-o funcţie dinamică a managementului care va creşte abilitatea companiei de a exploata "avantajele" unor riscuri.

    Evoluţia conceptului şi a aplicării lui rezidă şi în faptul că, spre deosebire de trecut, când funcţia de. Astfel, riscul de a fi lăsat în urmă de competiţie este poate cel mai serios şi grav risc la care este supusă orice afacere. Managementul riscului constă în identificarea, cuantificarea şi reacţia la expunerea la riscuri pure, la pierderi accidentale potenţiale. El mai poate fi definit şi ca procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor necesare pentru minimizarea efectelor adverse ale pierderilor accidentale într-o organizaţie.

    Exemple privind pierderi accidentale administrate cu mai mult sau mai puţin succes sunt pierderile materiale, decesele, rănirile şi răspunderea faţă de terţi apărute ca rezultat al incendiului de la MGM Grand Hotel, prăbuşirea unui hotel zgârie-nori -Hyatt Regencyîn Kansas City SUA , prăbuşirile unor avioane după decolare sau aterizare în diverse zone din lume etc.

    Unul dintre cazurile foarte des citate în literatura de specialitate se referă la o asigurare de tip "liability and workers' compensation" când după un număr mare de ani s-a constatat îmbolnăvirea muncitorilor care au lucrat în construcţii.

    Boala numită azbestozăformă de cancer pulmonar -a fost cauzată de folosirea unor materiale izolante pe bază de azbest la care au fost expuşi muncitorii în perioada respectivă. Reclamaţia a fost înaintată de către firma de construcţii firmei producătoare a acestor materiale care a trebuit să plătească indemnizaţiile cuvenite. Ele au fost suportate de către asigurătorul acesteia din urmă care a recuperat o parte din sume de la reasiguratorii săi.

    Reclamaţiile au apărut după mai mult de douăzeci de ani de la momentul construcţiei, atunci când boala s-a declanşat. Şi în prezent se mai plătesc sume rezultate din aceste contracte. Este un domeniu relativ nou în asigurări, dar de mare interes şi mai ales utilitate practică. Apărut în Statele Unite ale Americii, managementul riscului s-a extins rapid în toată lumea.

    El constă în adoptarea tuturor măsurilor de prevenire a pagubelor şi de limitare a acestora în vederea asigurării. Importanţa sa este foarte mare atât pentru asigurat, cât şi pentru asigurător: asiguratul poate beneficia de prime de asigurare reduse, iar asigurătorul îşi ia toate măsurile necesare pentru limitarea pierderilor financiare care ar putea să apară.

    Managementul riscului şi asigurările din zilele noastre sunt esenţiale pentru înţelegerea schimbărilor fundamentale care se petrec în economia modernă şi pentru dezvoltarea oportunităţilor economice strategice în întreaga lume. Cele cinci etape importante ale implementării managementului riscului sunt următoarele: a Identificarea riscului -este o etapă foarte dificilă, dar de care depind toate etapele ulterioare. Ea se face pe baza cunoaşterii situaţiei reale, a cercetărilor statistice, experienţei, cunoştinţelor, inspecţiei de risc, interviurilor cu diferite persoane reprezentative, a aprecierilor obiective şi subiective ale asigurătorului sau experţilor desemnaţi de el.

    Trebuie înţeles că impactul financiar este un termen relativ, deoarece organizaţiile puternice sub aspect financiar pot absorbi mai uşor pierderile decât firmele mai mici.

    Dimensionarea riscului se face prin determinarea probabilităţii de producere a riscului, a impactului financiar asupra asiguratului, a abilităţii de a prevedea volumul daunelor care vor apărea în timpul perioadei de asigurare. Ele au ca scop selectarea celor mai bune tehnici de administrare a riscului: evitarea riscului, reducerea probabilităţii de a se produce sau reducerea magnitudinii dacă apare, transferul riscului unei alte părţi prin asigurare şi reţinerea sau păstrarea riscului.

    Decizia privind oricare dintre aceste măsuri trebuie să se bazeze pe situaţia financiară în momentul respectiv, politica generală privind managementul riscului şi obiectivele specifice.

    De exemplu, în cazul apelării la asigurare, componentele procesului de implementare se referă la găsirea celei mai bune acoperiri, obţinerea unor rate de primă avantajoase, alegerea asigurătorului. Implementarea acestor decizii necesită un manager de risc care să îndeplinească funcţiile obişnuite ale managementului. Orice companie trebuie să privească managementul riscului nu ca pe o opţiune, ci ca pe o obligaţie proprie, datorită permanentei expuneri la pierderi.

    Managerul de risc Risk manager , existent în unele firme comerciale sau industriale, îndeplineşte mai multe funcţii. Evident, el se ocupă numai de riscurile pure, şi nu şi de cele speculative.

    Astfel, el trebuie să atragă atenţia managementului companiei asupra riscurilor pure care ameninţă organizaţia şi să recomande măsuri pentru reducerea lor, pentru prevenirea pierderilor, să recomande măsurile de limitare a pagubelor pentru orice posibil prejudiciu, să calculeze valoarea posibilelor pagube şi altele.

    O mare parte a responsabilităţilor sale constă în elaborarea programul de asigurare pentru firmă. În mod normal, acest aspect trebuie să fie în atenţia managementului oricărei companii, deoarece implică adoptarea sau neadoptarea unor decizii care pot avea urmări importante. Exemple de măsuri de management al riscului întâlnim la orice pas.

    Dotarea clădirilor cu detectoare de fum, cu stingătoare de incendiu, cu sisteme de alarmă împotriva spargerilor, conectarea sistemului de alarmă la poliţie, instalarea camerelor de luat vederi în magazinele cu autoservire şi în bănci, inscripţionarea însemnelor hotelului pe toate obiectele ce pot fi sustrase prosoape, scrumiere etc.

    Asigurarea este doar o metodă de management al riscului care, folosită corect, aduce beneficii importante tuturor celor implicaţi în acest proces. Evoluţia managementului riscului a fost foarte rapidă şi a fost influenţată puternic de schimbările tehnologice şi sociale din ultimele decenii.

    Cuvinte cheie: asigurări generale, asigurări de viaţă, asigurare obligatorie, asigurare facultativă, asigurări interne, asigurări externe Asigurările reprezintă un domeniu vast care, după cum s-a mai arătat, acoperă toate sferele activităţii umane. Dat fiind complexitatea domeniului este necesară atât o clarificare a conceptelor, cât şi o sistematizare a acestora pentru o abordare ştiinţifică şi coerentă.

    Astfel, în literatura de specialitate se întâlnesc tipuri şi categorii variate de asigurări, determinate prin folosirea unor criterii diferite.

    Iată câteva dintre ele După tipul şi natura riscurilor asigurate, distingem două categorii principale şi anume: asigurări de viaţă; asigurări non-viaţă generale. Această împărţire ţine seama de trăsăturile riscurilor asigurate pentru cele două grupe mari de asigurări. Deosebirile dintre ele provin din natura relaţiei contractuale, durata şi tipul de risc. Astfel, în cazul asigurărilor de viaţă riscul care se asigură este decesul.

    Dat fiind că acest eveniment este cert oricine moare!!! Totuşi, el este un risc asigurabil deoarece contractul de asigurare se încheie pentru o anumită durată, iar momentul în care se produce decesul este incert. De aceea, elementul de incertitudine se referă la momentul producerii riscului şi nu la riscul însuşi. La asigurările non-viaţă, pe perioada contractuală evenimentul asigurat se poate produce sau nu. Este deci vorba de riscurile pure care au gradul de incertitudine pentru a putea fi asigurate.

    O altă deosebire se referă la durata contractului. De asemenea, administrarea contractului, tipurile de rezerve care trebuie create, modul de stabilire a primelor de asigurare şi a rezervelor şi, în general, întregul sistem de administrare sunt foarte diferite.

    Această clasificare este frecvent întâlnită în legislaţia diferitelor ţări, în legislaţia Uniunii Europene, în special datorită motivelor arătate mai sus care determină şi limite diferite de capital pentru constituirea societăţilor de asigurări pentru cele două categorii. Pe scurt, o prezentare comparativă care sintetizează deosebirile dintre cele două categorii este reflectată în tabelul de mai jos: asigurarea prin efectul legii obligatorie ; asigurarea contractuală facultativă.

    Asigurarea prin efectul legii, sau obligatorie, este stabilită prin reglementările legale şi se realizează automat dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege privind bunurile sau persoanele care intră sub incidenţa acestora. Ea are la bază anumite interese care aparţin societăţii în ansamblu său şi nu necesită acordul de voinţă al persoanelor fizice sau juridice vizate.

    In alte ţări întâlnim şi alte tipuri de asigurări obligatorii, cum ar fi asigurări de răspundere profesională şi altele. Asigurarea contractuală sau facultativă are la bază un contract de asigurare între asigurat şi asigurător, fiind o expresie a voinţei părţilor. După domeniul asigurării, distingem patru categorii, şi anume: asigurări de bunuri; asigurări de persoane; asigurări de răspundere civilă; asigurări de interes financiar.

    Asigurările de bunuri cuprind proprietăţile susceptibile de a fi distruse sau avariate de calamităţi naturale, accidente, incendii sau orice alte riscuri. Sunt incluse asigurările de clădiri, utilaje, maşini şi instalaţii, aparatură electronică, bunurile din locuinţe, mărfuri, bani şi alte valori, animale şi altele. Prin asigurările de persoane se asigură viaţa, integritatea sau sănătatea asiguratului supuse ameninţării unor evenimente care pot provoca decesul, invaliditatea sau boala acestuia.

    Asigurările de răspundere civilă au ca obiect o valoare patrimonială egală cu despăgubirea pe care ar urma să o plătească asiguratul persoană fizică sau juridică unor terţi prejudiciaţi. Există o gamă largă de astfel de asigurări, cum ar fi: asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule, asigurarea de răspundere profesională, asigurarea de răspundere a transportatorului pentru pasageri, pentru bagajele acestora sau pentru mărfurile transportate, asigurarea de răspundere a constructorului, asigurarea de răspundere a chiriaşului etc.

    Prin asigurările de interes financiar se obţine protecţia pentru asigurarea de pierdere a profitului, asigurarea de credite, asigurare pentru riscul de neplată, asigurarea de fidelitate şi altelevezi figura următoare. După riscul asigurat, asigurările sunt: asigurări pentru riscuri cu caracter natural: inundaţii, trăsnete, explozii, cutremure de pământ, ploi torenţiale, grindină, inundaţii, furtuni, uragane, alunecări sau prăbuşiri de teren; asigurări pentru secetă, grindină la culturile agricole; asigurări pentru boli, epizotii şi accidente ale animalelor; asigurări de accidente, precum derapări, răsturnări, coliziuni şi prăbuşiri de poduri şi tunele, alte accidente ale mijloacelor de transport; asigurări de deces prin care se asigură riscul de deces, urmând ca în cazul acestui eveniment beneficiarul beneficiarii poliţei să încaseze suma asigurată; asigurări de răspundere civilă -pentru acoperirea prejudiciilor provocate de asiguraţi terţilor ca urmare a unor accidente, neglijenţă, eroare.

    După teritoriul pe care se acordă acoperirea prin asigurare, deosebim: asigurări interne; asigurări externe. Deosebirea fundamentală dintre acestea constă în elementul de extraneitate care este prezent numai în cazul asigurărilor externe. El se referă la domiciliul într-o altă ţară al uneia din părţile contractante sau al beneficiarului asigurării, la obiectul asigurării şi la riscul preluat de asigurător, care se pot afla sau produce în afara teritoriului ţării în care se încheie contractul.

    Principalele categorii de asigurări externe sunt legate, în principal, de asigurările de transport, cum ar fi: asigurarea mărfurilor, asigurarea navelor maritime şi fluviale, asigurarea aeronavelor, asigurarea construcţiilor -montajului în străinătate şi a răspunderii constructorului etc.

    Tot mai mult, datorită liberalizării serviciilor de asigurare, în această categorie se includ şi asigurările de bunuri care, fiind localizate într-o ţară, se asigură la o societate din altă ţară. După natura şi tipul raporturilor care se stabilesc între asigurat şi asigurător: asigurare directă; asigurare indirectă. Asigurarea directă se încheie în mod direct între asigurat şi asigurător, în timp ce asigurarea indirectă se încheie prin intermediari în principal, prin brokeri.

    Care sunt deosebirile dintre asigurările de viaţă şi cele non-viaţă? Cum se clasifică asigurările după modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare? Prezentaţi în paralel asigurarea obligatorie şi cea facultativă. Descrieţi asigurările după riscul asigurat. Menţionaţi caracteristicile asigurărilor interne şi a celor externe. Cum se clasifică asigurările după natura şi tipul raporturilor care se stabilesc între asigurat şi asigurător?

    Se fac următoarele afirmaţii legate de prima de asigurare: A Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită, plătită de asigurat asigurătorului, pentru ca acesta să-şi poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despăgubirii la producerea riscului asigurat.

    B Cota de primă tarifară este diferenţiată ca nivel, în funcţie de ramura de activitate, felul bunului, intensitatea producerii riscurilor etc. C Prima netă este destinată formării fondului necesar achitării despăgubirilor şi sumelor asigurate. D Adaosul serveşte la formarea resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor privind constituirea şi administrarea fondului de asigurare, a fondurilor de rezervă etc.

    E Cota de primă tarifară este compusă din: prima netă şi adaos supliment de primă. Prima de asigurare reprezintă:a o sumă de bani dinainte stabilită, pe care asiguratul o plăteşte asigurătorului, pentru ca acesta săşi poată constitui fondul de asigurare; b din primele de asigurare încasate, asigurătorul îşi poate constitui şi alte fonduri prevăzute de lege; c prima de asigurare se calculează înmulţind suma asigurată cu cota de primă tarifară; d cota de primă tarifară se mai numeşte şi primă brută; e toate variantele de mai sus.

    Contractul de asigurare este un contract consensual, deoarece: a se încheie valabil prin simplul consimţământ al părţilor; b părţile îşi asumă obligaţii reciproce şi interdependente; c la încheierea acestuia părţile nu cunosc existenţa sau întinderea exactă a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract; d toate clauzele se eşalonează în timp; e toate variantele de mai sus.

    Contractul de asigurare prezintă următoarele trăsături caracteristice: a consensual; b sinalagmatic; c aleatoriu; d oneros; e securitate individuală. Indicaţi trăsătura falsă. Durata asigurării reprezintă în asigurări:A. Se cere varianta corectă şi completă. La asigurarea sub aspect economic: a fondul de asigurare îmbracă forma bănească; b fondul de asigurare se formează în mod descentralizat pe seama primelor de asigurare; c asigurarea presupune existenţa unei comunităţi de risc; d toate cele trei variante de mai sus; e asigurarea îmbracă forma unei ramuri prestatoare de servicii.

    Se cere varianta corectă de răspuns. Definiţia reasigurării este următoarea:a Un mijloc de egalizare, prin divizare, a răspunderilor între mai mulţi asigurători dispersaţi pe arii geografice cât mai întinse, de menţinere a unui echilibru între primele încasate şi despăgubirile datorate la fiecare asigurător în parte.

    Se cere răspunsul corect şi complet. Contractul de reasigurare poate avea: a caracter facultativ, obligatoriu sau mixt; b caracter strict legiferat prin norme uniforme emise de CSA; c avantaje numai pentru asigurător; d efecte numai pentru o parte, de regulă asigurător; e avize din partea CSA, conform Normelor acesteia. În cazul coasigurării, combinaţia corectă a afirmaţiilor de mai jos este: 1.

    Asigurarile, după forma juridică de realizare se clasifică în: A. Asigurări de viaţă B. Asigurări obligatorii C. Asigurări de persoane D. Asigurări facultative E. Asigurări de bunuri F. Asigurări de răspundere civilă G. Beneficiul asigurării este: a Persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare fără însă ca aceasta să obţină calitatea de asigurat b Persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată fără însă ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare c Persoana fizică sau juridică care în schimbul primei de asigurare plătite asigurătorului, îşi asigură bunurile împotriva unor calamităţi naturale sau accidente.

    Piaţa asigurărilor este încă departe de a fi atomizată B. Organizaţiile de asigurări iau decizii în limitele capacităţii lor financiare C. Număr mare de ofertanţi şi solicitanţi astfel încât nici unul dintre participanţi să nu poată influenţa de o manieră sensibilă funcţionarea pieţei D. Societăţile de asigurări pot intra sau ieşi oricând de pe piaţă Norma de asigurare reprezintă:a Valoarea reală a bunului cuprins în asigurare b Partea din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul îşi asumă răspunderea c Pierderea în expresie bănească, intervenită la un bun asigurat, ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea d Suma asigurată stabilită prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri obligatorii Pentru ca un risc să devină risc asigurat trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii Producerea riscului să fie posibilă 2.

    Trebuie să aibă un caracter întâmplător 3. Acţiunea riscului este necesar să fie înregistrată într-o evidenţă statistică 4. Producerea riscului să nu depindă de voinţa asiguratului sau a beneficiarului asigurării a 1, 2, 3 b 1, 2, 4 c 2, 3, 4 d 1, 2, 3, 4 Contractul de asigurare este un contract: a Consensual, adică la încheierea acestuia părţile nu cunosc existenţa sau întinderea exactă a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract b Sinalagmatic, adică se încheie valabil prin acordul de voinţă al părţilor c De adeziune, adică deşi este redactat şi imprimat de asigurător, la el aderă asiguratul d De bună credinţă, adică fiecare parte urmăreşte să obţină un folos, o contraprestaţie în schimbul obligaţiei ce-şi asumă Caracteristicile fondului de asigurare sunt: a Se formează în mod centralizat b Se poate constitui numai în natură c Se constituie în vederea acoperirii unor pagube provocate de fenomene viitoare şi nesigure d Se utilizează numai pentru indemnizarea pagubelor Contractantul asigurări este: a Persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare fără însa ca aceasta să obţină calitatea de asigurat b Persoana fizică care încheie o asigurare în numele altei persoane fizice fără însă ca aceasta să obţină calitatea de asigurat c Persoana fizică sau juridică care în schimbul primei de asigurare plătite asigurătorului, îşi asigură bunurile împotriva unor calamităţi naturale sau accidente.

    Indemnizaţia de asigurare este definita ca fiind: a Despăgubirea sau suma asigurată plătită de asigurător, asiguratului sau beneficiarului la producerea riscului asigurat b Suma de bani cu care este recompensat brokerul sau agentul de asigurare pentru fiecare contract de asigurare încheiat c Reducerea de care trebuie să beneficieze asiguratul atunci când nu se confruntă cu riscul asigurat d Suma de bani pe care o plăteşte un asigurat, asigurătorului pentru ca acesta să preia riscul asigurat Evaluarea în vederea asigurării reprezintă: a Operaţiunea de determinare a sumei asigurate b Operaţiunea prin care se stabileşte valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor în asigurare c Operaţiunea prin care se determină valoarea despăgubirii d O operaţiune specifică asigurărilor de persoane Paguba sau dauna reprezintă: a Pierderea în expresie bănească, intervenita la un bun asigurat, ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea b Limita maximă a răspunderii asiguratului c Suma de bani pe care asigurătorul o datorează asiguratului d Limita minimă a răspunderii asiguratului Reasigurarea reprezintă: a Cedarea de către asigurător, către alte societăţi a părţii din riscul subscris care depăşeşte reţinerea sa proprie b Participarea mai multor societăţi la asigurarea unui bun de valoare mare c Participarea mai multor asiguraţi la procurarea unui produs de asigurare d Aceea ca un asigurător care a subscris riscuri în mai multe ramuri de asigurare niciodată nu va înregistra daune maxime în toate ramurile şi la toate riscurile Coasigurarea reprezintă: a Participarea mai multor societăţi la asigurarea unui bun de valoare mare b Cedarea de către asigurător către alte societăţi a riscului subscris care depăşeşte reţinerea sa proprie c Participarea mai multor asiguraţi la procurarea aceleiaşi asigurări d Participarea mai multor beneficiari la subscrierea unui produs de asigurare Suma asigurata reprezintă: a Valoarea reala a bunului cuprins în asigurare b Partea din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul îşi asumă răspunderea c Suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plăteşte asigurătorului d Suma de bani pe care asigurătorul o datorează asiguratului în vederea compensării pagubei produse de riscul asigurat Asigurarea are la bază un acord de voinţă prin care: a asiguratul oferă protecţie asigurătorului pentru riscurile pe care şi le-a asumat; b asiguratul cedează asigurătorului un risc sau o clasă de riscuri pentru care obţine protecţia asigurătorului; c se creează un fond pentru acoperirea pagubelor create din orice motiv.

    Prima de asigurare se calculează prin: a aplicarea unui procent mic la valoarea asigurabilă; b negociere directă; c raportul dintre suma asigurată şi durata asigurării. Clasificarea asigurărilor. Pentru alte asigurări, primele sunt destinate atât protecției cât și economisirii. Pentru astfel de polițe, se plătește suma asigurată în cazul în care are loc evenimentul asigurat, însă există și un beneficiu care se plătește atunci când contractul ajunge la final, iar evenimentul asigurat nu a avut loc: mai exact, Suma Asigurată garantată, la care se pot adăuga în funcție de asigurare și alte beneficii cum ar fi Bonusul de maturitate, investiția acumulată, etc.

    Metropolitan Life Asigurări MetLife d. Meniu Închide Meniu Închide. Acasă Acasă. Caută Caută Caută. LOG IN. Protecție în caz de afecțiuni grave. Suntem alături de tine pentru a fi pregătit să câștigi această luptă! Cancer Paralizie 2. Infarct Miocardic Acut Boala Parkinson 3. Accident cerebral vascular Intervenție Chirurgicală a Aortei 4. Intervenție Chirurgicală de By-Pass aorto-coronarian Boala Alzheimer 5. Insuficiență renală Hepatită Fulminantă 6.

    Anemie Aplastia Hipertensiune Pulmonară Primitivă 7. Orbire Pierderea totală și permanent a vederii Boala în stadiu terminal 8. Afecțiune pulmonară în stadiu terminal Tumora cerebrală benignă 9. Afecțiune hepatica în stadiu terminal Encefalită Comă Poliomelită Surditate Meningită Bacteriană Intervenția Chirurgicală a Valevlor Cardiace Traumatism Cranian Major Pierderea Vorbirii Sindrom Apalic Arsuri Majore Alte afecțiuni Coronariene Severe Sclerodermie Progresivă Scleroză Multiplă Lupus Eriternaros Sistemic cu Nefrita Lupica.

    Durata contractului. Durata contractului Polița se încheie pe o perioadă de 10 ani. Vârsta de intrare în asigurare. Vârsta de intrare în asigurare Orice persoană sanatoasă la momentul încheierii contractului de asigurare cu vârsta cuprinsa între 18 și 55 de ani. Suntem aproape de tine oriunde ai fi. Afla rata lunara si suma totala pe care ar trebui sa o platesti Cu acest credit poti imprumuta pana la Suma imprumutata Lei Minim 5.

    Durata imprumutului Ani Minim 1, maxim 5. Tip dobanda: fixa variabila. Include o asigurare de viata si somaj astfel obtii o dobanda mai mica DA NU. Ce venituri trebuie sa ai pentru o rata de ? Completeaza campurile de mai jos si afla pe loc raspunsul la intrebare. Asset Ai obtinut o rata mai mica?

    Lasa-ne datele si ne auzim la telefon. Ai intrebari?

    Ce este asigurarea RCA? (Martie 2021).

    Completează chiar acum formularul. Vedeți aici câteva sfaturi şi explicaţii care să vă ajute să vă menţineţi, pe cât posibil, un buget echilibrat. Sună la 75 75 Trimite SMS la Asigurarea de Viață și Accidente Pentru că împreună rezolvăm mai ușor, vrem să îți oferim posibilitatea să întâmpini mai pregătit unele situații neprevăzute care pot apărea.

    Întrebări frecvente Ai nevoie de mai multe detalii legate de împrumutul Provident? Te sunăm noi Completează chiar acum formularul. Te sunăm în cel mai scurt timp posibil. Solicită un împrumut! Bugetul tău în vreme de pandemie Vedeți aici câteva sfaturi şi explicaţii care să vă ajute să vă menţineţi, pe cât posibil, un buget echilibrat.

    Prin dispersia riscului, reasigurarea permite unei companii să accepte clienţi a căror acoperire ar fi o mare povară sau ar fi imposibilă de suportat singur. Reasigurarea reprezintă un acord încheiat între două părţi numite companie cedentă reasigurat, asigurător direct şi reasigurator, prin care prima consimte să cedeze, iar cea de-a doua acceptă să preia o anumită parte a riscului uneori întregul risc , conform condiţiilor stabilite în acord, în schimbul plăţii de către compania cedentă reasiguratorului a unei anumite sume denumită primă de reasigurare , ce reprezintă o cotă din prima originală de asigurare, urmând ca în cazul producerii evenimentului asigurat reasiguratorul să contribuie la acoperirea pierderii Se observă că se folosesc câţiva termeni specifici: Companie cedentă -este compania care acceptă riscul de la asiguratul său şi cedează o parte din acest risc în reasigurare unei alte companii de asigurare sau de reasigurare.

    Ea este compania ce se reasigură şi o mai întâlnim în literatura de specialitate şi sub denumirea de reasigurat. Aceasta este de fapt, asigurătorul direct, care a avut rolul de asigurător în contractul de asigurare iniţial original. De aceea, se mai foloseşte şi termenul de asigurător iniţial sau original. Reasigurătorul -este asigurătorul care acceptă o reasigurare de la un asigurător direct. El poate fi o companie de asigurări sau o companie specializată profesională de reasigurări.

    În practica internaţională, în cele mai multe cazuri companiile de asigurare efectuează şi operaţiuni de reasigurare. Se observă astfel că relaţia de reasigurare are loc între compania cedentă asigurătorul original şi reasigurător, iar între asiguratul original şi reasigurător nu există nici o legătură.

    În cazul producerii daunelor, asiguratul solicită şi primeşte despăgubiri de la asigurătorul său, iar acesta, la rândul său preia, conform acordului de reasigurare, sumele respective de la reasigurătorul reasigurătorii său.

    Principalul rol al reasigurătorului este acela de a oferi protecţie asigurătorului direct împotriva uneia sau mai multor întâmplări daune sau acumulări de întâmplări rezultate din acelaşi eveniment. Reasigurarea face deci ca pierderea suferită de compania de asigurări cedentă să fie dispersată, suportată de mai multe societăţi.

    Ea oferă capacitatea cerută de asigurătorul direct de a acoperi riscurile pe care acesta singur nu le poate suporta. Având în vedere cele de mai sus, putem da pe scurt, o altă definiţie a reasigurării, şi anume: reasigurarea reprezintă asigurarea răspunderii contractuale rezultate din contractul de asigurare sau asigurarea directă.

    Practic, reasigurarea este asigurarea asigurării, fiind în acelaşi timp statuată prin încheierea unui contract separat de asigurare între reasigurător şi reasigurat.

    La rândul său, reasigurătorul îşi protejează portofoliul prin încheierea altor contracte de cedare a unei părţi din reasigurările acceptate de el, operaţiunea purtând denumirea de retrocedare sau retrocesiune, compania cedentă fiind retrocedent şi reasiguratorul fiind retrocesionar. Pentru a înţelege mai bine esenţa reasigurării, se impune o delimitare a acestei activităţi de cea de asigurări directe. Astfel, obiectul asigurat este parte a răspunderii contractuale pe care reasiguratul a acceptat-o conform poliţei de asigurare semnată de el în contractul iniţial.

    În practică, cele mai multe reasigurări prevăd numai compensaţii parţiale, reasiguratul suportând el însuşi o parte a oricărei pierderi. Contractele tipice, clasice de asigurări directe sunt încheiate între două părţi rezidente în aceeaşi ţară. In ultima vreme, datorită liberalizării comerţului, precum şi datorită integrării economice există multe situaţii în care şi reasigurările se încheie pe plan intern, în special pe piaţa dezvoltată şi mare a Americii de Nord, în Franţa, Germania şi în unele ţări în dezvoltare.

    Totuşi, cea mai mare parte a activităţii de reasigurare se desfăşoară în afara frontierelor, pe pieţele internaţionale.

    De reuşita afacerilor de reasigurări depinde orice activitate, iar reuşita asigurărilor la rândul lor, depinde de mediul economic, dezvoltarea afacerilor, de piaţă, dar şi de oameni, de personalitatea lor, de pregătirea profesională şi de experienţa pe care o au.

    Aceasta, deoarece este o activitate specializată, tehnică, clară, presupune o informare permanentă şi cunoştinţe în multe domenii comerţ internaţional, industrie, turism internaţional, transporturi şi expediţii internaţionale, asigurări internaţionale, marketing, probleme sociale, medicină, cultură şi altele , iar situaţiile ce apar sunt de o infinită varietate.

    În mod deosebit, mulţi consideră reasigurarea ca un mister, dar fără reasigurare, multe categorii de asigurări nu ar putea avea loc, asigurătorii fiind astfel lipsiţi de protecţia pe care o oferă reasigurarea. Pe de altă parte, este necesară mobilizarea întregii capacităţi de asigurare la nivel internaţional pentru a oferi protecţie împotriva riscurilor foarte mari în transporturi şi industrie, precum şi pentru pierderile deosebit de mari determinate de catastrofele naturale.

    Fără asigurări şi reasigurări chiar stabilitatea economică internaţională ar putea fi compromisă. În concluzie, riscurile se dispersează foarte mult, această răspândire reprezentând tocmai principiul de bază al asigurărilor. De aceea, unul dintre criteriile foarte importante care trebuie avute în vedere la încheierea unei asigurări este cel referitor la existenţa reasigurării la societatea de asigurare căreia ne adresăm.

    Cum este definită asigurarea propriu-zisă, în forma cea mai simplă şi ce are aceasta la bază? Care sunt cele două puncte de vedere sub care poate fi definită asigurarea? În ce constă principiul mutualităţii care stă la bază asigurării? Ce este coasigurarea şi când se practică aceasta?

    Definiţi autoasigurarea. Care sunt avantajele utilizării autoasigurării? Care sunt dezavantajele utilizării autoasigurării? Care este definiţia clasică a reasigurării, conform dreptului englez? Prezentaţi deosebirile dintre reasigurări şi asigurările directe. Astfel, acest capitol evidenţiază trăsăturile caracteristice ale contractului de asigurare dar şi ale asigurării, noţiunea de fond de asigurare, precum şi asigurare ca ramură prestatoare de servicii.

    Cuvinte cheie: contract de asigurare, fonduri băneşti, fond de asigurare, comunitate de risc, prime de asigurare Asigurarea sub aspect juridicAbordarea juridică este frecventă şi justificată, întrucât asigurarea, pentru a fi operantă, trebuie să capete formă juridică.

    O asemenea formă i-o conferă contractul, care constituie "legea părţilor", precum şi legea propriu -zisă, care emană de la puterea legislativă. În Codul civil român definiţia dată contractului de asigurare a suferit îmbunătăţiri succesive. Astfel, în conformitate cu prevederile art. Potrivit dispoziţiilor art. Potrivit art. Formulări asemănătoare se găsesc şi în codurile civile ale altor ţări.

    Referindu-se la definiţia juridică a contractului de asigurare, unii specialişti o găsesc insuficient de semnificativă şi, în consecinţă, propun ca aceasta să fie completată printr-o definiţie tehnică a operaţiei de asigurare. Astfel, Yvonne Lambert -Faivre consideră că "sub aspectul său tehnic, asigurarea este operaţia prin care un asigurător, organizând pe principiul mutualităţii un număr mare de asiguraţi, expuşi la producerea anumitor riscuri, îi indemnizează pe aceea dintre ei care suferă un sinistru, pe seama fondului comun constituit din primele încasate" 1.

    Forma scrisă este cerută de legiuitor din dorinţa de a proteja interesele asiguraţilor şi pe cele ale terţilor. Astfel, asiguratul se obligă să facă declaraţii de risc exacte, în atenţia asigurătorului, atât la încheierea contractului, cât şi la producerea sinistrului; totodată el se obligă să achite primele de asigurare datorate producerii acestuia , acordând indemnizaţia cuvenită.

    Asigurătorul este obligat să-şi respecte obligaţiile contractuale numai în măsura în care asiguratul şi-a onorat obligaţiile sale contractuale. Acest eveniment, denumit alea, comportă pentru fiecare din părţi o şansă de câştig sau un risc de pierdere. De ex: în cazul unui contract de asigurare a unui bun corporal pentru riscul de incendiu, plata despăgubirii de către asigurător va avea loc numai în situaţia producerii incendiului.

    Dacă despăgubirea datorată va întrece ca mărime prima achitată de asigurat, avantajul va fi de partea acestuia din urmă. În situaţia în care nu se va produce nici un incendiu, în perioada de valabilitate a contractului, avantajul va fi de partea asigurătorului, care a încasat de la asigurat prima convenită, fără să-i datoreze vreo indemnizaţie.

    Caracterul aleator este esenţial la contractul de asigurare: dacă evenimentul pentru care se solicită încheierea contractului ar fi cert, iar momentul producerii lui ar fi cunoscut de părţi, asigurarea nu ar mai avea sens. La fel ca şi alte contracte oneroase de vânzare -cumpărare, de schimb, de locaţie etc. Asigurătorul se angajează să acopere un anumit risc sau un complex de riscuri o perioadă foarte lungă de timp de ex: în cazul contractului de asigurare de deces pe o perioadă nelimitată cu plata anuală sau subanuală a primei sau o perioadă foarte scurtă pe timpul duratei unui zbor aerian între două puncte geografice etc.

    Deoarece asigurătorul acceptă preluarea unui risc, bazându-se pe informaţiile furnizate de solicitantul unei asigurări sau determină cuantumul despăgubirii pe care urmează să o acorde asiguratului tot pe baza informaţiilor provenite de la acesta , fără putinţa de a le verifica de fiecare dată, atunci când se constată că informaţiile puse la dispoziţia asigurătorului nu au fost corecte, reaua credinţă a asiguratului se sancţionează de o manieră foarte severă.

    Legea constituie, alături de contract, o altă formă juridică de realizare a asigurării. Asigurarea ex contractu are la bază principiul voluntariatului, adică ea se încheie din proprie iniţiativă, de către persoanele fizice şi juridice interesate, împotriva acelor fenomene evenimente care le ameninţă bunurile, viaţa sau integritatea corporală, în scop de indemnizare sau de fructificare capitalizare.

    Asigurarea ex lege are la bază principiul obligativităţii, adică persoanele fizice şi juridice, deţinătoare de bunuri care fac obiectul asigurării obligatorii de ex. Dintre acestea numai fondul ce se constituie la dispoziţia unei organizaţii specializate, prin metode adecvate, portă denumirea de fond de asigurare. Trăsăturile caracteristice ale asigurării: 1. Constituirea unui fond de asigurare. Fondul de asigurare: -îmbracă în mod necesar formă bănească; -se formează în mod descentralizat pe seama sumelor de bani prime de asigurare sau cotizaţii pe care la achită persoanele fizice şi juridice interesate;-se constituie în vederea acoperirii unor pagube provocate de fenomene evenimente viitoare şi nesigure.

    Fondul de asigurare se utilizează în mod centralizat pentru: -acoperirea pagubelor provocate de fenomenele evenimentele asigurate la asigurările de bunuri şi la cele de răspundere civilă, respectiv plata sumelor asigurate la asigurările de persoane;-finanţarea unor acţiuni legate de prevenirea pagubelor; -constituirea unor fonduri de rezervă la dispoziţie societăţii comerciale sau a organizaţiei mutuale de asigurare.

    Existenţa unei comunităţi de risc pericole. Comunitatea se formează în mod spontan, prin simpla participare a persoanelor fizice şi juridice ameninţate de aceleaşi pericole, la constituirea fondului de asigurare la dispoziţia unei organizaţii specializate societate comercială de asigurare sau organizaţie de asigurare mutuală. Paguba provocată de producerea riscului asigurat se împarte între membrii comunităţii de risc după principiul mutualităţii, adică la constituirea fondului de asigurare participă toţi asiguraţii, dar acesta se repartizează numai acelor asiguraţi care au suferit prejudicii de pe urma riscului asigurat.

    În procesul formării şi utilizării fondului de asigurare se nasc anumite relaţii economice între participanţii la asigurare. Astfel, în prima etapă, fluxuri băneşti sub forma primelor de asigurare, pornesc de la persoanele fizice şi juridice asigurate care alcătuiesc comunitatea de risc către organizaţia de asigurare. În etapa următoare, fluxuri băneşti sub forma indemnizaţiilor de asigurare despăgubiri sau sume asigurate , pornesc de la fondul de asigurare, constituit la dispoziţia organizaţiei de asigurare, către persoanele fizice şi juridice afectate de producerea fenomenului evenimentului asigurat.

    Noţiunea de asigurare se foloseşte nu numai în legătură cu activitatea societăţilor comerciale de asigurări şi a organizaţiilor de asigurări mutuale, dar şi cu asigurările sociale. Alte abordări economice şi financiare ale asigurăriiAsigurarea sub aspect financiar Majoritatea specialiştilor susţin modul tradiţional de abordare a asigurării, potrivit căruia asigurarea constituie un mijloc de a repartiza asupra unui mare număr de persoane fizice şi juridice, paguba provocată de un fenomen sau complex de fenomene unui număr redus dintre acestea.

    Însă, alţi specialişti susţin şi alte aspecte ale problematicii asigurării, iar unul dintre aceste aspecte îl reprezintă "tratarea asigurărilor ca o ramură prestatoare de servicii, un intermediar financiar şi un activ financiar într-o economie de plină incertitudini.

    Deoarece această "securitate" este un bun necorporal, asigurarea poate fi considerată ca o ramură a economiei prestatoare de servicii unei categorii distincte de beneficiari: asiguraţii.

    Societatea care încheie asigurări de viaţă nu este numai prestatoare de servicii în favoarea asiguraţilor, dar şi un intermediar financiar între persoanele fizice asigurate, care plătesc nevoie prime eşalonat, şi persoane juridice şi fizice care au de resurse financiare suplimentare. Rolul de intermediar financiar îl îndeplinesc, în special societăţile de asigurări de viaţă, chiar dacă şi societăţile de asigurări de bunuri şi de răspundere civilă dispun de anumite resurse financiare temporar libere, pe care le oferă spre plasare pe piaţă.

    Societăţile de asigurări apar pe piaţa financiară cu o ofertă de capital de împrumut orientată către diverşi solicitanţi de resurse financiare. Astfel, oferta societăţilor de asigurare se adresează: băncilor comerciale, interesate să primească depuneri pe diferite termene pentru majorarea resurselor lor de creditare; societăţile de producţie, preocupate să-şi modernizeze capitalul activ; autorităţile publice centrale şi locale, aflate în căutare de resurse de împrumut pentru acoperirea deficitelor bugetare sau pentru finanţarea unor investiţii importante din fonduri extrabugetare; deţinătorilor de terenuri şi imobile destinate vânzării etc..

    În concluzie, se poate afirma că într-o economie plină de incertitudini, asigurarea favorizează dezvoltarea economiilor populaţiei către piaţa financiară. Indiferent de cât de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: oamenii nu pot controla tot ceea ce se întâmplă în jurul lor, exemplul cel mai bun fiind poate natura. Mass-media prezintă foarte des catastrofele naturale care lovesc diverse regiuni, şi, din păcate nici România nu face excepţie un exemplu real ar fi inundaţiile devastatoare care au afectat ţara în Dar natura nu este singura care ne afectează şi ne provoacă pagube.

    Accidente se întâmplă la tot pasul, iar jaful, furturile, tâlhăriile, toate ţin de natura umană. Riscurile acestea vor exista întotdeauna. Dar mai sunt şi altele, în legătură cu sănătatea, cu activitatea profesională, şi, în cazul firmelor, riscuri privind mărfurile sau activele companiei Acestea sunt motivele pentru care au apărut serviciile sau, mai bine zis, produsele de asigurare ; ele sunt oferite de companii specializate care preiau diferite riscuri în schimbul unei sume de bani.

    Astfel, plata unei sume îl pune pe asigurat la adăpost de problemele cauzate de accidente, fie ele auto sau de altă natură, îi poate salva firma de la probleme financiare care ar putea duce la faliment s. Un argument al utilităţii asigurărilor este oferit de prezenţa acestora la o scară foarte mare în Occident, unde există o adevărată cultură. Marea majoritate a oamenilor au, în ţările vestice, tot felul de asigurări, nu doar cea de răspundere civila auto, ci şi de viaţă, de sănătate, de protejare a bunurilor.

    Acest lucru este posibil deoarece în Occident simţul proprietăţii este foarte dezvoltat, şi toţi vor să îşi pună proprietăţile la adăpost de diferite riscuri, dar şi pentru că occidentalii sunt foarte interesaţi de viitorul lor şi al celor din jurul lor. De aceea asigurările sunt un instrument foarte bun pentru crearea unui viitor lipsit de griji şi sigur.

    Care este definiţia dată contractului de asigurare? Enumeraţi trăsăturile caracteristice ale contractului de asigurare. Ce principii stau la baza asigurării ex contractu şi a asigurării ex lege? Care sunt trăsăturile caracteristice ale asigurării?

    Descrieţi fondul de asigurare. Cum se formează comunitatea de risc? Care sunt etapele specifice relaţiilor economice între participanţii la asigurare? Astfel, au fost definite unele noţiuni precum: asigurător, asigurat, contractantul şi beneficiarul asigurării, risc asigurat, suma asigurată, durata asigurării, ş.

    Cuvinte cheie: asigurător, asigurat, contractant, beneficiar, evaluare, risc, daună, Asigurătorul este persoana juridică societatea de asigurări , care în schimbul primei de asigurare încasate de la asiguraţi, îşi asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamităţi naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată la producerea unui anumit eveniment în viaţa persoanelor asigurate sau de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde -în baza legii -faţă de terţe persoane.

    Asiguratul este: -persoana juridică care, în schimbul primei de asigurare plătite asigurătorului, îşi asigură bunurile împotriva anumitor calamităţi naturale sau accidente;-persoana fizică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viaţa sa; -persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terţe persoane. Contractantul asigurării este persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă ca aceasta să obţină calitatea de asigurat.

    De ex. În acest caz, calitatea de asiguraţi o au salariaţii pentru care a fost încheiată asigurarea, iar agentul economic este contractantul asigurării.

    Calitatea de contractant de asigurare trebuie precizată prin condiţiile de asigurare şi poate surveni la toate categoriile de asigurări. Beneficiarul asigurării reprezintă persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată fără ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare.

    Terţa persoană care devine beneficiarul asigurării:-poate fi indicată în mod expres de către asigurat, în contractul poliţa de asigurare; -poate fi desemnată în cursul executării contractului de asigurare prin declaraţie scrisă, comunicată de asigurat societăţii de asigurare, ori prin testament;-poate fi desemnat şi prin condiţiile de asigurare ex. Între noţiunile de contractant şi beneficiar nu există în toate cazurile o delimitare rigidă. Contractantul asigurării poate fi în acelaşi timp şi beneficiarul acesteia.

    În caz de deces al asiguratului înainte de expirarea valabilităţii asigurării, beneficiar al asigurării devine o terţă persoană. Riscul asigurat este fenomenul sau evenimentul la producerea căruia societatea de asigurări este obligată prin lege sau contract să achite asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubirea de asigurare la bunuri sau suma asigurată în cazul persoanelor.

    Noţiunea de risc asigurat are, de regulă, mai multe sensuri, şi anume: -probabilitate a producerii fenomenului evenimentului împotriva căruia se încheie asigurarea; -posibilitate de distrugere parţială sau totală a bunurilor de unele fenomene imprevizibile; -mărime dimensiune a răspunderii asumate de asigurător prin încheierea unei anumite asigurări.

    Pentru ca un eveniment generator de pagube să poată constitui un risc asigurat el trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:producerea fenomenului evenimentului pentru care se încheie asigurarea să fie posibilă;fenomenul evenimentul trebuie să aibă în toate cazurile un caracter întâmplător; -acţiunea fenomenului evenimentului este necesar să poată fi înregistrată în evidenţa statistică.

    Evaluarea în vederea asigurării reprezintă operaţiunea prin care se stabileşte valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor în asigurare. Valoarea cu care sunt cuprinse bunurile în asigurare este necesar să fie stabilită în deplină concordanţă cu valoarea reală a acestora. Suma asigurată este partea din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul îşi asumă răspunderea în cazul producerii fenomenului evenimentului pentru care s-a încheiat asigurarea.

    Suma asigurată reprezintă în toate cazurile limita maximă a răspunderii asigurătorului şi constituie unul din elementele care stau la baza calculării primei de asigurare. Suma asigurată nu poate fi în nici un caz mai mare decât valoarea bunului asigurat, deoarece asigurarea este astfel concepută încât să nu permită sub nici o formă acordarea unor despăgubiri mai mari decât pierderile efectiv suportate de asiguraţi.

    Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri obligatorii de ex. Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plăteşte asigurătorului, pentru ca acesta să-şi poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despăgubirii de asigurare sau a sumei asigurate la producerea riscului asigurat.

    Din primele de asigurare încasate, asigurătorul îşi constituie, pe lângă fondul necesar achitării despăgubirilor sau a sumelor asigurate, şi alte fonduri prevăzute prin dispoziţiile legale şi îşi acoperă cheltuielile privind constituirea şi administrarea fondului de asigurare. Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurat şi asigurător, aşa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare.

    Durata de asigurare diferă de la un tip de asigurare la altul. Paguba sau dauna reprezintă pierderea, în expresie bănească, intervenită la un bun asigurat, ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea.

    Despăgubirea de asigurare este suma de bani pe care asigurătorul o datorează asiguratului în vederea compensării pagubei produse de riscul asigurat. Despăgubirea de asigurare poate fi -în limita sumei asigurate -egală sau mai mică decât paguba, în funcţie de principiul de răspundere al asigurătorului aplicat la acoperirea pagubei.

    Definiţi asigurătorul. Cum este definit asiguratul? Cine este contractantul asigurării? Cine poate fi beneficiarul asigurării? Care sunt sensurile noţiuni de risc asigurat? Descrieţi prima de asigurare şi durata asigurării. Cum poate fi definită despăgubirea de asigurare? Cuvinte cheie: pierdere, economisire, cost, protecţie socială, comerţ invizibil. Funcţiile asigurăriiDat fiind că gradul de maturitate şi experienţă al ţărilor lumii în privinţa asigurărilor este foarte diferit, funcţiile asigurării au cunoscut de-a lungul vremii o evoluţie aparte.

    Acest lucru determină chiar ca ele să aibă o oarecare limitare temporală şi geografică. Desigur că acolo unde sectorul asigurărilor este mai dezvoltat şi mai sofisticat, asigurările au un rol şi funcţii mai reprezentative şi mai ample, în timp ce în ţările în care asigurările se află în proces de formare, consolidare sau maturizare funcţiile lor sunt limitate. Totuşi, deosebirile în aprecierea funcţiilor asigurărilor în cele două categorii de ţări se referă mai puţin la aspectele microeconomice şi mai mult la impactul lor asupra întregii economii.

    Compensarea financiară a pierderilor cauzate de producerea unui anumit risc riscuri este prima şi cea mai importantă funcţie a asigurărilor. Realizarea ei este posibilă datorită existenţei fondului de asigurare creat din contribuţiile, respectiv primele de asigurare plătite de asiguraţi.

    Astfel, asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau distruse, la repararea unor prejudicii de care asiguraţii răspund conform legii şi la acordarea unor sume în cazul producerii unor evenimente privind viaţa şi integritatea persoanelor; 2.

    Prevenirea pagubelor este o funcţie importantă a asigurărilor care se poate realiza prin finanţarea unor activităţi de prevenire a producerii riscurilor şi chiar a unor programe educaţionale pentru asiguraţi; totodată, este posibilă practicarea franşizei, respectiv scăderea din drepturile de asigurare a unei sume determinate care reprezintă participarea asiguratului la acoperirea unei părţi din pagubă.

    Scopul acesteia este dublu: în primul rând, îl obligă pe asigurat să adopte o conduită preventivă, să aibă grijă şi să întreţină bunul asigurat; în al doilea rând, pentru pagubele mici, cheltuielile antrenate de administrarea daunei pot depăşi nivelul despăgubirii şi nu se justifică; 4.

    Economisirea reprezintă o funcţie a asigurărilor, în special a celor de viaţă. Pentru asiguraţi, prin poliţele de asigurare de viaţă există posibilitatea ca, alături de protecţie, să beneficieze la expirarea contractului de asigurare de suma asigurată şi, în plus, de participarea la profitul obţinut din sumele investite.

    Reducerea costurilor statului, în special a celor legate de protecţia socială. Astfel, societăţile de asigurare degrevează şi sprijină statul în domenii de asistenţă socială şi medicală, pensii, compensări pentru accidente de muncă şi altele. Promovarea comerţului invizibil, acolo unde legislaţiile naţionale permit vânzarea de asigurări unor clienţi din alte ţări sau cumpărarea de la asigurători străini.

    Funcţiile reasigurăriiReasigurarea are ca scop satisfacerea multor nevoi ale asigurătorului direct, îndeplinind astfel o serie de funcţii, şi anume Protejează asigurătorii direcţi de pierderile determinate de producerea riscurilor ce pot pune în pericol solvabilitatea lor; reasigurarea face posibilă creşterea capacităţii asigurătorului de a primi mai multe riscuri decât ar fi altfel capabil să accepte. Aşadar, el îşi poate reduce obligaţia faţă de asigurat trecând excesul de expunere la risc asupra reasiguratorului prin ceea ce se numeşte "dispersia riscului" sau "pulverizarea riscului".

    O daună de proporţii mari care ar putea duce la insolvabilitatea companiei de asigurări este distribuită asupra unui număr mai mare de reasiguratori, în funcţie de proporţia în care fiecare dintre ei s-a angajat iniţial. De exemplu, unele ţări sunt, în mod particular, expuse riscurilor naturale cutremure, inundaţii, uragane, secete etc care pot produce mari pagube întregii economii naţionale şi populaţiei.

    Prin reasigurare apare posibilitatea ca asigurătorii interni să-şi transfere o parte din pierderi asupra reasiguratorilor internaţionali. Reasigurarea înzestrează astfel pe asigurătorii direcţi cu capacitatea complementară de a accepta riscuri mai mari, aceştia putând reţine pe contul lor numai partea de risc pe care o pot suporta fără a le afecta substanţial situaţia financiară. Ajută asigurătorul să obţină un anumit grad de stabilitate a ratei daunelor prin dispersarea pierderilor mai mari pe o perioadă mai îndelungată de obicei, câţiva ani prin contractele de protecţie contra catastrofelor catastrophe reinsurance coverages ; 3.

    Se realizează o dispersare mare a riscurilor şi prin practica reciprocităţii, prin care asigurătorii primari îşi plasează contractul de reasigurare pe o bază reciprocă, unul altuia, în aşa fel încât compania cedentă va oferi o parte dintr-un contract al său unui reasigurator capabil să-i ofere altul în schimb. Creşte flexibilitatea asigurătorului privind dimensiunile şi tipurile de riscuri, precum şi volumul activităţii pe care acesta le poate subscrie; 5. Reasigurarea presupune stabilitate prin evitarea fluctuaţiilor referitoare la daune de la un an la altul;6.

    Creşte capacitatea de subscriere a asigurătorului a noi riscuri sau a mai multor riscuri, independent de propriile sale posibilităţi; în mod deosebit, acest lucru este foarte important în cazul riscurilor de catastrofă; 7. Sprijină finanţarea operaţiunilor de asigurări pentru compania cedentă, făcând posibil în acelaşi timp ca aceasta să-şi poată creşte volumul activităţii mai rapid decât ar putea fără o creştere corespunzătoare a capitalului de bază; 8.

    Permite societăţii cedente să se retragă dintr-o categorie de afaceri sau o zonă geografică pentru o anumită perioadă de timp prin cedarea integrală a riscului riscurilor în reasigurare;. Permite companiei cedente să intre rapid într-o categorie de afaceri sau o nouă zonă geografică prin înfiinţarea unei reprezentanţe şi dezvoltarea unui anumit volum al afacerilor sau prin negocierea şi preluarea unor contracte de reasigurare de la companiile ce acţionează deja în acea categorie sau zonă; Reasiguratorul poate oferi asistenţă şi servicii tehnice pentru riscurile mari, complexe sau speciale prin oferirea de informaţii, cercetări etc.

    Oferă posibilitatea companiilor cedente de a obţine o gamă largă de servicii de la marile companii de reasigurări şi de la unii brokeri de reasigurări care au o experienţă mondială în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor. Ele pot, de asemenea, beneficia şi de consultanţă în administrarea afacerilor, în stabilirea daunelor, în procedurile de plată şi, evident, în domeniul pregătirii personalului pentru acest gen de activităţi.

    Multitudinea şi caracterul penetrant ale funcţiilor reasigurării descrise mai sus atestă rolul extraordinar de important al acesteia în creşterea încrederii în afaceri a agenţilor economici, în reducerea numărului şi amplorii falimentelor, în sporirea stabilităţii proceselor economice, în general în asigurarea unui plus de fluiditate şi dinamism în derularea relaţiilor economice internaţionale.

    Enumeraţi funcţiile asigurării. Cum se poate realiza compensarea financiară a pierderilor cauzate de producerea unui anumit risc? Ce presupune funcţia asigurărilor de prevenire a pagubelor? Care sunt factorii care determină funcţia financiară a asigurărilor şi în ce constă acesta? Definiţi economisirea, ca funcţie a asigurărilor. Care sunt funcţiile reasigurării? În ce constă rolul reasigurărilor? RISC ŞI ŞANSĂ Rezumat:Capitolul şase al cursului face referiri la elementul specific al asigurării, şi nume riscul, precum şi identificarea, cuantificarea şi reacţia la expunerea la riscuri pure, la pierderi accidentale potenţiale.

    Riscul asigurat este acel fenomen produs care prin efectele sale îl obligă pe asigurător să plătească asiguratului despăgubirea sau suma asigurată. Cuvinte cheie: risc, şansă, managementul riscului, schimbări tehnologice, pierderi economice Aspecte introductiveDacă nu ar exista risc, nu ar exista asigurări. Riscul este obiectul oricărui contract de asigurare şi reprezintă elementul specific al asigurării. Definirea riscului este încă o problemă larg dezbătută în literatura de specialitate.

    Riscul este un pericol, o primejdie la care sunt supuse bunurile, oamenii, afacerile şi pentru care societăţile de asigurări pot oferi protecţie. Alte lucrări consideră că riscul reprezintă "variaţia rezultatului care ar putea să apară într-o anumită perioadă de timp într-o situaţie dată".

    Dacă nu este posibil decât un rezultat, variaţia şi deci riscul este considerat zero. Dacă sunt posibile mai multe rezultate, atunci riscul este diferit de zero. Cu cât sunt posibile mai multe variante privind rezultatul, cu atât riscul este mai mare. Riscul, pentru a fi asigurabil, trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Evenimentele incerte pot aduce cu ele pierderi sau câştiguri.

    Ele pot fi risc sau şansă, ambele referindu-se la evenimente viitoare şi incerte. Riscul în asigurări este folosit în sens pesimist, fiind considerat ca o întâmplare nedorită. Din punct de vedere al asigurării, nu se pot asigura decât acele evenimente prin a căror producere poate apare o pierdere. Şansa presupune o abordare optimistă, sperându-se preponderent obţinerea unui câştig. Efectele producerii riscurilor pot fi în număr mare şi, alături de pierderile economice, pot să se manifeste efecte de altă natură: sociale, politice, psihologice, fizice şi juridice.

    Desigur, o analiză completă a acestora este foarte dificil de făcut, începând chiar cu cuantificarea lor în toate aceste planuri. Din punct de vedere al asigurării, interesul se opreşte asupra celor economice. Dacă ai o întrebare referitoare la momentul când poți solicita o anumită modificare, te rugăm să ne contactezi. De asemenea, poți lua legatura oricând cu agentul tău de asigurare pentru a stabili o întâlnire și a discuta aspecte ale poliței tale — este foarte important ca asigurarea ta să răspundă în orice moment nevoilor tale de protecție și economisire.

    În cazul în care dorești să aduci modificări poliței tale de asigurare, este necesar să ne trimiți o solicitare scrisă și semnată în funcție de solicitarea ta, poate fi nevoie și de alte documente suplimentare.

    Dacă ai nevoie de informații suplimentare, te rugăm să iei legătura cu agentul tău de asigurare sau să ne contactezi la numărul L-V: Răscumpărarea contractului înseamnă renunțarea la beneficiile unei asigurări de viață înainte de data maturității.

    Este momentul de la care tu și cei dragi nu mai beneficiați de suportul financiar în cazul apariției unui eveniment nefericit. În cazul polițelor care sunt destinate exclusiv protecției, primele plătite nu se acumulează și nu există o valoare de răscumpărare sau o sumă care să se plătească în cazul în care închei asigurarea înainte de data maturității. Aceste polițe prevăd plata sumei asigurate în cazul în care evenimentul asigurat are loc și condițiile contractuale sunt îndeplinite.

    Pentru polițele care au o componentă de economisire, există o valoare de răscumpărare - o suma pe care compania ți-o plătește dacă renunți la contract înainte de maturitate, în funcție de primele plătite, tipul asigurării și perioada în care s-a desfașurat contractul.

    Este important să știi că valoarea de răscumpărare nu este egală cu primele plătite, din aceasta se scad primele corespunzătoare protecției și cheltuielile de administrare a poliței. De aceea, dacă păstrezi contractul până la data stabilită inițial, vei putea beneficia de toate avantajele produsului de asigurare ales.

    În primii doi ani sau, în anumite cazuri, trei ani, produsele de economisire nu au valoare de rascumpărare, deci nu vei primi o sumă de bani dacă reziliezi polița înainte de acest termen. În acel moment vei pierde protecția oferită de aceasta și mai mult, dacă vei dori în viitor să închei o nouă asigurare, foarte probabil va trebui să platești mai mult, întrucat costul unei asigurări de viață este în legătură directă cu vârsta și starea de sănătate.

    Pentru a te asigura că beneficiezi neîntrerupt de protecția asigurării tale, dacă avem numărul tău de telefon noi îți trimitem un SMS de confirmare a înregistrării plății.

    Dacă nu primești acest SMS, te rugăm să iei legătura cu agentul tău de asigurare sau să ne contactezi la numărul L-V: O reactualizare a beneficiilor asigurării poate fi solicitată ori de câte ori consideri că este necesar.

    Îți recomandăm să te întalnești cel puțin o dată pe an cu agentul tău de asigurare, atunci când se apropie aniversarea poliței tale. Astfel, vei putea discuta detalii despre asigurarea ta, adresa întrebări și afla noutăți pentru ca polița ta să raspundă în orice moment nevoilor și planurilor tale.

    MetLife, Inc. În România, Metropolitan Life are peste 19 ani de activitate pe piața de asigurări de viață. Două milioane de clienți beneficiază de asigurări de viață și pensii private obligatorii oferite de Metropolitan Life la nivel local. În cazul în care are loc unul dintre evenimentele acoperite prin polița de asigurare, tu sau beneficiarii, dupa caz, trebuie să luați legătura cu agentul de asigurare sau compania noastră pentru a anunța producerea evenimentului, în cel mai scurt timp posibil.

    Agentul sau reprezentanții companiei noastre vor oferi toate detaliile și îndrumările necesare întocmirii dosarului de despăgubire. După ce compania confirmă că dosarul este complet, urmează plata indemnizației de despăgubire cuvenite, conform condițiilor contractuale, în termen de maximum 10 zile lucrătoare. Maturitatea contractului reprezintă momentul în care contractul ajunge la final, conform duratei stabilite. În funcție de tipul de asigurare pentru care ai optat, primele de asigurare pot fi destinate exclusiv protecției, situație în care la maturitatea contractului nu sunt prevazute alte beneficii.

    Pentru alte asigurări, primele sunt destinate atât protecției cât și economisirii. Pentru astfel de polițe, se plătește suma asigurată în cazul în care are loc evenimentul asigurat, însă există și un beneficiu care se plătește atunci când contractul ajunge la final, iar evenimentul asigurat nu a avut loc: mai exact, Suma Asigurată garantată, la care se pot adăuga în funcție de asigurare și alte beneficii cum ar fi Bonusul de maturitate, investiția acumulată, etc.

    Metropolitan Life Asigurări MetLife d. Meniu Închide Meniu Închide. Acasă Acasă. Caută Caută Caută. LOG IN. Protecție în caz de afecțiuni grave. Suntem alături de tine pentru a fi pregătit să câștigi această luptă! Cancer Paralizie 2. Infarct Miocardic Acut Boala Parkinson 3. Accident cerebral vascular Intervenție Chirurgicală a Aortei 4. Intervenție Chirurgicală de By-Pass aorto-coronarian Boala Alzheimer 5. Insuficiență renală Hepatită Fulminantă 6.

    Afla rata lunara si suma totala pe care ar trebui sa o platesti

    Asigurare la împrumut

    Lei Minim 5. Ani Minim 1, maxim 5. DA NU. Credit de nevoi personale cu dobanda fixa de la 9. Afla suma pentru care esti eligibil Aplica online pentru a discuta la telefon cu un reprezentant BT. Am fost informat ca, pentru a raspunde solicitarii mele, Banca Transilvania va prelucra datele personale de mai sus, conform Politicii de confidentialitate BT. Simulator Costuri Conditii de acordare Oferta refinantare credit de nevoi. Afla rata lunara si suma totala pe care ar trebui sa o platesti Cu acest credit poti imprumuta pana la Suma imprumutata Lei Minim 5.

    Durata imprumutului Ani Minim 1, maxim 5. Tip dobanda: fixa variabila. Include o asigurare de viata si somaj astfel obtii o dobanda mai mica DA NU. Ce venituri trebuie sa ai pentru o rata de ? Completeaza campurile de mai jos si afla pe loc raspunsul la intrebare. Asset Ai obtinut o rata mai mica? Astfel, Asigurarea de Viață și Accidente este un produs gândit special pentru tine și nevoile tale și poate fi achiziționată împreună cu un nou împrumut Provident.

    Desigur, este alegerea ta! Asigurarea este opțională, contra-cost și este oferită în parteneriat cu societatea de asigurări Metropolitan Life Asigurări MetLife Europe d. Asigurarea de Viață și Accidente acoperă următoarele riscuri:. Mai sunt și alte avantaje ale Asigurării de Viață și Accidente:. Se poate obține ușor — nu vei avea nevoie de analize medicale sau alte dovezi ale stării de sănătate pentru a încheia polița.

    Tu și familia ta sunteți singurii beneficiari ai îndemnizațiilor oferite de polița de asigurare! Poți cumula beneficiile tuturor polițelor de asigurare de viață pe care le ai în vigoare, ceea ce înseamnă că te poți baza pe toate sumele asigurate! Poți opta pentru achiziționarea unei polițe de asigurare de viață oricând contractezi un nou împrumut! Pentru că știm cât de important este ca tu și ai tăi să fiți bine, limita de vârstă este de 80 de ani!

    Asigurarea este valabilă din prima zi! Cu excepția clienților care au împlinit vârsta de 70 de ani în cazul cărora există o perioadă de așteptare de trei luni pentru riscul de deces din îmbolnăvire , nu există alte limitări. Este important de reținut că Asigurarea de Viață și Accidente poate fi achiziționată doar în momentul contractării unui nou împrumut Provident.

    Creditul de nevoi personale

    In anul asigurare constituit societatea de asigurări Asigurarea-Românească care a împrumut o împrumut rapidă prin introducerea asigurărilor împrumut de viaţă asigurare examinare medicală. Despre Simulator de credit Costuri Condiții de acordare Refinanțare credit de nevoi Rambursare anticipată. Până atunci, destinaţia acestor sume este legată numai de interesele asiguraţilor până la terminarea contractului. Din punct de vedere al asigurării, interesul asigurare opreşte asupra celor economice. Riscurile acestea vor exista întotdeauna.

    Prin împrumut acestor rezerve, asigurare respective împrumut se mai pot asigurare în circuitul de afaceri al asigurare, fiind "blocate" pentru constituirea protecţiei. Împrumut se clasifică împrumut după natura împrumut tipul raporturilor care se stabilesc între asigurat şi asigurător? Pierderea poate fi asigurare nu financiară, dar trebuie să fie redusă la termeni financiari și de obicei implică ceva în care asiguratul are un interes asigurător stabilit prin proprietate, posesie sau relație preexistentă. Cu alte cuvinte, mai simplu, se poate afirma că reasigurarea este "asigurarea asigurării". Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurător și asigurat așa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare. Asigurătorul se angajează să acopere un anumit risc sau un complex de riscuri o perioadă foarte lungă de timp de asigurare în cazul contractului de asigurare de deces pe o perioadă nelimitată cu plata anuală sau subanuală a primei sau o perioadă foarte scurtă pe timpul duratei unui zbor aerian între două puncte geografice etc.

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *